2ra-211/21 — declararea nulității actelor juridice

2ra-211/21 — declararea nulității actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1877/2020

2ra-211/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud: V. Sandu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Secrieru, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

D E C I Z I E

9 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursurile declarat de Olga Gaidarji, reprezentată de avocatul Ion

Cerga, de Eduard Dopireac, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco, și de Agenția

Proprietății Publice,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Carolina Mija

împotriva Agenției Proprietății Publice, lui Eduard Dopireac, Olgăi Gaidarji,

Nedejdei Das, Mrinal Das, Dinei Anton, Irinei Dodița, intervenienți accesorii

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, Primăria mun. Chișinău și Consiliul

mun. Chișinău cu privire la declararea nulității absolute a contractelor de vânzare-

cumpărare, anularea hotărârilor Departamentului de privatizare, rectificarea datelor

din Registrul bunurilor imobile, revendicarea bunului și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 2 mai 2017, Carolina Mija a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Proprietății Publice, lui Eduard Dopireac, Olgăi Gaidarji,

Nadejdei Das, Mrinal Das, Dinei Anton și Irinei Dodița, intervenient accesoriu

Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău cu privire la declararea nulității contractelor

de vânzare-cumpărare, rectificarea datelor din Registrul bunurilor imobile,

obligarea de a transmite bunul imobil, încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că conform contractului de vânzare-cumpărare

a atelierului de creație în proprietate privată nr. 5787 din 19 iunie 2001, încheiat

între Agenția Teritorială Chișinău pentru Privatizare a Departamentului Privatizării

al RM (a cărui succesor este Agenția Proprietății Publice a RM) și Ion Mija,

ultimul a cumpărat (privatizat) încăperea nelocuibilă situată în mun. Chișinău, str.

Grenoble 106 A, demisol, cu suprafață totală de 91,60 m.p.

A afirmat că obligațiile cumpărătorului au fost îndeplinite cu bună-credință și

în întregime, fapt ce se confirmă prin înregistrarea dreptului de proprietate a lui Ion

1

Mija asupra încăperii date în Registrul bunurilor imobile la 20 iunie 2001, încăperii

fiind atribuit nr. cadastral XXXXX.105.01.055.

Reclamanta a mai menționat că anterior încheierii contractului de vânzare-

cumpărare nr. 5787 din 19 iunie 2001, Ion Mija se folosea de încăperea respectivă

cu suprafața de 91,6 m.p., în temeiul deciziei Primăriei mun. Chișinău nr. 25/17-18

din 12 decembrie 2000 prin care s-a aprobat darea în arendă a acestei încăperi lui

Ion Mija, în acest sens fiind încheiat contractul de arendă nr. 3/00/074 din 3

ianuarie 2001, care atestă că Ion Mija se folosea efectiv de încăperea dată.

Totodată a invocat că primind în proprietate conform tuturor rigorilor legale și

fiind recunoscut de lege ca unicul proprietar al încăperii Ion Mija a prelungit

stăpânirea și folosirea încăperii, însă la data de 6 decembrie 2001 Ion Mija, a

decedat, astfel, dreptul de proprietate asupra încăperii cu nr. cadastral

XXXXX.105.01.055 a fost transmis succesorului, fiicei Carolina Mija, în

confirmarea acestui fapt fiind eliberat certificatul de moștenitor legal nr. 3229 din 9

iunie 2011, înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 9 iunie 2011.

Reclamanta a mai susținut că dreptul de proprietate asupra încăperii a fost

înregistrat în Registrul bunurilor imobile în 2011, fiind încrezută în garantarea

drepturilor asupra încăperii cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055.

La sfârșitul anului 2016, mama reclamantei, Natalia Ledovcaia, reprezentând

interesele reclamantei, în baza procurii din 12 decembrie 2016, s-a prezentat la

OCT Chișinău și a depus cerere privind eliberarea planului cadastral al încăperi,

însă OCT Chișinău la 26 decembrie 2016 a emis avizul cu privire la respingerea

executării serviciului solicitat, fiind indicat că cererea nu poate fi executată pe

motiv că încăperile privatizate în beneficiul reclamantei au fost privatizate dublu,

adică una și aceeași suprafață constituie parte la mai multe obiecte privatizate și

înregistrate în Registrul bunurilor imobile.

Aflând aceasta, la începutul anului 2017, Carolina Mija a venit personal în

Moldova și s-a deplasat la fața locului, la adresa mun. Chișinău, str. Grenoble 106

A și a depistat că toate încăperile în demisolul blocului de la adresa respectivă,

inclusiv încăperea cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055 sunt ocupate de persoane

străine, iar, efectuarea unui control cadastral nu a fost posibilă deoarece persoanele

ce ocupă spațiile respective au împiedicat examinarea încăperilor și întocmirea

schemei cadastrale.

Astfel, reieșind din datele Registrului bunurilor imobile reclamanta a constatat

că începând cu anul 2003, adică după 2 ani de la decesul lui Ion Mija, proprietarul

imobilului cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055, persoanele neidentificate din

cadrul Departamentului Privatizării al RM (a cărui succesor este Agenția

Proprietății Publice a RM ), fără a se adresa la succesorii lui Ion Mija, în pofida

existenței contractului de privatizare, pe numele lui Ion Mija, nr. 5787 din 19 iunie

2001, folosindu-se de tragedia familiei și decesul proprietarului imobilului, au

inclus încăperile ce aparțineau imobilului cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055 în

imobilele cu nr. cadastral XXXXX105.01.061 și XXXXX.105.01.062, respectiv,

Departamentul Privatizării al RM (a cărui succesor este Agenția Proprietății

Publice a RM) de facto a vândut a două oară încăperile care la acel moment deja au

fost privatizate, formând în mod fraudulos pentru privatizarea obiectele imobile

noi, în care au fost incluse abuziv încăperile imobilului cu nr. cadastral

XXXXX.105.01.055.

2

Reclamanta a specificat că conform datelor Registrului bunurilor imobile în

anul 2003, Departamentul Privatizării al RM a încheiat cu Eduard Dopireac

contractul de vânzare-cumpărare nr. 4868 din 12 august 2003, prin care a vândut

încăperea cu nr. cadastral XXXXX105.01.061, cu suprafața totală de 114,1 m.p., în

această suprafață fiind inclus spațiul (camera) indicat cu lit. G pe schema

cadastrală anexată, cu suprafața de 13,3 m.p., ce aparține imobilului reclamantei cu

nr. cadastral XXXXX.105.01.055.

Totodată, Registrul bunurilor imobile atestă că în anul 2004, Departamentul

Privatizării prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1/2-1497 din 16 aprilie 2004,

a vândut Irinei Dodița imobilul cu nr. cadastral XXXXX.105.01.062 cu suprafața

de 153,8 m.p., în care a fost inclusă suprafața încăperilor indicate cu lit. А, В, C, D,

E, F, H pe schema cadastrală anexată, cu suprafața totală de 78,3 m.p., ce aparțin

imobilului reclamantei cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055.

Conform informației publice din Registrul bunurilor mobile, Irina Dodița a

revândut încăperea cu nr. cadastral XXXXX.105.01.062 cu suprafața de 153,8 m.p.

Dinei Anton, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 4478 din 3 mai

2004, care la rândul său în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 7030 din

21 iunie 2005 a înstrăinat imobilul în favoarea pârâților Nadejda Das și Mrinal

Das.

Ulterior, Nadejda Das și Mrinal Das au încheiat cu Olga Gaidarji contractul

de vânzare-cumpărare nr. 3008 din 8 septembrie 2006, prin care ultima a cumpărat

imobilul cu nr. cadastral XXXXX.105.01.062, format inclusiv din cont suprafeței

de 78,3 de m.p. din imobilul cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055.

În urma contractelor de vânzare-cumpărare sus-menționate, reclamanta deși

conform legii și Registrului bunurilor imobile se recunoaște ca proprietara

imobilului cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055, de fapt a fost integral lipsită de

dreptul la posesie, folosință și dispoziție asupra suprafeței imobilului cu nr.

cadastral XXXXX. 105. 01.055, care a fost repartizată în mod ilegal între imobilele

cu nr. cadastral XXXXX105. 01.061 și XXXXX.105.01.062, fiind revândută altor

persoane în urma unor scheme frauduloase.

A considerat că unicul act valabil privind vânzarea-cumpărarea suprafeței de

91,60 m.p. este contractul de vânzare-cumpărare a imobilului nr. 5787 din 19 iunie

2001, încheiat de Ion Mija, deoarece prin contractul dat, actul juridic translativ de

proprietate, spațiul în cauză a fost în proprietatea privată dobânditorului legal Ion

Mija, astfel, dreptul de proprietate publică a statului asupra acestei suprafețe a

încetat. Ca urmare, la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare nr.

4868 din 12 august 2003 (prin care s-a vândut încăperea cu nr. cadastral

XXXXX105.01.061) și cel cu nr. 1/2-1497 din 16 aprilie 2004 (prin care s-a

vândut încăperea cu nr. cadastral XXXXX105.01.062), Departamentul Privatizării

RM nu mai dispunea de dreptul de dispoziție asupra suprafeței ce aparținea

imobilului XXXXX.105.01.055 proprietatea privată a lui Ion Mija, și în așa mod a

vândut ilegal spațiul care aparținea persoanei private.

Mai mult, dreptul de proprietate al reclamantei nu-i poate fi opus niciun fel de

drept al dobânditorilor care au primit dreptul de proprietate asupra încăperii cu nr.

cadastral XXXXX105.01.062, ulterior încheierii contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1/2-1497 din 16 aprilie 2004, de la Irina Dodița, toate actele de

vânzare-cumpărare ulterioare care au urmat: contractul de vânzare-cumpărare nr.

4478 din 3 mai 2004 (cumpărător Anton Dina), contractul de vânzare-cumpărare

3

nr. 7030 din 21 iunie 2005 (cumpărători Nadejda Das și Mrinal Das), contractul de

vânzare-cumpărare nr. 3008 din 8 septembrie 2006, (cumpărător Gaidarji Olga) -

sunt lovite de nulitate absolută, fiind bazate pe cauză ilicită și pe acte juridice

lovite de nulitate absolută.

Reclamanta a solicitat declararea nulității absolute a actelor juridice, în partea

ce se referă la suprafață de 91,60 de m.p., încăperile indicate cu lit. А, В, C, D, E,

F, G, H ce aparțin imobilului cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055, situat în mun.

Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, după cum urmează: nulitatea contractului

de vânzare-cumpărare nr. 4868 din 12 august 2003, încheiat între Departamentul

Privatizării și Eduard Dopireac, prin care s-a vândut încăperea cu nr. cadastral

XXXXX.105.01.061, cu suprafața totală de 114,1 m.p.; nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1/2-1497 din 16 aprilie 2004, încheiat între Departamentul

Privatizării și Irina Dodița, prin care s-a vândut încăperea cu nr. cadastral

XXXXX.105.01.062 cu suprafața de 153,8 m.p.; nulitatea contractului de vânzare-

cumpărare nr. 4478 din 3 mai 2004, încheiat între Irina Dodița și Dina Anton, prin

care s-a vândut încăperea cu nr. cadastral XXXXX.105.01.062 cu suprafața de

153,8 de m.p.; nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 7030 din 21 iunie

2005, încheiat între Dina Anton și Nadejda Das, Mrinal Das, prin care s-a vândut

încăperea cu nr. cadastral XXXXX.105.01.062 cu suprafața de 153,8 de m.p.;

nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 7030 din 21 iunie 2005, încheiat

între Nadejda Das și Mrinal Das și Olga Gaidarji, prin care s-a vândut încăperea cu

nr. cadastral XXXXX.105.01.062 cu suprafața de 153,8 de m.p.; dispusă

rectificarea datelor din Registrul bunurilor imobile după cum urmează: încăperea

nelocuibilă cu nr. cadastral XXXXX.105.01.062, situată în mun. Chișinău, str.

Grenoble 106 A, demisol - de a rectifica suprafața din 153,8 de m.p. în 75,5 m.p.

(153,8 m.p. - 78,3 m.p.), încăperea nelocuibilă cu nr. cadastral

XXXXX105.01.061, situată în mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol - de a

rectifica suprafața din 114,1 m.p. în 100,8 m.p. (114,1 m.p. - 13,3 m.p.); obligarea

lui Eduard Dopireac, proprietarul imobilului cu nr. cadastral XXXXX105.01.061

să transmită reclamantei Carolina Mija spațiul (camera) indicat cu lit. G pe schema

cadastrală anexată, cu suprafața de 13,3 m.p., ce aparține imobilului reclamantei

Carolina Mija cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055, situat în mun. Chișinău, str.

Grenoble 106 A, demisol; obligarea Olgăi Gaidarji, proprietara imobilului cu nr.

cadastral XXXXX105.01.062 să transmită reclamantei Carolina Mija încăperile

indicate cu lit. А, В, C, D, E, F, H pe schema cadastrală anexată, cu suprafața de

78,3 de m.p., ce aparțin imobilului reclamantei Carolina Mija cu nr. cadastral

XXXXX.105.01.055, situat în mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol;

încasarea cheltuielilor judiciare din contul pârâților în mod solidar, inclusiv

cheltuielile privind achitarea taxei de stat în sumă de 15 653,13 de lei și cheltuielile

pentru asistența juridică în sumă de 8 000 de lei.

La 13 iulie 2018, reprezentantul reclamantei a depus o cerere de concretizare

a pretențiilor din acțiune, invocând că la data de 24 aprilie 2018, în incinta

Judecătoriei Chișinău sediul Centru, avocatul Sidorenco Maxim, a făcut cunoștință

cu dosarele cadastrale și tehnice privind imobilele de la adresa mun. Chișinău, sect.

Centru, str. Grenoble 106 A, nr. cadastral XXXXX105.01.061 și

XXXXX.105.01.062, care au fost interpelate de către instanța de judecată la

cererea reprezentantului reclamantei.

4

A susținut că, în urma studierii materialelor menționate, a făcut cunoștință cu

actele prin care a fost aprobată privatizarea încăperilor cu XXXXX.105.01.061 și

XXXXX.105.01.062, fiind formate ilegal loturile pentru privatizare (cărora li s-au

atribuit ulterior nr. cadastrale XXXXX.105.01.061 și XXXXX.105.01.062) care se

suprapun cu încăperea cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055 și încalcă evident

dreptul de proprietate al Carolinei Mija, în special, s-a făcut cunoștință cu extrasul

din hotărârea Departamentului de privatizare nr. 122 din 19 martie 2004, prin care

s-a aprobat privatizarea încăperii de către Irina Moțoc (Dodița) în mun. Chișinău,

str. Grenoble 106 A, demisol, nr. 5, 6-7, 19...27, 25a. În aceeași măsură s-a luat

cunoștință de contractul de vânzare-cumpărare nr. 4868 din 12 august 2003 din

care rezultă că privatizarea imobilului a fost aprobată prin hotărârea

Departamentului de privatizare nr. 109 din 23 mai 2003, prin care s-a aprobat

privatizarea încăperii de către Eduard Dopireac în mun. Chișinău, str. Grenoble

106 A, demisol.

Astfel, au menționat că înainte de 24 aprilie 2018 reclamanta și reprezentantul

reclamantei nu au putut să cunoască despre actele de privatizare sus-menționate, și

nici nu a avut posibilitatea să afle despre existența acestora, dat fiind faptul că de la

data apariției litigiului și până la data de 24 aprilie 2018 pârâții, inclusiv Eduard

Dopireac, Olga Gaidarji și Agenția Proprietății Publice nu au informat reclamanta

cu privire la actele respective, și nici nu le-au prezentat pe parcursul procesului

civil, în special, nefiind prezentat contractul de vânzare-cumpărare nr. 4868 din 12

august 2003 (în cazul lui Eduard Dopireac), contractul de vânzare-cumpărare nr.

1/2-1497 din 16 aprilie 2004 (în cazul Olgăi Gaidarji) și nici hotărârile

Departamentului de Privatizare nr. 109 din 23 mai 2003 și nr. 122 din 19 martie

2004, prin care s-a aprobat privatizarea încăperilor litigioase.

Având în vedere că la 24 aprilie 2018, reprezentantul reclamantei a aflat

despre existența hotărârilor Departamentului de Privatizare nr. 109 din 23 mai

2003 și nr. 122 din 19 martie 2004 , prin care s-a aprobat privatizarea încăperilor

litigioase la adresa mun. Chișinău, sect. Centru, str. Grenoble 106 A, cu nr.

cadastral XXXXX.105.01.061 și XXXXX.105.01.062, au considerat că aceste acte

administrative urmează fi contestate și anulate.

Reclamanta a precizat că este proprietara încăperii nelocuibile situate în mun.

Chișinău, sect. Centru, str. Grenoble 106 A, cu suprafața de 91,6 de m.p., cu nr.

cadastral XXXXX.105.01.055, iar prin materialele cauzei se arată că suprafața

imobilului acesteia este ocupată de persoane străine, și aceste persoane pretind a fi

proprietari ai încăperilor ce aparțin Carolinei Mija, în urma formării abuzive în

Registrul bunurilor imobile a unor obiecte imobile noi (cu nr. cadastrale

XXXXX.105.01.061 și XXXXX.105.01.062) și înstrăinării abuzive de către

Departamentul Privatizării a acestor imobile, în situația în care imobilele nou

formate se suprapun cu încăperea cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055, încălcând

evident dreptul de proprietate al Carolinei Mija.

Totodată a considerat că este ilegală hotărârea Departamentului de privatizare

nr. 122 din 19 martie 2004, prin care s-a aprobat privatizarea încăperii de către

Irina Moțoc (Dodița), în mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, nr. 5, 6-7,

19...27, 25a, cu suprafața de 153,8 de m.p., din care suprafața de 78,3 de m.p. se

suprapune cu imobilul reclamantei cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055.

Mai mult a specificat că este evident ilegală hotărârea Departamentului de

privatizare nr. 109 din 23 mai 2003, prin care s-a aprobat privatizarea încăperii de

5

către Eduard Dopireac în mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, cu

suprafața de 114,1 m.p., din care suprafața de 13,3 m.p. se suprapune cu imobilul

reclamantei cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055.

Prin urmare, a susținut că hotărârile Departamentului de privatizare cu nr. 109

din 23 mai 2003 și nr. 122 din 19 martie 2004 sunt contrare normelor imperative ce

garantează inviolabilitatea proprietății și garantarea rezultatelor privatizării,

inadmisibilitatea exproprierii ilegale a bunurilor.

Astfel, la data de 23 mai 2018 reprezentantul reclamantei a depus Agenției

Proprietății Publice (ca succesorului în drepturi a Departamentului de Privatizare)

cerere prealabilă, prin care a solicitat să dispună revocarea hotărârii

Departamentului de privatizare nr. 122 din 19 martie 2004 și a hotărârii

Departamentului de privatizare nr. 109 din 23 mai 2003, iar prin răspunsul nr. 05-

04-858 din 13 iunie 2018, Agenția Proprietății Publice a respins cererea prealabilă

ca fiind depusă peste termenul de prescripție.

Reclamanta a afirmat că nu a știut despre existența încălcării faptice a

dreptului său de proprietate prin formarea ilegală a imobilelor ce atentează hotarele

imobilului său, a locuit permanent în Rusia, și, deținând înregistrarea dreptului de

proprietate garantat în Registrul bunurilor imobile, nu avea de unde cunoaște

despre actele juridice care au condus la încălcarea dreptului de proprietate.

A solicitat declararea nulității absolute a următoarelor acte juridice, în partea

ce se referă la suprafață de 91,60 m.p., încăperile indicate cu lit. А, В, C, D, E, F,

G, H ce aparțin imobilului cu nr. cadastral 01000214.105.01.055, situat în mun.

Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, după cum urmează: nulitatea contractului

de vânzare-cumpărare nr. 4868 din 12 august 2003, încheiat între Departamentul

Privatizării și Eduard Dopireac, prin care s-a vândut încăperea cu nr. cadastral

01000214.105.01.061, cu suprafața totală de 114,1 m.p.; nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1/2-1497 din 16 aprilie 2004, încheiat între Departamentul

Privatizării și Irina Dodița, prin care s-a vândut încăperea cu nr. cadastral

XXXXX.105.01.062 cu suprafața de 153,8 m.p.; nulitatea contractului de vânzare-

cumpărare nr. 4478 din 3 mai 2004, încheiat între Irina Dodița și Dina Anton, prin

care s-a vândut încăperea cu nr. cadastral XXXXX.105.01.062 cu suprafața de

153,8 de m.p.; nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 7030 din 21 iunie

2005, încheiat între Dina Anton și Nadejda Das și Mrinal Das, prin care s-a vândut

încăperea cu nr. cadastral XXXXX.105.01.062 cu suprafața de 153,8 de m.p.;

nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 7030 din 21 iunie 2005, încheiat

între Nadejda Das și Mrinal Das și Olga Gaidarji, prin care s-a vândut încăperea cu

nr. cadastral XXXXX.105.01.062 cu suprafața de 153,8 de m.p.; anularea ca

ilegală a hotărârii Departamentului de privatizare nr. 122 din 19 martie 2004, prin

care s-a aprobat privatizarea încăperii de către Irina Moțoc (Dodița) în mun.

Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, nr. 5, 6-7, 19...27, 25a, în partea ce se

referă la suprafață de 78,3 de m.p., ce se suprapune cu imobilul Carolinei Mija cu

nr. cadastral XXXXX.105.01.055; anularea ca fiind ilegală a hotărârii

Departamentului de privatizare nr. 109 din 23 mai 2003, prin care s-a aprobat

privatizarea încăperii de către Eduard Dopireac în mun. Chișinău, str. Grenoble

106 A, demisol, cu suprafața de 114,1 m.p., în partea ce se referă la suprafața de

13,3 m.p. ce se suprapune cu imobilul Carolinei Mija cu nr. cadastral

XXXXX.105.01.055, dispusă rectificarea datelor Registrului bunurilor imobile

după cum urmează: încăperea nelocuibilă cu nr. cadastral 01000214.105.01.062,

6

situată în mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol - de a rectifica suprafața din

153,8 de m.p. în 75,5 de m.p. (153,8 m.p. - 78,3 m.p.), încăperea nelocuibilă cu nr.

cadastral 01000214.105.01.061, situată în mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A,

demisol - de a rectifica suprafața din 114,1 m.p. în 100,8 m.p. (114,1 m.p. - 13,3

m.p.); revendicarea din posesia nelegitimă a pârâtului Eduard Dopireac a spațiului

(camera) indicat cu lit. G pe schema cadastrală anexată, cu suprafața de 13,3 m. p.,

ce aparține imobilului reclamantei Carolina Mija cu nr. cadastral

01000214.105.01.055, situat în mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol și să

fie obligat Eduard Dopireac, proprietarul imobilului cu nr. cadastral

01000214.105.01.061, să transmită reclamantei Carolina Mija spațiul respectiv;

revendicarea din posesia nelegitimă a pârâtei Olga Gaidarji a încăperilor indicate

cu lit. А, В, C, D, E, F, H pe schema cadastrală anexată, cu suprafața de 78,3 de

m.p., ce aparțin imobilului reclamantei Mija Carolina cu nr. cadastral

01000214.105.01.055, situat în mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, și să

fie obligată Olga Gaidarji, proprietara imobilului cu nr. cadastral

01000214.105.01.062 să transmită reclamantei încăperile indicate; încasarea

cheltuielile judiciare din contul pârâților în mod solidar, inclusiv cheltuielile

privind achitarea taxei de stat în sumă de 15 653,13 lei și cheltuielile pentru

asistența juridică în sumă de 8 000 de lei.

Prin hotărârea din 21 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

cererea de chemare în judecată depusă de Mija Carolina împotriva Agenția

Proprietății Publice, lui Eduard Dopireac, Olgăi Gaidarji, Nadejdei Das, Mrinal

Das, Dinei Anton, Irinei Dodița, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice cu

privire la declararea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, anularea hotărârii

nr. 109 din 23 mai 2003 și a hotărârii nr. 122 din 19 martie 2004, rectificarea

datelor din Registrul bunurilor imobile, revendicarea bunului imobil, încasarea

cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de

prescripție.

La 23 mai 2020, Carolinei Mija, reprezentată de avocatul Maxim Sidorenco, a

depus cerere de apel, prin care a solicitat casarea acesteia cu adoptarea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii în sensul declarat.

Prin decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de avocatul Sidorenco Maxim în interesele Carolinei Mija.

S-a casat integral hotărârea din 21 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana și s-a emis o nouă hotărâre prin care:

S-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de avocatul

Sidorenco Maxim în interesele Carolinei Mija împotriva Agenției Proprietății

Publice, lui Eduard Dopireac, Olgăi Gaidarji, Nedejda Das, Mrinal Das, Dinei

Anton, Irinei Dodița, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice.

S-a declarat nulitatea absolută a următoarelor acte juridice:

contractul de vânzare-cumpărare nr. 4868 din 12 august 2003, încheiat între

Departamentul privatizării al RM și Eduard Dopireac, prin care s-a vândut

încăperea cu nr. cadastral 01000214.105.01.061, cu suprafața de 114, m.p.;

contractul de vânzare-cumpărare nr. 1/2-1497 din 16 aprilie 2004, încheiat

între Departamentul privatizării al RM și Irina Dodița, prin care s-a vândut

încăperea cu nr. cadastral XXXXX.105.01.062, cu suprafața de 153,8 de m.p.;

7

contractul de vânzare-cumpărare nr. 4478 din 3 mai 2004, încheiat între Irina

Dodița și Dina Anton, prin care s-a vândut încăperea cu nr. cadastral

XXXXX.105.01.062, cu suprafața de 153,8 m.p.;

contractul de vânzare-cumpărare nr. 7030 din 21 iunie 2005, încheiat între

Dina Anton și Nadejda Das, Mrinal Das, prin care s-a vândut încăperea cu nr.

cadastral XXXXX.105.01.062, cu suprafața de 153,8 m.p.;

contractul de vânzare-cumpărare nr. 7030 din 21 iunie 2005, încheiat între

Nadejda Das, Mrinal Das și Olga Gaidarji, prin care s-a vândut încăperea cu nr.

cadastral XXXXX.105.01.062, cu suprafața de 153,8 m.p.;

hotărârea Departamentului de privatizare nr. 122 din 19 martie 2004, prin care

s-a aprobat privatizarea de către Irina Moțoc (Dodița) încăperea amplasată în mun.

Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, cu nr. 5, 6,-7, 19..27, 25a, în partea ce se

referă la suprafața de 78,3 de m.p., care se suprapune cu imobilul Carolinei Mija cu

nr. cadastral XXXXX.105.01.055;

hotărârea Departamentului de privatizare nr. 109 din 23 mai 2003, prin care s-

a aprobat privatizarea de către Eduard Dopireac încăperea amplasată în mun.

Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, cu suprafața de 114,1 m.p., în partea ce se

referă la suprafața de 13,3 m.p., care se suprapune cu imobilul Carolinei Mija cu

nr. cadastral XXXXX.105.01.055; în partea ce se referă la suprafața de 91,60 de

m.p., încăperile indicate cu lit. A, B, C, D, E, F, G, H, din imobilul cu nr. cadastral

01000214.105.01.055, amplasat la adresa mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A,

demisol.

S-a dispus rectificarea datelor din Registrul bunurilor imobile după cum

urmează: încăperea nelocuibilă cu nr. cadastral 01000214.105.01.062, situată în

mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, suprafața de 153,8 m.p., în s-75,5

m.p.; încăperea nelocuibilă nu nr. cadastral 01000214.105.01.061, situată în mun.

Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, suprafața de 114,1 m.p. în s-100,8 m.p.;

S-a dispus revendicarea din posesia lui Eduard Dopireac, a spațiului (camera)

indicată cu lit. G pe schema cadastrală, cu s-13,3 m.p., ce aparține imobilului

Carolinei Mija cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055, situată în mun. Chișinău, str.

Grenoble 106 A, demisol, și s-a obligat Eduard Dopireac să transmită Carolinei

Mija, spațiul menționat.

S-a dispus revendicarea din posesia Olgăi Gaidarji, a încăperilor indicate cu

lit. A, B, C, D, E, F, H, pe schema cadastrală cu s-78,3 m.p., din imobilul cu nr.

cadastral 01000214.105.01.055 ce aparține Carolinei Mija, amplasat la adresa mun.

Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, și s-a obligat Olga Gaidarji să transmită

Carolinei Mija, spațiul menționat.

S-a încasat în beneficiul Carolinei Mija din contul Agenției Proprietății

Publice, a lui Eduard Dopireac, Olgăi Gaidarji, Nedejdei Das, Mrinal Das, Dinei

Anton, Irinei Dodița, în mod solidar, cheltuieli de judecată în mărime de 15 653,13

de lei, pentru achitarea taxei de stat, și suma de 8 000 de lei, cheltuieli de judecată

pentru asistență juridică.

Pentru a decide astfel, Colegiul a stabilit că, în speță, obiectul litigiului

constituie nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, nulitatea hotărârilor

Departamentului de privatizare nr. 109 din 23 mai 2003 și nr. 122 din 19 martie

2004 la data de 23 mai 2018, rectificarea datelor din Registrul bunurilor imobile,

revendicarea bunului imobil, încasarea cheltuielilor de judecată.

8

La caz, Colegiul a reținut că în cadrul procesului judiciar în prima instanța s-a

stabilit cert că hotărârile Departamentului de privatizare nr. 109 din 23 mai 2003 și

nr. 122 din 19 martie 2004, în urma cărora a fost lezat grav dreptul de proprietate a

Carolinei Mija, ca succesor în drepturi a lui Ion Mija, au fost emise fără știrea

apelantei și nu i-au fost comunicate în careva mod, prin urmare, Carolina Mija,

nefiind parte la procesele de privatizare, nu avea cum să afle despre conținutul

acestor acte.

În acest sens, apelanta la înaintarea acțiunii a depus și demers de reclamare a

probelor prin care a cerut ca instanța de fond să oblige OCT Chișinău să prezinte

instanței de judecată copiile certificate ale dosarelor, inclusiv hotărârile de

privatizare a imobilelor în litigiu, astfel la data de 24 aprilie 2018, reprezentantul

apelantei a făcut cunoștință cu dosarele tehnice cadastrale, și în materialele acestor

dosare a făcut cunoștință inclusiv cu hotărârile Departamentului de privatizare nr.

109 din 23 mai 2003 și nr.122 din 19 martie 2004 - data luării cunoștinței cu

dosarele tehnice fiind consemnată pe coperta dosarului judiciar.

Astfel, Colegiul a statuat că din data de 24 aprilie 2018 a început curgerea

termenul de depunere a cererii prealabile conform regulilor procedurii

contenciosului administrativ, care a expirat la data de 24 mai 2018.

Prin urmare, reprezentantul apelantei a înaintat cerere prealabilă, la data de 23

mai 2018, prin intermediul oficiului poștal, în adresa Agenției Proprietate Publică,

prin care a solicitat revocarea hotărârii Departamentului de privatizare nr. 109 din

23 mai 2003 și a hotărârii Departamentului de privatizare nr. 122 din 19 martie

2004, în termenul stabilit.

Ulterior, prin răspunsul Agenției Proprietății Publice din 13 iunie 2018,

reprezentantului reclamantei/ apelante i s-a adus la cunoștință că cererea prealabilă

depusă nu poate fi examinată, deoarece a fost depusă cu omiterea termenului de

prescripție.

Or, actele cauzei indică că la data de 13 iulie 2018, reclamanta/ apelantă a

depus cererea de concretizare, prin care solicită și nulitatea hotărârilor

Departamentului de privatizare nr. 109 din 23 mai 2003 și nr. 122 din 19 martie

2004, la data de 23 mai 2018, fapt ce denotă că acțiunea a fost depusă în termen,

ori aceasta a fost depusă în termen de 30 zile de la data primirii răspunsului, în

conformitate cu prevederile art. 165 alin. (1) și art. 209 alin. (1) din Codul

administrativ

Referitor la tardivitatea pretențiilor cu privire la nulitatea absolută a

contractelor de vânzare-cumpărare nr. 4868 din 12 august 2003; nr. 1/2-1497 din

16 aprilie 2004; nr. 4478 din 3 mai 2004; nr. 7030 din 21 iunie 2005, și nr. 7030

din 21 iunie 2005, Colegiul judiciar, prin prisma art. 217 alin. (3) și art. 220 Cod

civil (în redacția de până la republicare), a concluzionat că instanța de fond eronat

a respins acțiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție extinctivă.

Referitor la temeinicia acțiunii depuse de către Carolina Mija cu privire la

nulitatea hotărârilor Departamentului de privatizare nr. 109 din 23 mai 2003 și nr.

122 din 19 martie 2004 la data de 23 mai 2018, Colegiul a relevat că după cum

rezultă din actele cauzei, în temeiul Hotărârii nr. 44 din 3 mai 2001 (f.d. 8-22, vol.

I), emisă de către Departamentul Privatizării și Administrării Proprietății de Stat, s-

a hotărât de a transmite în proprietate privată atelierele de creație, inclusiv lui Ion

Mija, situat în mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A, cu suprafața totală de 91,60 de

9

m.p., iar din borderoul de calcul al locuinței rezultă cert că în suprafața de 91,6 de

m.p., au fost incluse camerele nr. 1, 2, 3, 4, 5 și 6 (f.d. 19, vol. I).

Conform contractului de vânzare-cumpărare a atelierului de creație în

proprietate privată nr. 5787 din 19 iunie 2001, încheiat între Agenția Teritorială

Chișinău pentru Privatizare a Departamentului Privatizării al RM (a cărui succesor

este Agenția Proprietății Publice a RM) și Ion Mija, ultimul a cumpărat (privatizat)

încăperea nelocuibilă situată în mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, cu

suprafață totală de 91,60 de m.p., fiind înregistrat dreptul de proprietate a lui Ion

Mija asupra încăperii date în Registrul bunurilor imobile la 20 iunie 2001, încăperii

fiind atribuit nr. cadastral XXXXX.105.01.055.

S-a reținut că anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 5787

din 19 iunie 2001 (f.d. 44-47, vol. I) Ion Mija se folosea de încăperea respectivă cu

suprafața de 91,6 de m.p., în temeiul deciziei Primăriei mun. Chișinău nr. 25/17-18

din 12 decembrie 2000 (f.d. 38, vol. I), prin care s-a aprobat darea în arendă a

acestei încăperi lui Ion Mija, în acest sens fiind încheiat contractul de arendă nr.

3/00/074 din 3 ianuarie 2001 (f.d. 39-43, vol. I), care atestă că Ion Mija se folosea

efectiv de încăpere dată (demisol).

La fel, s-a stabilit că la data de 6 decembrie 2001, Ion Mija a decedat, astfel,

dreptul de proprietate asupra încăperii cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055, a fost

transmis succesorului - fiicei Carolina Mija (reclamanta/apelanta), iar în

confirmarea acestui fapt a fost eliberat certificatul de moștenitor legal nr. 3229 din

9 iunie 2011, înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 9 iunie 2011 (f.d. 13, vol.

I).

Colegiul a menționat că dreptul de proprietate prin prisma legislației civile

este perpetuu, garantat și nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai

pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Exproprierea se efectuează în condițiile legii.

Mai mult, prin prisma art. 320 alin. (2), 321 alin. (2) din Codul civil (în

vigoare până la 1 martie 2019), art. 28 alin. (1) lit. f) din Legea cadastrului

bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, art. 1 al Protocolului 1 la

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale,

Colegiul a conchis că Ion Mija a dobândit dreptul de proprietate la data de 20 iunie

2001, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 5787 din 19 iunie 2001,

asupra bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055, format din încăperea

nelocativă (demisol) din 6 camere, cu suprafața de 91,6 de m.p., situat în mun.

Chișinău, str. Grenoble 106 A.

Reținând prevederile art. 337, 217 și 220 alin. (1) din Codul civil (în vigoare

până la 1 martie 2019), Colegiul a subliniat că în contextul prevederilor

dispozițiilor legale citate supra, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se

dobândește la data înscrierii în Registrul bunurilor imobile, fiind o regulă cu

caracter imperativ.

În acest sens, Colegiul a reținut că prin hotărârea Departamentului de

privatizare nr. 122 din 19 martie 2004, s-a aprobat privatizarea de către Irina

Moțoc (Dodița), a încăperii amplasate în mun. Chișinău, str. Grenoble 106, lit. A,

demisol, cu nr. 5, 6,-7, 19..27, 25a, în partea ce se referă la suprafața de 78,3 de

m.p., care se suprapune cu imobilul Carolinei Mija (care a aparținut lui Ion Mija)

cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055.

10

Iar, prin hotărârea Departamentului de privatizare nr. 109 din 23 mai 2003, s-

a aprobat privatizarea de către Eduard Dopireac, a încăperii amplasate în mun.

Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, cu suprafața de 114,1 m.p., în partea ce se

referă la suprafața de 13,3 m.p., care se suprapune cu imobilul Carolinei Mija cu

nr. cadastral XXXXX.105.01.055;

Astfel, Colegiul a punctat că hotărârea Departamentului de privatizare nr. 122

din 19 martie 2004, prin care s-a aprobat privatizarea de către Irina Moțoc (Dodița)

încăperea amplasată în mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, cu nr. 5, 6,-7,

19..27, 25a, în partea ce se referă la suprafața de 78,3 de m.p., care se suprapune cu

imobilul Carolinei Mija cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055 și hotărârea

Departamentului de privatizare nr. 109 din 23 mai 2003, prin care s-a aprobat

privatizarea de către Eduard Dopireac încăperea amplasată în mun. Chișinău, str.

Grenoble 106 A, demisol, cu suprafața de 114,1 m.p., în partea ce se referă la

suprafața de 13,3 m.p., care se suprapune cu imobilul Carolinei Mija cu nr.

cadastral XXXXX.105.01.055; în partea ce se referă la suprafața de 91,60 de m.p.,

încăperile indicate cu lit. A, B, C, D, E, F, G, H, din imobilul cu nr. cadastral

01000214.105.01.055, amplasat la adresa: mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A,

demisol, urmează a fi anulate, ori acestea contravin normelor imperative, în

condițiile în care exista deja Hotărârea nr. 44 din 3 mai 2001 (f.d. 8-22, vol. I),

emisă tot de către Departamentul Privatizării și Administrării Proprietății de Stat,

prin care a hotărât de a transmite în proprietate privată atelierele de creație,

inclusiv lui Ion Mija, situat în mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A, cu suprafața

totală de 91,60 de m.p., asupra aceluiași bun imobil, fiindu-le atribuite doar alte

numere cadastrale 01000214105.01.062 și 01000214105.01.061.

Prin urmare, Colegiul a reținut că prin hotărârile Departamentului de

privatizare nr. 122 din 19 martie 2004 și nr. 109 din 23 mai 2003, a fost încălcat

dreptul proprietarului Ion Mija, respectiv ale succesorului Carolina Mija, ori prin

aceste hotărâri apelanta a fost deposedată ilegal de bunul imobil, care îi aparține cu

drept de proprietate, mențiune existență în Registrul bunurilor imobile, dar nu și în

natură.

De altfel, Colegiul a remarcat că prin neanularea hotărârilor Departamentului

de privatizare nr. 122 din 19 martie 2004 și nr. 109 din 23 mai 2003, raportate la

situația de drept existentă în prezenta cauză, s-ar ignora obligația pozitivă a statului

de a proteja proprietatea în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 din CEDO.

Subsidiar, Colegiul a reținut că prin efectele nulității actului juridic se vor

înțelege consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității, adică urmările

datorate desființării în întregime sau în parte a unui act juridic civil care a fost

încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile sale de validitate.

Astfel, instanța de apel a specificat că actul juridic nul încetează cu efect

retroactiv din momentul încheierii. Nulitatea produce efecte nu numai pentru

viitor, ci și pentru trecut, adică efectele nulității se produc din chiar momentul

încheierii actului juridic civil. Așadar, vor fi înlăturate și efectele actului juridic

care s-au produs între momentul încheierii acestuia și momentul anulării efective a

actului. În temeiul retroactivității efectelor nulității actului juridic civil, părțile

ajung în situația în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat acel act juridic.

Colegiul a mai reținut că alt efect al nulității actului juridic este repunerea

părții în situația anterioară sau restituția bilaterală. Fiecare parte trebuie să restituie

tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul.

11

Urmare a ilegalității hotărârilor Departamentului de privatizare nr. 122 din 19

martie 2004 și nr. 109 din 23 mai 2003, Colegiul a considerat că urmează a fi

declarată nulitatea absolută și a actelor juridice subsecvente: contractul de vânzare-

cumpărare nr. 4868 din 12 august 2003, încheiat între Departamentul privatizării al

RM și Eduard Dopireac, prin care s-a vândut încăperea cu nr. cadastral

01000214.105.01.061, cu suprafața de 114, m.p.; contractul de vânzare-cumpărare

nr. 1/2-1497 din 16 aprilie 2004, încheiat între Departamentul privatizării al RM și

Irina Dodița, prin care s-a vândut încăperea cu nr. cadastral XXXXX.105.01.062,

cu suprafața de 153,8 de m.p.; contractul de vânzare-cumpărare nr. 4478 din 3 mai

2004, încheiat între Irina Dodița și Dina Anton, prin care s-a vândut încăperea cu

nr. cadastral XXXXX.105.01.062, cu suprafața de 153,8 de m.p.; contractul de

vânzare-cumpărare nr. 7030 din 21 iunie 2005, încheiat între Dina Anton și

Nadejda Das, Mrinal Das, prin care s-a vândut încăperea cu nr. cadastral

XXXXX.105.01.062, cu suprafața de 153,8 de m.p. și contractul de vânzare-

cumpărare nr. 7030 din 21 iunie 2005, încheiat între Nadejda Das, Mrinal Das și

Olga Gaidarji, prin care s-a vândut încăperea cu nr. cadastral XXXXX.105.01.062,

cu suprafața de 153,8 m.p.

Din considerentele menționate instanța de apel a aplicat efectele nulității,

inclusiv repunerea părților în situația inițială, iar în ceea ce privește răsfrângerea

efectelor nulității actului juridic față de terți, a specificat că anularea actului juridic

inițial atrage și anularea actului juridic următor, datorită legăturii lor reciproce.

Astfel, alt efect al nulității actului juridic este (sau poate fi) anularea actului juridic

subsecvent ca urmare a anulării actului juridic inițial

Reieșind din publicitatea registrului bunurilor imobile, dobânditorul unui

imobil care a achiziționat bunul de la o persoană neîndreptățită de a dispune de

acest bun se va considera de rea-credință. Acest dobânditor nu poate invoca faptul

necunoașterii elementelor înscrise în registrul bunurilor imobile.

La fel, Colegiul a considerat întemeiate și pretențiile cu privire la dispunerea

rectificării datelor din Registrul bunurilor imobile după cum urmează: încăperea

nelocuibilă cu nr. cadastral 01000214.105.01.062, situată în mun. Chișinău, str.

Grenoble 106 A, demisol, suprafața de 153,8 de m.p., în s-75,5 m.p.; încăperea

nelocuibilă nu nr. cadastral 01000214.105.01.061, situată în mun. Chișinău, str.

Grenoble 106 A, demisol, suprafața de 114,1 m.p. în s-100,8 m.p.; dispunerea

revendicării din posesia lui Eduard Dopireac, a spațiului (camera) indicată cu lit. G

pe schema cadastrală, cu s-13,3 m.p., ce aparține din imobilul Carolinei Mija cu nr.

cadastral XXXXX.105.01.055, situată în mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A,

demisol, și obligarea lui Eduard Dopireac să transmită Carolinei Mija, spațiul

menționat și dispunerea revendicării din posesia Olgăi Gaidarji, a încăperilor

indicate cu lit. A, B, C, D, E, F, H, pe schema cadastrală cu s-78,3 m.p., din

imobilul nr. cadastral 01000214.105.01.055 ce aparține Carolinei Mija, amplasat la

adresa mun. Chișinău, str. Grenoble 106 A, demisol, și obligarea Olgăi Gaidarji să

transmită Carolinei Mija, spațiul menționat.

La 30 noiembrie 2020 și la 9 februarie 2021, Olga Gaidarji, reprezentată de

avocatul Ion Creangă, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel cu dispunerea respingerii acțiunii în partea declarării nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 7030 din 21 iunie 2005, încheiat între

Nadejda Das, Mrinal Das și Olga Gaidarji, precum și în partea înscrierii în

Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate după Carolina Mija.

12

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, a interpretat eronat legea.

Mai mult, a specificat că instanța de apel la examinarea apelului nu a reținut și

nu a dat apreciere argumentelor recurentei prin care a indicat că este proprietar de

bună-credință, iar reclamanta nu a demonstrat reaua-credință.

Totodată, a menționat că instanța de apel nu și-a motivat soluția de constatare

a nulității actelor juridice ulterioare, de cumpărătorii de bună-credință.

De altfel, recurenta a învederat că decizia instanței de apel este contradictorie,

deoarece instanța a dispus declararea nulă integral a actului juridic nr. 7030 din 21

iunie 2005, contrar faptului că reclamanta a solicitat anularea doar în partea în care

încăperile se suprapun, iar ca consecință organul cadastral va radia integral din

Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a recurentei.

De asemenea, s-a atenționat că instanța de apel a omis să se expună asupra

cererii de recurs depuse la 20 septembrie 2018, împotriva încheierii protocolare din

19 septembrie 2018.

La 5 martie 2021, Agenția Proprietății Publice a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că la adoptarea soluției greșit a constat că

acțiunea a fost depusă în termen, ori, aceasta a fost cu omiterea termenului de

prescripție.

Mai mult, a specificat că cerința de rectificare a datelor din Registrul

bunurilor imobile asupra imobilului cu suprafața de 78,3 m.p., cu nr. cadastral

XXXXX105.01.055, eronat a fost admisă de instanța de apel, deoarece conform

dosarului cadastral, imobil cu nr. cadastral XXXXX105.01.055, în prezent nu

există, iar reclamanta nu a solicitat identificarea acestuia printr-o expertiză tehnică,

această cerință fiind înaintată abia în instanța de apel, or, asupra căreia instanța nu

s-a expus.

De altfel, Agenția a mai indicat că imobilul identificat cu literele A, B, C, D,

E, F, H este identificat cu nr. cadastral XXXXX105.01.062 și XXXXX105.01.061,

iar reclamanta nu a prezentat nici o dovadă de suprapunere a imobilului cu nr.

cadastral XXXXX105.01.062 cu imobilul cu nr. cadastral XXXXX.105.01.055

Agenția Proprietății Publice a învederat că instanța de apel nu a ținut cont de

prevederile art. 12 alin. (1) din Legea privatizării fondului de locuințe, nr.

1324/1993, conform cărora contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a

locuinței în proprietate privată, încheiat în conformitate cu numita lege, se

autentifică notarial, se înregistrează la biroul teritorial de inventariere tehnică și

servește titlu de proprietate, precum și de prevederile art. 240 Cod civil din 1964,

în vigoare la momentul încheierii contractului cu Mija Ion, conform căruia

contractul de vânzare-cumpărare a unei case de locuit (a unei părți de casă) trebuie

să fie autentificat pe cale notarială și înregistrat în decurs de trei luni la biroul

teritorial de inventariere tehnică. Contractul de vânzare-cumpărare a locuinței în

proprietate privată, încheiat conform legislației privatizării fondului de locuințe, se

autentifică notarial, se înregistrează la biroul teritorial de inventariere tehnică și

servește drept titlu de proprietate. Nerespectarea prevederilor menționate duce la

nulitatea contractului.

Referitor la pretenția privind revendicarea bunului a susținut că instanța a

admis-o neîntemeiat, deoarece situația din care decurge această pretenție este o

13

situație juridică în curs de realizare, în sensul că, chiar admițând eventualitatea

temeiniciei pretenției reclamantei privind existența dreptului său de proprietate

asupra imobilelor cu numere cadastrale XXXXX.105.01.061 și

XXXXX.105.01.062, acestea încă se află în posesia pretins nelegitimă a pârâților

în beneficiul cărora în Registrul bunurilor imobile este înscris dreptul de

proprietate.

Prin prisma art. 7 alin. (2) și art. 523 alin. (1) Cod civil, a considerat că este

exclusă admiterea acțiunii Carolinei Mija în partea referitoare la revendicarea

bunurilor din posesia actualilor proprietari.

La 16 februarie 2021, Eduard Dopireac, reprezentat de avocatul Igor

Litvinenco, a depus cerere de recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței

de apel cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii în partea declarării

nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 4868 din 12 august 2003, a hotărârii

Departamentului de privatizare nr. 4109 din 23 mai 2003, precum și în partea

înscrierii în registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate duma Carolina

Mija.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, în special nu a reținut că buna-credință se prezumă până la

proba contrară, or, în acest sens reclamanta nu a prezentat probe.

De altfel, a menționat că instanța a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, în cazul în care în speță nu sunt aplicabile prevederile respective,

deoarece reclamanta a invocat prevederile art. 217 Cod civil (nulitatea absolută),

însă nu a motivat care anume norme imperative a legii au fost încălcate la

încheierea actelor juridice.

A mai învederat că reclamanta nu a demonstrat în ce mod decedatul a întrat în

posesia bunului imobil, ori, dovadă că acesta a întrat în posesie nu există.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 24 noiembrie 2020

și a expediat-o participanților la proces la 18 decembrie 2020 (f.d. 250a, Vol. II), la

materialele cauzei lipsind dovada de recepționare a acesteia de către participanții la

proces.

Astfel, recursurile declarate la 30 noiembrie 2020, 16 februarie 2021 și 5

martie 2021, sunt în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 4 ianuarie 2021

și la 11 martie 2021 instanța de recurs a comunicat intimaților recursurile,

informând despre necesitatea depunerii referinței.

La 5 februarie 2021, Mrinal Das a depus referință, prin care a solicitat

admiterea recursului declarat de Olga Gaidarji cu casarea deciziei instanței de apel.

14

La 12 februarie 2021, 12 martie 2021 și 8 aprilie 2021, Carolina Mija,

reprezentată de avocatul Maxim Sidorenco, a depus referință, prin care a solicitat

respingerea recursurilor declarate de Olga Gaidarji, Eduard Dopireac și Agenția

Proprietății Publice cu menținerea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 21 aprilie 2021 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursurile admisibile și a decis examinarea acestora în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursurile, de a casa decizia instanței de apel și a restitui cauza spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurenților, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurenții nu

au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

15

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Art. 239 Cod de procedură civilă, statuează că hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În sensul art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2), (5) Cod de procedură civilă, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În debut, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră necesar a menționa că instanța de apel

adoptând soluția pe caz, nu a verificat circumstanțele și raporturile juridice stabilite

în hotărârea primei instanțe, nu a elucidat toate circumstanțele esențiale ale cauzei,

ceea ce a dus la adoptarea unei soluții premature, prin ce se impune casarea

deciziei cu trimiterea acesteia spre rejudecare în instanța de apel.

Din recursurile declarate rezultă că recurenții își exprimă dezacordul cu

soluția adoptată de către instanța de apel invocând în unanimitate că concluziile

instanței sunt în contradicție cu materialele cauzei, mai mult fără a se expune

referitor la buna-credință.

Astfel, Colegiul învederează că conform art. 9 alin. (1) Cod civil (în vigoare

până la 1 martie 2019), persoanele fizice și juridice participante la raporturile

juridice civile trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile cu bună-

credință, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică și cu bunele moravuri.

Buna-credință se prezumă până la proba contrară.

În atare circumstanțe, prin admiterea apelului și acțiunii înaintate, instanța de

apel nu a răspuns argumentelor intimaților, care unanim au atenționat instanța

despre buna-credință a acestora la încheierea actelor juridice.

Conform art. 307 alin. (1) Cod civil (în vigoare până la 1 martie 2019), este

considerată posesor de bună-credință persoana care posedă legitim sau care se

poate considera îndreptățită să posede în urma unei examinări diligente, necesare

în raporturile civile, a temeiurilor îndreptățirii sale. Buna-credință este prezumată.

Posesiunea de bună-credință încetează dacă proprietarul sau o altă persoană cu

drept preferențial înaintează posesorului pretenții întemeiate.

Prin prisma normei precitate, Colegiul atestă că instanța de apel nu a motivat

prin care acțiuni ale pârâților actul juridic este lovit de nulitate, în cazul în care

actele juridice au fost încheiate în condiții legale și de o persoană îndreptățită de a

produce efecte juridice.

Mai mult, conform art. 506 alin. (4) Cod civil (în vigoare până la 1 martie

2019), este de bună-credință cel care dobândește drept real întemeindu-se pe

cuprinsul registrului dacă, la data dobândirii dreptului, nu a fost notată o acțiune

16

prin care se contestă cuprinsul lui sau dacă din titlul dobânditorului nu rezultă

nemijlocit vreo neconcordanță între registrul bunurilor imobile și situația juridică

reală.

Totodată, Colegiul învederează că conform materialelor cauzei nu rezultă cert

dacă, conform dosarului cadastral al imobilului situat pe str. Grenoble 106 A, mun.

Chișinău, imobil pretins cu nr. cadastral XXXXX105.01.055 în prezent există sau

nu, în situația în care imobilul identificat cu literele A, B, C, D, E, F, FI (subsolul)

este identificat prin nr. cadastral XXXXX105.01.062 și XXXXX105.01.061. Mai

mult incert fiind și argumentul de suprapunere a încăperilor.

Astfel, în speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție învederează că instanța de apel a adoptat decizia

prematur, fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate atât de apelantă cât

și de intimați în coroborare cu cumul de probe prezent la dosar, iar faptul dat indică

incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept procedural,

precum și la examinarea superficială și evazivă atât a apelului, cât și a cauzei

deduse judecării, fără a fi verificată, în condițiile legii, legalitatea hotărârii

contestate.

În atare condiții, instanța ierarhic inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a verifica circumstanțele

și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu

au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei. Mai mult,

instanța de apel era obligată de a da un răspuns cert referitor la pertinența unui

înscris sau altuia. Or, instanța de judecată este obligată să reflecte în hotărâre

motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6 § 1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994). CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,

seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților,

dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura

hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro

Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării cauzei, probele din dosar

se cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de

judecată este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În conformitate art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă, decizia

instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

În sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu suficientă

claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

17

determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării. CEDO, în cauza Suominen vs. Finlanda, a reținut că „... o funcție a

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult ca

atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste, precum și

posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin adoptarea

unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării justiției”.

Totodată, în cauza Van de Hurk v. Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994, și

cauza Dulaurans v. Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, paragraful 33, CEDO a

statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă

cererile și observațiile părților sunt într-adevăr „auzite”, adică examinate conform

normelor de procedură de către tribunalul sesizat.

Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligația de a proceda la o examinare

efectivă a mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel

puțin pentru a le aprecia pertinența”. CEDO nu își propune să garanteze drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza Artico v. Italiei,

Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).

Prin urmare, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația

legală de a motiva hotărârea adoptată.

Dreptul de a fi auzit, a fost încălcat, or dreptul în cauză include nu doar

posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a fost îndeplinit de

instanța de apel.

În consecință, Colegiul, verificând conținutul deciziei contestate, în raport cu

materialele dosarului, argumentele invocate în recursuri, conchide că instanța de

apel, s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a

considerat aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale

cauzei și probelor administrate în cadrul judecării cauzei pe care se întemeiază

concluziile privitoare la aceste circumstanțe și fără a indica motivele pentru care

anumite argumente invocate de părți nu au fost reținute, nefiind nici supuse

aprecierii.

Este de menționat că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți.

Mai mult, hotărârea trebuie să se fondeze pe lege, trebuie să rezolve, într-o

maniera certă, explicit sau implicit, toate cererile invocate de părți, conform

principiului nr. 6 al Recomandării nr. 5 din 1984, adoptată la de Comitetul

Miniștrilor al Consiliului Europei, privind principiile de procedură civilă menite

pentru ameliorarea funcționării justiției, ceea ce în speță lipsește.

Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO,

motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu

atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept

care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea

hotărârii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța

18

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa integral

decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele cauzei, probele

administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admit recursurile declarate de Olga Gaidarji, reprezentată de avocatul Ion

Cerga, de Eduard Dopireac, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco, și de Agenția

Proprietății Publice.

Se casează decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Carolina Mija împotriva

Agenției Proprietății Publice, lui Eduard Dopireac, Olgăi Gaidarji, Nedejdei Das,

Mrinal Das, Dinei Anton, Irinei Dodița, intervenient accesoriu Instituției Publice

„Agenția Servicii Publice”, Primăriei mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău

cu privire la declararea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare,

anularea hotărârilor Departamentului de privatizare, rectificarea datelor din

Registrul bunurilor imobile, revendicarea bunului și compensarea cheltuielilor de

judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Galina Stratulat

19