3ra-592/21 — cu privire la obligarea furnizării informației de interes public

3ra-592/21 — cu privire la obligarea furnizării informației de interes public (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-592/21

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – G. Ciobanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciună, I. Muruianu, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Asociația Obștească Reporter de

investigație și securitate Editorială din Moldova și Liuba Șevciuc, reprezentate de

avocatul Vitalie Zama,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Asociația Obștească

Reporter de investigație și securitate Editorială din Moldova (A.O. RISE Moldova) și

Liuba Șevciuc împotriva Comisiei Electorale Centrale, terț Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova, cu privire la obligarea

Comisiei Electorale Centrale să furnizeze informații de interes public,

împotriva deciziei din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La data de 25 februarie 2019 A.O. RISE Moldova și Liuba Șevciuc s-au adresat

în instanța de contencios administrativ cu acțiune împotriva Comisiei Electorale

Centrale, cu privire la obligarea de a le furniza unele informații de interes public.

Reclamantele au solicitat constatarea încălcării dreptului A.O. RISE Moldova de acces

la informația solicitată prin cererea din 16 ianuarie 2019 și obligarea Comisiei

Electorale Centrale de a oferi accesul la declarațiile de avere în original ale

concurenților electorali pe circumscripția națională și pe circumscripțiile electorale

pentru alegerile din 24 februarie 2019.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantele au indicat că la data de

16 ianuarie 2019, prin intermediul jurnalistei Liuba Șevciuc, A.O. RISE Moldova a

solicitat de la Comisia Electorală Centrală furnizarea unor informații care se califică

de interes public – declarațiile de avere în variantă originală ale concurenților electorali

pe circumscripția națională și pe circumscripțiile electorale pentru alegerile din 24

februarie 2019. Prin răspunsul din 22 ianuarie 2019, Comisia Electorală Centrală a dat

curs pozitiv solicitării de acces la informație și a comunicat că accesul poate fi oferit la

sediul instituției, cu semnarea unui Acord de confidențialitate. La data de 6 februarie

2019, jurnaliștii nominalizați de A.O. RISE Moldova au mers la Comisia Electorală

1

Centrală pentru a încheia acordul respectiv, însă li s-a comunicat că nu pot avea acces

la declarațiile candidaților în varianta originală deoarece conțin date cu caracter

personal.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 34 și

art. 53 din Constituția Republicii Moldova, art. 10 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor și Libertăților Fundamentale, art. 10,11,16,23 și 24 ale Legii nr.982-XIV

din 11.05.2000 privind accesul la informație privind accesul la informație, art.

3,5,6,16,25 ale Legii nr. 793-XIV din 10.02.2000 contenciosului administrativ.

Prin încheierea din 04 iunie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a decis

atragerea la proces în calitate de terț, în cauza de contencios administrativ A.O. RISE

Moldova și Liuba Șevciuc împotriva Comisiei Electorale Centrale, a Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.

Prin hotărârea din 19 februarie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, a

respins cererea de chemare în judecată.

Prima instanță a constatat că în cadrul întrevederii cu reprezentanții A.O. RISE

Moldova în data de 06 februarie 2019, Președintele Comisiei Electorale Centrale a

informat reprezentanții A.O. RISE Moldova despre faptul că au fost pregătite

documentele ce conțin copiile depersonalizate ale declarațiilor de avere ale celor patru

concurenți electorali pe circumscripția națională la alegerile parlamentare din 24

februarie 2019 însă jurnaliștii au solicitat să facă cunoștință cu declarațiile în original,

menționând că aceștia sunt operatori de date.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, a mai menționat că potrivit art. 67 alin. (4)

din Codul electoral, accesul la documentele electorale se efectuează în conformitate cu

Legea privind accesul la informație și cu respectarea legislației privind protecția datelor

cu caracter personal. În plus, prima instanță a făcut referință și la art. 9 alin. (2) și (3)

din Legea nr. 133 din 17.06.2016 privind declararea averii și a intereselor personale,

reiterând că nu sunt publice și constituie informații cu acces limitat datele conținute în

declarații referitoare la numărul de identificare atribuit subiectului declarării,

domiciliul și numărul de telefon al subiectului declarării, numele, prenumele, anii de

naștere, adresele și numerele de identificare ale membrilor de familie și ale

concubinului/concubinei lui, adresele și numerele cadastrale ale bunurilor imobile,

numerele de înmatriculare ale bunurilor mobile, numerarul în moneda națională sau

valută străină care nu face obiectul depunerilor financiare, numerele conturilor bancare,

bunurile sub formă de metale sau pietre prețioase, obiectele de artă și de cult, obiectele

ce fac parte din patrimoniul cultural național sau universal, colecțiile de artă, de

numismatică, de filatelie, de arme și semnătura subiectului declarării.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, a enunțat că atât Constituția Republicii

Moldova cât și Legea nr. 982- XIV din 11.05.2000 garantează drepturile cetățenilor de

a obține acces la informațiile publice, totuși în conformitate cu art. 4 alin. (1) din Legea

privind accesul la informație există anumite motive specifice ce justifică restricția

acestui drept, în special apărarea securității naționale sau protecția vieții private a

persoanei, ultima fiind relevantă în speță. Instanța a elucidat în special că în același

timp, Constituția Republicii Moldova, Legea nr. 982- XIV din 11.05. 2000 și Legea nr.

133 din 17.06.2016 garantează dreptul cetățenilor la protecția datelor cu caracter

personal.

2

Instanța a apreciat că dreptul la acces la informație este un drept ce necesită

exercitarea sa doar într-un cadru strict legal, care ar asigura protecția eficientă a

drepturilor altor cetățeni. Instanța a subliniat că Comisia Electorală Centrală, în calitate

de operator a datelor cu caracter personal, a acționat conform prevederilor legale și că

nu au fost stabilite careva derogări de la normele legale la emiterea răspunsului către

pârât, ultimul oferind informația solicitată de reclamanți în limitele stabilite de lege.

La data de 17 martie 2020, cu respectarea termenului prevăzut de articolul 232

din Codul administrativ, A.O. RISE Moldova și Liuba Șevciuc, reprezentate de

avocatul Vitalie Zama, au depus apel împotriva hotărârii din 19 februarie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la data de 02 iunie 2020 au prezentat

motivarea apelului. Apelantele au solicitat casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, din 19 februarie 2020, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind

admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 24 februarie 2021, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul depus

de apelante ca fiind unul neîntemeiat și a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din 19 februarie 2020.

În răspuns la argumentele apelantelor, instanța de apel a evocat că executarea

acestor libertăți poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri, care constituie

măsuri necesare într-o societate democratică, în special pentru protecția sănătății,

moralei, reputației sau a drepturilor altora, cât și pentru împiedicarea divulgării de

informații confidențiale. Astfel, furnizorul de informații este îndreptățit de a limita

accesul la informații doar în condițiile art. 7 al Legii nr. 982- XIV din 11.05.2000, care

reglementează informațiile oficiale cu accesibilitate limitată, cu condiția că limitarea

protejează un interes legitim și este necesară într-o societate democratică.

Instanța de apel a respins argumentul apelanților-reclamanți, considerând alegația

precum că îngrădirea accesului la informația solicitată în speță nu urmărește un scop

legitim și nu este necesară într-o societate democratică ca fiind neîntemeiată, în

condițiile în care refuzul de acces la datele cu caracter personal, care se conțin în

declarațiile de avere ale candidaților electorali, tind să protejeze dreptul la viața privată,

consacrat de articolul 8 paragraful 1 din Convenție și că nu există nici un temei

reglementat de paragraful 2 din același articol ce ar limita viața privată a concurenților

electorali, chiar dacă sunt persoane publice. Instanța remarcă în special riscul de

divulgare a datelor cu privire la domiciliul persoanei, codul personal de identificare de

stat, numerele conturilor bancare și altele.

Curtea de Apel Chișinău a reținut că hotărârea primei instanțe este una legală,

motivată și bine argumentată, făcând just referire la normele de drept material și

procedural, dând o apreciere probelor prezentate de către părți, determinând

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, care au fost și care n-au

fost stabilite, apreciind corect caracterul raportului juridic între părți, aplicând legea

aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii, având o motivație și o analiză

clară, fapt ce se încadrează în asigurarea dreptului părților la un proces echitabil,

garantat și asigurat prin articolul 6 din Convenție.

La data de 25 februarie 2021 A.O. RISE Moldova și Liuba Șevciuc, reprezentate

de avocatul Vitalie Zama, au depus o cerere de recurs nemotivat împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2021. Ulterior, la data de 28 aprilie 2021,

reprezentantul recurentelor a prezentat motivarea recursului.

3

Recurentele au solicitat admiterea cererii de recurs, casarea integrală deciziei

Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2021, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind

admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, reprezentantul recurentelor a indicat în primul rând

reglementările naționale relevante, făcând referință la art. 10 din Legea privind

protecția datelor cu caracter personal, enunțând că articolele 5 și 6 din prezenta lege nu

se aplică dacă prelucrarea datelor cu caracter personal se face exclusiv în scopuri

jurnalistice, artistice sau literare, dacă datele au fost făcute publice în mod voluntar și

manifest de către subiectul datelor cu caracter personal sau la date care sunt strâns

legate de calitatea de persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal sau de

caracterul public al faptelor în care acesta este implicat, în condițiile Legii cu privire la

libertatea de exprimare.

Reprezentantul a atras în special atenția la soluția adoptată de Curtea europeană

în cauza Tarsasag a Szabadsagjobokert împotriva Ungariei. În speță, un ONG a solicitat

furnizarea sesizării adresate de un deputat Curții Constituționale vizând anumite

amendamente ale legislației penale. Curtea a constatat că restrângerea prevăzută de

lege putea fi considerată ca urmărind un scop legitim însă nu putea fi considerată ca

fiind necesară într-o societate democratică.

Astfel, reprezentantul a invitat Curtea să opereze triplul test, și anume să verifice

dacă limitarea dreptului de acces la informație satisface următoarele condiții

cumulative: restricția trebuie să fie prevăzută expres și clar într-o lege, restricția trebuie

să urmărească unul sau mai multe scopuri prevăzute în paragraful 2 al articolului 10 la

Convenție și restrângerea trebuie să fie necesară într-o societate democratică, adică să

existe proporționalitate între măsurile aplicate și scopul urmărit.

În opinia reprezentantului recurentelor, finalitatea acestui test ar duce la

constatarea faptului că îngrădirea accesului la informație solicitat nu urmărește vreun

scop legitim și că nu este necesară într-o societate democratică.

La 19 mai 2021 a depus referință Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal, lăsând la atitudinea instanței de recurs să dea apreciere temeiniciei

deciziei instanței de recurs.

Comisia Electorală Centrală la data de 20 mai 2021 a depus referință asupra

recursului depus de către A.O. RISE Moldova și Liuba Șevciuc, reprezentate de

avocatul Vitalie Zama, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil, susținând

că instanța de apel a apreciat corect că declarațiile respective conțin date cu caracter

personal, care nu pot fi dezvăluite, concluzionând întemeiat că soluția instanței de fond

privind respingerea acțiunii este întemeiată.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța observă că în

conformitate cu articolul 245, alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 24 februarie 2021,

dispozitivul fiind notificat, prin intermediul poștei electronice la data de 25 februarie

4

La 25 februarie 2021, în termen, avocatul Vitalie Zama în interesele A.O. RISE

Moldova și Liuba Șevciuc, a depus recurs nemotivat.

Decizia motivată a instanței de apel a fost notificată A.O. RISE Moldova și

avocatului Vitalie Zama la data de 14 aprilie 2021, fapt ce se confirmă prin avizele de

recepție a scrisorii recomandate anexate la dosar. (f.d.180-181)

Motivarea recursului a fost depusă la 28 aprilie 2021, în termen, de către avocatul

Vitalie Zama în interesele A.O. RISE Moldova și Liuba Șevciuc, prin intermediul

poștei electronice.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de A.O. RISE Moldova și Liuba

Șevciuc, reprezentate de avocatul Vitalie Zama, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

5

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de A.O. RISE Moldova și Liuba Șevciuc, reprezentate de avocatul Vitalie Zama.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Asociația Obștească Reporter de investigație și securitate

Editorială din Moldova și Liuba Șevciuc, reprezentate de avocatul Vitalie Zama, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6