2ra-859/21 — partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăsie

Dosarul nr. 2ra-859/21

Prima instanță: (Judecătoria Bălți, sediul Central) Al. Roșca

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) Iu. Grosu, A. Ciobanu, Sv. Șleahtițchi

Î N C H E I E R E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Tcaciuc Ala,

reprezentată de avocatul Cozma Serghei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tcaciuc Ala

împotriva lui Tcaciuc Valeriu cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună

în devălmășie a soților,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 ianuarie 2021,

c o n s t a t ă :

La 05 septembrie 2019, Tcaciuc Ala a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Tcaciuc Valeriu cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună

în devălmășie a soților.

În motivarea acțiunii, Tcaciuc Ala a menționat că la 27 aprilie 1994 a

înregistrat căsătoria cu Tcaciuc Valerii, însă au concubinat din anul 1984.

La 04 septembrie 2018, căsătoria a fost desfăcută.

Astfel, a invocat că atât în perioada concubinajului, cât și în perioada

căsătoriei, au procurat bunuri mobile și imobile, care constituie proprietate comună

în devălmășie și anume:

- casa de locuit situată în m. Bălți, str. Smolean 74;

- cotele-părți în capitalul social al SC ”Crispol”;

- automobilul de model ”Toyota RAV-4”;

- automobilul de model ”Volkswagen Transporter”;

- automobilul de model ”Mercedes 1317”.

Reclamanta Tcaciuc Ala a solicitat partajarea bunurilor proprietate comună în

devălmășie a soților:

- încasarea de la Tcaciuc Valeriu a sumei de 725 675 de lei cu titlu de sultă în

contul a ½ cotă-parte din capitalul social al SC ”Crispol”, cu atribuirea lui Tcaciuc

Valeriu a 10% din cota-parte din capitalul social al SC ”Crispol”;

1

- atribuirea în natură lui Tcaciuc Valeriu a automobilelor de model ”Toyota

RAV-4”, ”Volkswagen Transporter” și ”Mercedes 1317”;

- încasarea de la Tcaciuc Valeriu a sultei de ½ cotă-parte din casa de locuit

situată în m. Bălți, str. Smolean 74 și altor bunuri imobile;

- încasarea sumei de 25 000 lei cu titlu de taxă de stat.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor (f.d. 53-54), Tcaciuc Ala a solicitat:

- recunoașterea capitalului social al SC ”Crispol” în valoare de 1 451 350 de

lei și casa de locuit cu terenul aferent situate în m. Bălți, str. Smolean 74 în valoare

de 1 726 793 de lei ca fiind proprietate comună în devălmășie;

- încasarea de la Tcaciuc Valeriu a sumei de 725 675 de lei ce constituie sulta

în contul a ½ cotă-parte din capitalul social al SC ”Crispol”;

- atribuirea lui Tcaciuc Valeriu a 10% din cota-parte din capitalul social al

SC ”Crispol” care aparține Ale Tcaciuc;

- încasarea de la Tcaciuc Valeriu a sultei de ½ cotă-parte din casa de locuit

situată în m. Bălți, str. Smolean 74 și anume a sumei de 863 396,50 de lei;

- încasarea sumei de 25 000 lei cu titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 24 iulie 2020, s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată depusă de Tcaciuc Ala.

S-a încasat de la Tcaciuc Valeriu în beneficiul Alei Tcaciuc sulta în mărime

de 145 135 de lei ce constituie 10% cotă-parte din capitalul social al SC ”Crispol”.

S-a atribuit lui Tcaciuc Valeriu 10% cotă-parte din capitalul social al

SC ”Crispol” care aparține Alei Tcaciuc.

S-a încasat de la Tcaciuc Valeriu în beneficiul Alei Tcaciuc suma de 4 354,05

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 ianuarie 2021, s-a admis apelul

declarat de Tcaciuc ala prin intermediul avocatului Cozma Serghei.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 24 iulie 2020 în

partea încasării de la Tcaciuc Valeriu în beneficiul Alei Tcaciuc a sultei de 10%

din capitalul social al SC ”Crispol” care aparține Alei Tcaciuc în sumă de 145 135

de lei și în partea încasării cheltuielilor de judecată și s-a emis în această parte o

nouă hotărâre, prin care:

S-a încasat de la Tcaciuc Valeriu în beneficiul Alei Tcaciuc ½ cotă-parte din

capitalul social al SC ”Crispol” în sumă de 725 657 de lei.

S-a încasat de la Tcaciuc Valeriu în beneficiul Alei Tcaciuc suma de

21 770,25 de lei cu titlu de taxă de stat.

În rest, hotărârea primei instanțe s-a menținut.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele

cauzei a reținut că Tcaciuc Ala și Tcaciuc Valeriu s-au aflat în căsătorie în

perioada 27 aprilie 1994 – 04 septembrie 2018.

Instanța de apel a menționat că prin cererea de chemare în judecată,

reclamanta a pretins partajarea casei de locuit și a terenului aferent și a cotelor-

părți în SC ”Crispol”.

Potrivit extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice nr.14761 din

19 septembrie 2019, SC ”Crispol” a fost înregistrată la data de 14 mai 1997, adică

2

în timpul căsătoriei părților, capitalul social constituind 1 451 350,00 lei, din care

pe numele lui Tcaciuc Ala au fost înregistrate – 10%, iar pe numele lui Tcaciuc

Valeriu – 90%.

Deci, instanța de apel a constatat că capitalul social al SC ”Crispol” constituie

bun comun în devălmășie și urmează a fi partajat în cote-părți egale.

La fel, instanța de apel a stabilit că intimatul a fost de acord să primească cota

de 10% înregistrată după Tcaciuc Ala și instanța de fond legal i-a transmis-o, însă

de la Tcaciuc Valeriu urma a fi încasată sulta de ½ cotă-parte din capitalul social al

întreprinderii, dar nu costul a 10%, din care considerente în latura dată urmează a fi

emisă o hotărâre nouă cu încasarea de la Tcaciuc Valeriu în beneficiul Alei

Tcaciuc a ½ cotă-parte din capitalul social a SC ”Crispol” în sumă de 725 675 de

lei.

Cu referire la partajarea bunului imobil, instanța de apel reține că, potrivit

extrasului din Registrul bunurilor imobile, casa de locuit aparține cu drept de

proprietate lui Tcaciuc Valeriu în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din

12 ianuarie 1994, astfel, prima instanță corect a reținut că acesta a fost dobândit și

înregistrat pînă la încheierea căsătoriei între Tcaciuc Valeriu și Tcaciuc Ala.

La caz, instanța de apel a conchis că Tcaciuc Ala nu a prezentat probe ce ar

confirma faptul că în timpul căsătoriei, valoarea acestui buni a sporit simțitor din

contul mijloacelor comune ale soților sau al mijloacelor unuia dintre soți ori în

urma muncii numai a unuia dintre soți (reparație capitală, reconstrucție, reutilare,

reamenajare etc.), or, faptul că la moment bunul dat are un preț de 1100 de ori mai

mare nu confirmă faptul investițiilor din mijloacele comune ale soților

Cu referire la terenul aferent casei, instanța de apel a stabilit că acesta a fost

înregistrat cu drept de proprietate după Tcaciuc Valeriu la data de 12 februarie

2002 în temeiul Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren din

10 august 2001.

Iar, potrivit răspunsului Primăriei mun. Bălti din 18 decembrie 2019, se atesta

ca terenul menționat a fost transmis în proprietatea lui Tcaciuc Valeriu în temeiul

Deciziei Consiliului mun. Bălți nr. 17/9 din 19 iulie 2001, prin care s-a decis

transmiterea în proprietatea privată a terenurilor de lângă casă, proprietarilor

caselor locative, în conformitate cu art.11 și 15 din Codul Funciar.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că respectiv, terenul în cauză la fel

reprezintă proprietate privată a pârâtului, acesta neurmând a fi partajat.

La 06 aprilie 2021, Tcaciuc Ala, reprezentată de avocatul Cozma Serghei, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel în partea respingerii cerințelor privind

partajarea casei de locuit și a terenului aferent cu emiterea în această parte a unei

noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurenta Tcaciuc Ala, în motivarea recursului a invocat că în contractul de

vânzare-cumpărare din 12 ianuarie 1994, prețul casei a constituit suma de 1 500

lei, i-ar suprafața locuibilă a casei de locuit a fost de 107,9 m.p. și suprafața totală

de 193,1 m.p.

Însă, la înregistrarea bunului la data de 12 februarie 2001, conform actelor a

fost indicată suprafața totală de 405,1 m.p.

3

Totodată, recurenta a specificat că în temeiul ultimei evaluări a imobilului

care a avut loc la 01 iunie 2005, valoarea estimativă a constituit suma de 1 670 435

de lei.

Deci, cele menționate indică la faptul că după procurarea casei de locuit

valoarea acesteia a crescut simțitor.

În opinia recurentei, datele respective nu au fost luate în considerație de către

instanțele de judecată.

La 22 aprilie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, fiind recepționat de către Tcaciuc Valeriu la data de 30 aprilie 2021,

conform avizului de recepție (f.d. 216).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 28 ianuarie

2021, iar la 25 februarie 2021, decizia instanței de apel a fost recepționată de

avocatul Cozma Serghei.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 06 aprilie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

4

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Tcaciuc Ala,

reprezentată de avocatul Cozma Serghei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

5

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Tcaciuc Ala, reprezentată de

avocatul Cozma Serghei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

6