2ra-787/21 — restabilirea in functie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- restabilirea in functie
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-787/21 — restabilirea in functie (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-787/2021
Prima instanță: Judecătoria Chișinau, sediul Cetru (jud. Z. Talpalaru)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V.Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)
Î N C H E I E R E
02 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de Rutcovschi Corneliu,
reprezentat de avocatul Pavliuc Ghenadie,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Rutcovschi
Corneliu către SRL ”ATAI” cu privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului
neachitat pentru lipsa forțată de la lucru în perioada 15.06.2018-22.04.2019 în
mărime de 14000 lei, salariului pentru perioada lipsei forțate de la serviciu în
mărime de 3000 lei, lunar, a deplasărilor conform normelor diurne în mărime de
4380 Euro (echivalentul în valută națională conform cursului stabilit de BNM la
data executării hotărârii), compensației de întârziere pentru salariul neachitat în
mărime de 0,3%, pentru fiecare zi de întârziere, în sumă de 9051 lei, prejudiciului
moral în mărime de 10000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de
2500 lei,
împotriva deciziei din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 19 iulie 2019, Rutcovschi Corneliu, prin intermediul avocatului Oleg
Popovici, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu
Răspundere Limitată ”ATAI” cu privire la restabilirea în funcția de șofer
internațional în cadrul SRL ”ATAI” din data concedierii - 22.04.2019, încasarea
salariului neachitat pentru toată perioada de lucru 15.06.2018 - 22.04.2019 în
mărime de 14000 lei, salariului pentru perioada lipsei forțate de la serviciu în
mărime de 3000 lei, lunar, a deplasărilor conform normelor diurne în mărime de
4380 Euro (echivalentul în valută națională conform cursului stabilit de BNM la
data executării hotărârii), compensației de întârziere pentru salariul neachitat de
0,3% pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 9051 lei, a prejudiciului moral în
mărime de 10000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2500 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin ordinul administratorului
SRL ”ATAI”, nr.40/P din 15 iunie 2018, a fost angajat în funcția de șofer
internațional în cadrul acestei întreprinderi cu un salariu lunar de 3000 lei, fiind
încheiat contract individual de muncă, care nu conținea fișa de post sau careva
obligațiuni de serviciu și nici în mod separat reclamantului nu i-au fost aduse la
1
cunoștință sub semnătură, decît numai în mod verbal. Mai indică că, fiecare șofer
internațional din cadrul întreprinderii era obligat ca în orice moment, după
necesitate, să se prezinte la sediul întreprinderii din XXXXX, unde erau parcate
autocamioanele, pentru plecarea în rută. În afara rutelor, care uneori puteau să nu
fie săptămîni și chiar luni întregi, șoferul nu era obligat să se prezinte în fiecare zi
la sediul întreprinderii.
În același context, a susținut reclamantul că, în perioada activității în calitate
de șofer internațional în cadrul SRL ”ATAI”, a efectuat următoarele deplasări
peste hotarele țării: - Chișinău - Onești (România 2 zile) – Pologhi (Ucraina 8 zile);
Chișinău - Onești (2 zile) – Kiev (Ucraina 10 zile); Chișinău - Onești (2 zile) –
Ucraina (4 zile) - Volgograd (Rusia 24 zile); Chișinău - Onești (3 zile) – Ucraina (2
zile) – Lublin (Polonia 21 zile); Chișinău - Onești (2 zile) – Ucraina (2 zile) -
Voronej (Rusia 18 zile); Chișinău - Onești (2 zile) – Ucraina (2 zile) - Volgograd
(Rusia 23 zile). Respectiv penfru deplasările efectuate în România (13 zile x 30
euro = 390 euro), Ucraina (28 zile x 35 euro = 980 euro), Rusia (65 zile x 35 euro
= 2275 euro), Polonia (21 zile x 35 euro = 735 euro), SRL ”ATAI” urmează să-i
achite cel putin 4380 euro lunar, însă, în legătură cu starea financiară dificilă a
întreprinderii (așa era motivarea administrației), primea numai un salariu incomplet
de 1500-1600 lei, promițîndu-i-se de fiecare dată că i se vor achita toate restanțele
inclusiv și deplasările.
Reclamantul la fel a invocat în cererea de chemare în judecată, că a solicitat
SRL ”ATAI” achitarea tuturor restanțelor ce țin de remunerarea muncii sale, însă
fără nici un rezultat în acest sens. Iar la 22 aprilie 2019 prin ordinul nr.40P a fost
concediat în temeiul art.86 alin.(1) lit.h) Codul muncii pentru absența fără motive
întemeiate de la lucru timp de 4 ore consecutive în timpul zilei de lucru în perioada
01.04. 2019 pînă la data de 04.04.2019, inclusiv.
Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 04 noiembrie 2020,
cererea de chemare în judecată înaintată de către Rutcovschi Corneliu împotriva
SRL ”ATAI” cu privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului neachitat
pentru toată perioada 15.06.2018 - 22.04.2019 în mărime de 14000 lei, salariului
pentru perioada lipsei forțate de la serviciu în mărime de 3000 lei, lunar, a
deplasărilor conform normelor diurne în mărime de 4380 Euro (echivalentul în
valută națională conform cursului stabilit de BNM la data executării hotărârii),
compensației de întârziere pentru salariul neachitat în mărime de 0,3%, pentru
fiecare zi de întârziere, în sumă de 9051 lei, a prejudiciului moral în mărime de
10000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2500 lei, a fost respinsă
ca fiind neîntemeiată.
La 02 decembrie 2020, Rutcovschi Corneliu a declarat apel împotriva hotărîrii
instanței de fond, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din 04 noiembrie 2020 și adoptarea unei noi hotărîri prin
care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată înaintată
Prin decizia din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
declarat de Rutcovschi Corneliu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru din 04 noiembrie 2020.
2
În susținerea soluției sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art.art.45,
81, alin.(1)-(3), 201, 206 alin.(1)-(5), art.209 alin.(1)-(2), 210 alin.(1)-(3), 329
alin.(1) din Codul Muncii, și a constatat că în speță este întemeiată concluzia
primei instanțe de a respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată
depusă de către Rutcovschi Corneliu.
Instanța de apel a constatat că, contrar raționamentelor expuse de apelant, a
stabilit cu certitudine că ultimul la momentul încheierii contractului individual de
muncă din 15 iunie 2018 a fost informat în mod detaliat despre natura funcției
deținute, precum și drepturile și obligațiile sale, inclusiv condițiile de muncă și
disciplina de muncă. Faptul dat este confirmat prin semnătura aplicată de apelantul
Rudcovschi Corneliu pe fișa de post. Or, în actul respectiv în mod expres se indică
că în cazul în care șoferul nu are nici o cursă, se va prezenta la oficiu conform
programului de muncă: luni-vineri, orele 08:00-12:00 (f.d.43). Astfel, instanța de
apel a respins considerentele expuse pe marginea faptului de către apelantul
Rudcovschi Corneliu, că în cazul de lipsă de curse de transport, șoferul nu era
obligat să se prezinte la sediul întrerpinderii.
În contextul celor expuse, instanța de apel a reținut că, apelantul a recunoscut
faptul absenței sale de la locul de muncă în perioada 01.04.2019-04.04.2019, însă a
motivat absența dată prin lipsa obligațiunii sale de a se prezenta la locul de muncă,
în circumstanțele în care nu era antrenat nemijlocit în cursele de transport
internațional. Or, Rudcovschi Corneliu nu a formulat alte apărări punctuale vizavi
de absența sa de la serviciu la data constatată.
De asemenea, instanța de apel a constat că intimatul, în calitatea sa de
angajator, în prezența întrunirii condiției lit.h), alin.(1) al art.86 Codul muncii, a
fost justificat de a desface contractul individual de muncă încheiat cu apelantul, din
inițiativa sa.
Totodată, instanța de apel a stabilit că, sînt oportune raționamentele primei
instanțe, prin care se reține faptul că apelantul cu toate că și-a manifestat
dezacordul și a adus critici concedierii sale, acesta din urmă nu a solicitat instanței
de judecată anularea ordinului de concediere nr.40/P din 22 aprilie 2019. Astfel,
fiind alogic de a solicita restabilirea la locul de muncă deținut, în condițiile în care
nu se solicită anularea actului de concediere. De aici, se deduce că ordinul de
concediere nu a constituit obiectul examinării litigiului dat, or disponibilitatea
procesuală în cadrul unui proces civil de judecată aparține părților. Această din
urmă, reprezintă posibilitatea conferită de lege, părților, de a sesiza autoritățile
judiciare, de a dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare. Ca urmare,
instanța de judecată nu este în drept de a depăși limitele pretențiilor cererii de
chemare în judecată.
Instanța de apel a reținut despre lipsa motivelor restabilirii lui Rudcovschi
Corneliu în funcția de șofer internațional în cadrul SRL ”ATAI”, în condițiile în
care s-a constatat cert absența acestuia de la locul de muncă mai mult de 4 ore
consecutiv, fapt învederat și de către apelant. Pe cale de consecință, sînt lispite de
suport legal și pretențiile consegvente ale apelantului cu privire la încasarea
salariului neachitat pentru toată perioada 15.06.2018-22.04.2019 în mărime de
14000 lei, salariului pentru perioada lipsei forțate de la serviciu în mărime de 3000
lei, lunar, a deplasărilor conform normelor diurne în mărime de 4380 Euro
(echivalentul în valută națională conform cursului stabilit de BNM la data
3
executării hotărârii), compensației de întârziere pentru salariul neachitat în mărime
de 0,3%, pentru fiecare zi de întârziere, în sumă de 9051 lei, prejudiciului moral în
mărime de 10000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2500 lei. Or,
acestea din urmă rezultă din capătul de cerere cu privre la restabilirea la muncă,
care a fost apreciat ca fiind neîntemeiat de către instanța de judecată.
Totodată, critica apelantului pe marginea argumentelor aduse de prima
instanță cu privire la respingerea pretențiior cu privire la încasarea salariului
neachitat pentru perioada 15.06.2018-22.04.2019, nu este întemeiată și nu este
bazată pe un fundament probatoriu. Astfel, apelantul nu a adus în fața instanței de
judecată cerințe concrete cu administrarea probelor pertinente, care ar demonstra
faptul neachitării unor sume bănești cu titlu de salariu pe anumite perioade. La
acest capitol, ține de remarcat că realizarea unor drepturi, urmează a fi efectuate cu
respectarea unor rigori ale legii procesuale, rolul activ aparținînd reclamantului-
apelant. Astfel, apelantul nu a probat faptul neachitării salariului de către intimat
către acesta pentru perioada 15.06.2018-22.04.2019 și nici nu a solicitat în ordinea
prevăzută de lege intervenția instanței de judecată la acumularea probatoriului, în
condițiile în care ar fi întîmpinat obstacole la dobîndirea acestuia.
La 23 martie 2021, Rudcovschi Coreneliu, reprezentat de avocatul Pavliuc
Ghenadie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea
integrală a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 04 noiembrie 2020,
casarea integrală a deciziei Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău din 10
februarie 2021 și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea depusă de către
Rutcovschi Corneliu împotriva SRL„ATAI” să fie admisă întegral în sesnsul
formulat.
În motivarea recursului înaintat de Rudcovschi Corneliu, reprezentat de
avocatul Pavliuc Ghenadie, s-a indicat că Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău
a examinat pricina civilă în absența lui Rutcovschi Corneliu cât și a avocatului ales
Pavliuc Ghenadie, cărurora le-a fost lipsit dreptul de a administra probe în ședința
de judecată și le-a fost lipsit posibilitatea reală de ași argumenta obiecțiile sale pe
fondul cauzei. Prin ce a fost încălcat grav prevederile art. 26 alin. (4) CPC,
egalitatea părților în drepturile procedurale este garantată prin lege și se asigură de
către instanță prin crearea de posibilități egale, suficiente și adecvate de folosire a
tuturor mijloacelor procedurale pentru susținerea poziției asupra circumstanțelor de
fapt și de drept, astfel încât nici una din părți să nu fie defavorizată în raport cu
cealaltă. Astfel a fost încălcat principiul egalității părților în drepturile procedurale.
Prin notificarea din 12 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție în
conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, a expediat copia recursului declarat în
adresa intimatului SRL ,,ATAI”(f.d.148).
Prin referința depusă la 01 iunie 2021, avocatul Barbăneagră Sergiu în
interesele SRL„ATAI” a solicitat respingerea recursului declarat Rutcovschi
Corneliu împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 04 noiembrie
2020 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2021 ca fiind neîntemeiat
și nefondat.
Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen
de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 10
4
februarie 2021 și a fost expediată copia deciziei participanților la proces, prin
intermediul oficiului poștal la 26 februarie 2020 (f.d.137).
Prin urmare, cererea de recurs declarată la 23 martie 2021, se consideră
depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire
cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din
Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că
reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în
sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea
recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de
procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii
circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de
apel.
În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
5
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de Rutcovschi Corneliu, reprezentat de
avocatul Pavliuc Ghenadie.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, art.431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin.
(1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, -
d i s p u n e :
Recursul declarat de Rutcovschi Corneliu, reprezentat de avocatul Pavliuc
Ghenadie împotriva deciziei din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
6