2ra-288/21 — constatarea faptului

2ra-288/21 — constatarea faptului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-288/2021

prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul central (jud. E. Buzu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, M. Anton, V. Clima)

ÎNCHEIERE

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ivan

Țugui,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Țugui

împotriva lui Ion Rădeanu, Societatea pe Acțiuni „Orhagroservice” cu privire la

constatarea faptului,

împotriva deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Ivan Țugui și a fost menținută hotărârea din 30 iulie 2020

a Judecătoriei Orhei, sediul central, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 29 august 2017 Ivan Țugui a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ion Rădeanu, Societatea pe Acțiuni „Orhagroservice” cu privire la constatarea

faptului.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 31 mai 2007, între el, în calitate de

administrator al SA „Orhagroservice” și Ion Rădeanu a fost încheiat un contract de

împrumut, prin care Ion Rădeanu i-a împrumutat suma de 19860 de euro.

A menționat că, din neatenție, în contract s-a omis de a se indica faptul că

împrumutat de fapt este SA „Orhagroservice”. La fel, nu a fost aplicată ștampila

întreprinderii. Acest fapt i-a permis lui Ion Rădeanu să pretindă rambursarea

împrumutului de la reclamant.

A susținut că, ulterior, acest împrumut a fost validat ca datorie a SA

„Agroservice”, însă în calitate de creditor a fost indicat nu Ion Rădeanu, dar unchiul

acestuia - Tudor Roadedeal.

A invocat reclamantul că banii au fost împrumutați de SA „Orhagroservice”,

prin intermediul lui în calitate de administrator al acestei întreprinderi, fapt care este

dovedit prin următoarele. Mijloacele bănești primite de la Ion Rădeanu au fost

introduse în casieria SA „Orhagroservice”, fiind eliberate dispoziții de încasare a

numerarului, cu indicarea că aceste sume au fost încasate de la Ion Rădeanu. În

registrul de casă au fost înregistrate aceste sume încasate, însă fiind indicat că aceste

sume au fost încasate de la Tudor Roadedeal. Acest lucru s-a făcut din motiv că Ion

Rădeanu, la acel moment, nu era în țară și a existat o înțelegere ca datoria să fie

validată pe numele lui Tudor Roadedeal, care este unchiul lui Ion Rădeanu.

Totodată, Tudor Roadedeal în ședința de judecată a declarat expres că nu a

împrumutat bani către SA „Orhagroservice”, iar suma care figurează ca fiind

împrumutată de el, în realitate este suma acordată lui Ion Rădeanu. Martorul Vasile

Armasaru, care figurează în contract (recipisă) că ar fi asistat la transmiterea

banilor, a declarat în ședință de judecată că nu au fost transmiși bani de către Ion

Rădeanu.

Cu trimitere la prevederile art. 280 alin. (3) CPC, reclamantul a concretizat că,

deși formal cerințele lui țin de procedura specială, există un litigiu de drept,

exprimat în faptul cine anume, el personal sau SA „Orhagroservice”, a împrumutat

bani de la Ion Rădeanu, respectiv cine urmează să restituie acești bani. Astfel, după

părerea reclamantului, cauza urmează a fi examinată în procedură contencioasă, în

ordinea acțiunii civile.

Concomitent, cu trimitere la prevederile art. 5 alin. (1) și (2) CPC, art. 513 și

514 Codul civil, reclamantul a invocat că s-a creat o situație când Ion Rădeanu,

contrar prevederilor art. 513 alin. (1) Cod civil, pretinde restituirea unei și aceleiași

sume împrumutate, atât de la SA „Orhagroservice”, cât și de la reclamantul Ivan

Țugui.

A solicitat Ivan Țugui constatarea faptului că la 31 mai 2007 SA

„Orhagroservice”, prin intermediul lui Ivan Țugui, în calitate de administrator al

întreprinderii, a primit cu titlu de împrumut de la Ion Rădeanu suma de 19 860 de

euro; constatarea faptului că reclamantul personal nu a împrumutat careva bani de

la Ion Rădeanu; constatarea faptului că suma validată în procesul insolvabilității a

SA „Orhagroservice”, ca fiind datoria ultimei față de Tudor Roadedeal în sumă de

19 000 de euro, în realitate reprezintă suma împrumutată de SA „Orhagroservice”

prin intermediul lui Ivan Țugui, de la Ion Rădeanu; constatarea faptului că Tudor

Roadedeal nu a împrumutat bani către SA „Orhagroservice”.

Prin hotărârea din 30 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul central, a fost

respinsă ca tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Țugui împotriva

lui Ion Rădeanu, Societatea pe Acțiuni „Orhagroservice” privind constatarea

faptului care au valoare juridică.

Prin încheierea din 06 septembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul central, a

fost corectată eroarea evidentă din dispozitivul hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul

Central emisă la 30 iulie 2018 și anume: textul „Se respinge ca tardivă cererea de

chemare în judecată depusă de Ivan Țugui împotriva lui Ion Rădeanu, Societatea pe

Acțiuni „Orhagroservice” privind constatarea faptului care au valoare juridică”,

urma a fi citit corect „Se respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de Ivan Țugui împotriva lui Ion Rădeanu, Societatea pe Acțiuni

„Orhagroservice” privind constatarea faptului care au valoare juridică”.

La 10 august 2018 Ivan Țugui a declarat apel împotriva hotărârii din 30 iulie

2018 a Judecătoriei Orhei, sediul central, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Ivan Țugui și a fost menținută hotărârea din 30 iulie 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul central.

2

La 15 mai 2019 Ivan Țugui a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu restituirea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Orhei, sediul central.

Prin decizia din 25 septembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de Ivan Țugui, a fost casată decizia instanței de apel și a fost

restituită cauza spre rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Ivan Țugui și a fost menținută hotărârea din 30 iulie 2018 a Judecătoriei

Orhei, sediul central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 666 alin. (1)

și (2), 867 alin. (1), 210 alin. (1), 211 alin. (1) Codul civil, în redacția pînă la 01

martie 2019 și a stabilit că la 01 ianuarie 2006, SA „Orhagroservice” a împrumutat

de la Tudor Roadedeal suma de 19 000 de euro.

Ulterior, prin contractul de împrumut bănesc din 31 mai 2007, întocmit sub

formă de recipisă, Ivan Țugui a împrumutat de la Ion Rădeanu suma de 19 860 euro.

Astfel, din dispozițiile de încasare anexate la materialele cauzei rezultă că SA

„Orhagroservice” a primit de la Ion Rădeanu suma de 6000 de euro (dispoziția de

încasare nr. 1 din 04 ianuarie 2005), suma de 5280 de euro (dispoziția de încasare

nr. 5 din 05 mai 2005), suma de 2280 de euro (dispoziția de încasare nr. 13 din 12

iulie 2005) și suma de 1300 de euro (dispoziția de încasare nr. 28 din 07 ianuarie

2006).

Conform tabelului creanțelor creditorilor SA „Orhagroservice”, instanța de

insolvabilitate a validat suma creanței în mărime de 19000 de euro înaintată de

creditorul Tudor Roadedeal față de SA „Orhagroservice”, ca creanța de rangul V.

Astfel, se constată că, la 04 ianuarie 2005, SA „Orhagroservice” a primit de la

Ion Rădeanu suma de 6000 de euro, la data de 05 mai 2005 a primit suma de 5280

de euro, la data de 12 iulie 2005 a primit suma de 2280 de euro și la data de 07

ianuarie 2006 a primit suma de 1300 de euro, iar în total - 14 860 de euro, sumele

respective fiind transferate în casieria SA „Orhagroservice”.

Conform contractului din 01 ianuarie 2006, SA „Orhagroservice” a

împrumutat de la Tudor Roadedeal suma de 19 000 de euro, însă instanței nu i-au

fost prezentate probe din care să rezulte că suma respectivă a parvenit pe contul SA

„Orhagroservice”. Ulterior, la 31 mai 2007, Ivan Țugui a primit cu titlu de

împrumut de la Ion Rădeanu suma de 19 860 de euro, contractul fiind perfectat sub

formă de recipisă. Deși, invocă faptul că suma respectivă, de fapt, a fost

împrumutată de către SA „Orhagroservice”, reclamantul a omis să prezinte probe

întru confirmarea celor invocate. Or, înscrisurile prezentate de reclamant se referă la

sumele primite de către întreprindere în perioada anilor 2005-2006, anterior

întocmirii recipisei din 31 mai 2007. Deci, nu există legătură dintre împrumutul

acordat în temeiul recipisei din 31 mai 2007 și dispozițiile de plată la care face

referire reclamantul.

Sub un alt aspect, reclamantul nu a adus argumentele plauzibile întru a explica

de ce a semnat recipisa din 31 mai 2007 din nume personal, dar nu din numele

întreprinderii, de ce a omis aplicarea ștampilei întreprinderii pe recipisă.

Totodată, aplicând prevederile art. 142 alin. (1) și 143 alin. (1) și (8) din Legea

insovabilității și art. 123 CPC, instanța de apel cu referire la pretenția privind

constatarea faptului că suma de 19 000 euro, validată în procesul de insolvabilitate

3

al SA „Orhagroservice” după creditorul Roadedeal Tudor, reprezintă suma

împrumutată de SA „Orhagroservice” prin intermediul lui Țugui Ivan, de la Ion

Rădeanu a stabilit că, instanța nu este îndreptățită de a reexamina soluția instanței

de insolvabilitate și de a constata contrariul celor stabilite la validarea creanțelor

față de debitorul SA „Orhagroservice”, or tabelul definitiv al creanțelor are valoarea

unei hotărâri judecătorești. Prin urmare, instanța de fond corect a respins pretenția

respectivă.

La fel, este justă concluzia instanței de fond și în partea ce ține de respingerea

pretenției privind constatarea faptului că Tudor Roadedeal nu a împrumutat bani

către SA „Orhagroservice”. Or, la materialele dosarului este anexată o copie

certificată a contractului de împrumut încheiată între Roadedeal Tudor în calitate de

împrumutător și SA „Orhagroservice” în calitate de împrumutat, obiectul căruia îl

constituie suma de 19 000 de euro cu titlu de împrumut, iar dubii cu privire la

valabilitatea acestui act nu există.

Prin urmare, odată ce apelantul nu a demonstrat instanței că actul juridic

nominalizat a fost anulat, se consideră că acesta este valabil. Iar constatarea

contrariului în acest proces, obiectul căruia nu-l constituie actul juridic indicat, nu

corespunde exigențelor legale.

Urmare celor relatate, Colegiul instanței de apel a conchis că instanța de fond a

elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, a oferit

apreciere justă probelor administrate și a aplicat corect normele de drept material și

procesual.

La 14 decembrie 2020 prin intermediul adresei electronice, și la 17 decembrie

2020, prin intermediul oficiului poștal, Ivan Țugui a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii sau restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe pe motiv că la emiterea acestora, atât prima

instanță, cât și instanța de apel nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a

soluționat problema unei persoane care nu a fost atrasă în proces și au admis

încălcări ce au dus la lezarea unor drepturi fundamentale ale recurentului, fiind

prezente temeiurile de recurs prevăzute la art. 432 alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. d) și

alin. (4) CPC.

A menționat că instanța de apel judecând cauza în ordine de apel nu a ținut

cont de indicațiile instanței de recurs din decizia emisă la 25 septembrie 2019 și

anume că prima instanță nu avea dreptul să corecteze prin încheiere greșeala comisă

în dispozitivul hotărârii primei instanțe.

Prin notificarea din 25 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia, însă la 12 februarie 2021 recursul expediat a fost returnat

instanței de recurs cu mențiunea „plecat” și „necunoscut”.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

4

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iulie

2020 a fost expediată părților la 08 octombrie 2020 (f.d. 235, vol. I), însă, la actele

cauzei lipsesc probe prin care s-ar confirmat recepționarea acesteia de către

recurent.

Astfel, recursul declarat la 14 decembrie 2020, prin intermediul adresei

electronice, și la 17 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, de către Ivan

Țugui este în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ivan Țugui nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

5

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Ivan Țugui ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ivan Țugui se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6