3ra-557/21 — cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-557/21

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – O. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici

ÎNCHEIERE

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Consiliul municipal Chișinău

și de Întreprinderea Mixtă „City” SRL,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, persoana

terță Întreprinderea Mixtă „City” SRL, privind anularea deciziei nr. 6/27-5 din 19

decembrie 2016,

împotriva hotărârii din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelurile declarate de Consiliul municipal Chișinău și Întreprinderea

Mixtă „City” SRL,

constată:

La data de 16 februarie 2017 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

s-a adresat în instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată îndreptată către

Consiliul municipal Chișinău, persoana terță ÎM „City” SRL, privind anularea

deciziei nr. 6/27-5 din 19 decembrie 2016.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a comunicat că, prin

decizia Consiliului municipal Chișinău nr.6/27-5 din 19 decembrie 2016 s-a decis

transmiterea în arendă a două loturi de pământ din str. xxxxx către ÎM „City” SRL

fără să fie respectată procedura de licitație, în special pentru că s-a decis

reperfectarea relațiilor funciare de arendă pe un termen de cinci ani, cu majorarea

suprafeței de la 0,0812 ha la 0,989 ha și de la 0,0035 ha la 0,0038 ha, comparativ cu

suprafețele prevăzute în decizia Consiliului municipal nr. 7/30-9 din 28.06.2010.

Reclamantul a mai menționat că în conformitate cu art.64 din Legea nr.436-

XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, a supus controlului

obligatoriu de legalitate decizia menționată și a constatat că aceasta a fost adoptată

contrar prevederilor legale. Respectiv, a relatat că, în conformitate cu art.68 din

Legea privind administrația publică locală, prin notificarea nr.l304/OT4-27 din 04

ianuarie 2017, a solicitat Consiliului municipal Chișinău abrogarea, în termen de 30

de zile, a deciziei nr.6/27-5 din 19 decembrie 2016. Până la momentul depunerii

cererii de chemare în judecată, autoritatea publică locală emitentă nu a adoptat nici

o decizie cu privire la examinarea notificării.

1

În drept, reclamantul și-a motivat cererea pe prevederile art.5 alin.(4) din Legea

nr.91-XVI din 5 aprilie 2007 privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor,

cât și potrivit art. 77 alin. (3), alin. (5) Legea privind administrația publică locală,

potrivit cărora înstrăinarea, concesionarea, arendarea bunurilor proprietate publică

se efectuează prin licitație publică, organizată în condițiile legii. Reclamantul a mai

susținut că conform Hotărârii Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009, organizarea

și desfășurarea licitației este condiționată de prioritatea prețului maxim propus.

În acest sens, reclamantul a reiterat că organizarea licitației publice presupune

liberul acces și egalitatea tuturor doritorilor de a obține dreptul la arendarea bunurilor

proprietate publică a unității administrativ-teritoriale. În conformitate cu art.4

alin.(9) din Legea nr.1308 din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de

vânzare- cumpărare a pământului, vânzarea-cumpărarea terenurilor proprietate

publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse

privatizării, aferente obiectivelor private, precum și celor aferente construcțiilor

nefinalizate, se efectuează la prețul normativ al pământului. Terenul care, după

parametri și amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător, se vinde

prin concurs sau la licitație deținătorilor de terenuri adiacente. În cazul în care există

un singur deținător de teren adiacent, vânzarea-cumpărarea terenului, care nu poate

fi format ca bun imobil de sine stătător, se efectuează la prețul normativ al

pământului. Această prevedere se aplică și relațiilor de arendă a unor astfel de

terenuri. Celelalte terenuri se vând prin concurs sau la licitație, cu excepțiile

prevăzute de lege.

Astfel, reclamantul a concluzionat că urmau să fie aplicate prevederile legale

supra referitor la surplusul de terenuri cu suprafața de 0,0177 și respectiv 0,0003 ha

vizate în decizia nr. 5/27-5 din 19 decembrie 2016.

Prin hotărârea din 04 iunie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a admis

cererea de chemare în instanță și a anulat decizia Consiliului municipal Chișinău nr.

6/27-5 din 19 decembrie 2016.

În plan procedural, prima instanță a reiterat că în conformitate cu art. 68 alin.

(1)-(3) din Legea privind administrația publică locală, în cazul exercitării unui

control obligatoriu de către Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, notificarea

autorității publice locale privind ilegalitatea actului intervine în 30 de zile de la data

primirii copiei de pe act, iar aceasta trebuie să modifice sau să abroge actul contestat

în termen de 30 de zile. În cazul tăcerii autorității locale timp de 60 de zile de la data

cererii de modificare sau de abrogare a actului, se prezumă că autoritatea și-a

menținut poziția, Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat fiind în drept să sesizeze

instanța de contencios administrativ. Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a constatat

că termenii au fost respectați de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat și că în urma notificării, autoritatea publică locală nu a luat nicio decizie în acest

sens. Astfel reclamantul este în drept să solicite instanței de judecată anularea

deciziei litigioase.

În fond, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, a hotărât că decizia nr. 6/27-5 din

19 decembrie 2016 este ilegală, fiind contrară legii. În susținerea acestei afirmații,

prima instanță a menționat că în conformitate cu art. 77 alin. (2), (3) și (5) din Legea

cu privire la administrația publică locală, bunurile ce fac parte din proprietatea

publică sunt date în arendă prin licitație publică, în condițiile stabilite de legiuitor,

2

cu excepția cazurilor stabilite de lege, dispoziții total ignorate de Consiliul municipal

Chișinău. În plus, conform art. 2 alin. (7) din Legea nr. 91 din 05 aprilie 2007, putea

fi încheiat un contract direct cu proprietarii construcției, adică este posibil să

prelungești relațiile funciare de arendare, însă doar pentru același teren pentru care

a fost încheiat anterior un contract de arendă funciară și termenul de acțiune al căruia

a expirat, or în speță a avut loc majorarea suprafeței.

De asemenea, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, a subliniat că pârâții au

interpretat eronat expresia „cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege”, sensul

adevărat al căreia este că legiuitorul prevede excepții la obligația de a organiza o

licitație publică prin legi organice, și nu încorporează situația în speță de prelungire

a relațiilor funciare de arendare cu majorarea suprafeței.

La 29 iunie 2020, Consiliul municipal Chișinău și la 01 iulie 2020 IM „City”

SRL, cu respectarea termenului prevăzut în articolul 232 din Codul administrativ,

au declarat apel asupra hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 04 iunie

2020, solicitând anularea hotărârii supra ca nefondată și emiterea unei decizii prin

care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 16 februarie 2021, Curtea de Apel Chișinău a respins apelurile

declarate de Consiliul municipal Chișinău și de IM „City” SRL, cu menținerea

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 04 iunie 2020.

Curtea de Apel Chișinău a conchis că instanța de fond just a soluționat cauza

sub toate aspectele de fapt și de drept, hotărârea emisă fiind legală și întemeiată.

Decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2021 a fost contestată cu

recurs la data de 15 martie 2021 de către Consiliul municipal Chișinău, la data de 16

martie 2021 de către IM „City” SRL.

Recurenții au solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 februarie

2021 cu pronunțarea unei noi decizii și respingerea cererii de chemare în judecată ca

neîntemeiată.

IM „City” SRL a enunțat că Consiliul municipal Chișinău are competența de a

repartiza terenuri ce constituie proprietatea municipală în conformitate cu legea. În

plus, recurenta a considerat că instanțele au aplicat eronat prevederile Hotărârii

Guvernului nr. 136 din 10.02.2009 cât și au estimat că la adoptarea deciziei

litigioase, au fost respectate prevederile Legii cu privire la formarea bunurilor

imobile. În mod egal, recurenta a enunțat că pe aceste loturi a fost ridicat un complex

locativ în care au fost deja încheiate contracte de investiții cu persoane fizice, iar

considerând acest fapt anularea deciziei ar fi o absurditate.

La rândul său, Consiliul municipal Chișinău a reiterat că conform art. 77 alin.

(3) și (5) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică

locală, bunurile domeniului privat pot fi înstrăinate doar cu respectarea procedurii

de licitație publică înafara excepțiilor prevăzute de legiuitor. Totuși, recurentul a

evocat că excepțiile dispoziției în cauză nu exclud ipoteza în care autoritatea ar fi

absolvită de obligația de organizarea unei licitației publice dacă decizia autorității

de a arenda bunuri imobile ce nu sunt formate separat ar valorifica patrimoniul

municipal, ceea ce a considerat aplicabil în speță.

Verificând dacă recurenții au respectat termenul de contestare, instanța de

recurs reține că în conformitate cu articolul 245 alin. (1) și (2) din Codul

administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la

3

notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 februarie 2021.

Consiliului municipal Chișinău a depus recurs motivat, în termen, la 15 martie 2021.

IM „City” SRL a depus recurs nemotivat, în termen, la 12 martie 2021.

Din materialele dosarului rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost

notificată IM „City” SRL la data de 22 aprilie 2021. Astfel, recursul motivat depus

de către IM „City” SRL la 17 mai 2021 se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursurile depuse de Consiliul municipal

Chișinău și Întreprinderea Mixtă „City” SRL, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție le consideră inadmisibile, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

4

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibile recursurile depuse de către Consiliul municipal Chișinău și

Întreprinderea Mixtă „City” SRL.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile depuse de Consiliul municipal Chișinău și Întreprinderea Mixtă

„City” SRL se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5