2ra-1776/18 — constatarea faptului cu valoare juridica

Dosarul nr. 2ra-1776/18

Prima instanță: Jud. Orhei, sediul Central (jud. V. Cupcea)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

5 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

judecătorii: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ivan Țugui,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Țugui împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Orhagroservice” în proces de insolvabilitate,

intervenient accesoriu Ilie Rabii cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică,

împotriva deciziei din 6 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Ivan Țugui, s-a casat hotărârea din 8 septembrie 2017 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre sub formă de încheiere

prin care cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Țugui a fost scoasă de pe rol,

c o n s t a t ă :

La 18 octombrie 2016 Ivan Țugui, a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Orhagroservice” în proces de insolvabilitate,

intervenient accesoriu Ilie Rabii cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 1 noiembrie 2014 în

calitate de administrator al Societății cu Răspundere Limitată „Orhagroservice” a

încheiat un contract de împrumut cu Ilie Rabii, conform căruia a împrumutat de la

ultimul în interesele societății suma de 23 563 de dolari SUA.

Ivan Țugui a menționat că, banii au fost împrumutați de el nu ca persoană fizică, ci

în calitate de administrator și în interesele Societății cu Răspundere Limitată

„Orhagroservice”, fapt ce rezultă și din contractul de împrumut, însă Ilie Rabii pretinde

rambursarea creditului de la el personal.

Reclamantul Ivan Țugui a solicitat constatarea faptului precum că datoria în baza

contractului de împrumut din 1 noiembrie 2014 urmează a fi restituită lui Ilie Rabii din

contul Societății cu Răspundere Limitată „Orhagroservice”, și nu din contul său.

Prin hotărârea din 8 septembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, acțiunea

depusă de Ivan Țugui a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

1

Prin decizia din 6 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ivan Țugui, s-a casat hotărârea din 8 septembrie 2017 a Judecătoriei Orhei,

sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre sub formă de încheiere prin care cererea de

chemare în judecată depusă de Ivan Țugui a fost scoasă de pe rol.

La data de 3 iulie 2018, Ivan Țugui a declarat recurs împotriva deciziei din 6

februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile instanțelor

ierarhic inferioare, le consideră ilegale, neîntemeiate și pasibile de a fi casate din

considerentele ce urmează.

A menționat că, anterior prin încheierea Judecătoriei Orhei cererea de chemare în

judecată a fost scoasă de pe rol din motive analogice celor indicate în decizia Curții de

Apel Chișinău. Încheierea dată a fost contestată cu recurs, în rezultatul căruia a fost

casată și cauza s-a trimis la rejudecare, întrucât aceasta urma a fi examinată în fond. În

asemenea circumstanțe, Ivan Țugui a explicat că, decizia instanței de apel din 6

februarie 2018 contravine unei decizii judecătorești irevocabile.

Totodată, a mai adăugat că, instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 5 alin. (1),

(2) din Codul de procedură civilă, care trebuiau a fi aplicate și a interpretat eronat

prevederile art. 280 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Astfel, în opinia recurentului, instanța de apel prin emiterea deciziei contestate i-a

încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin.(1) din Convenția

Europeană.

Recurentul a solicitat admiterea cererii e recurs, casarea deciziei instanței de apel cu

remiterea cauzei la rejudecare, în alt complet de judecată.

Prin referința depusă la data de 3 septembrie 2018, Ilie Rabii a solicitat ca recursul

declarat de Ivan Țugui să fie considerat inadmisibil.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 6 februarie 2018, dar date

care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 3 iulie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ivan Țugui, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

2

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ivan Țugui, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

inadmisibil recursul declarat de către Ivan Țugui.

3

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ivan Țugui.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

4