2ra-902/21 — repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-902/21

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: E. Badan-Melnic

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: A. Panov, V. Sîrbu, I. Țurcan

ÎNCHEIERE

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Serghei Mocanu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Serghei

Mocanu împotriva lui Oleg Cușnir cu privire la repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 octombrie 2018, Serghei Mocanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Oleg Cușnir, prin care a solicitat repararea de către Oleg Cușnir a

prejudiciului moral cauzat, estimat în sumă de 10000 lei și compensarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 25 martie 2017, ora 13:31, s-

a adresat la Inspectoratul de Poliție Buiucani mun. Chișinău, solicitând tragerea lui

Oleg Cușnir la răspundere contravențională pentru faptul că acesta, la 25 martie

2017, ora 13.30, l-a acostat jignitor la observația de a nu bate o persoana terță, a nu

înjura și a nu încălca ordinea publică.

Prin decizia OSS al SP-3 IP Buiucani, Ruslan Tanas, pârâtul Oleg Cușnir a fost

recunoscut culpabil de comiterea contravenției prevăzute de art. 69 alin. (1) din

Codul contravențional, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 600 lei.

Prin urmare, a invocate că pârâtul, prin acțiunile sale ilegale, i-a creat un

disconfort, frustrări și, respectiv, a fost prejudiciat moral.

Prejudiciul moral îl estimează în sumă de 10 000 lei.

Prin hotărârea din 1 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea lui Serghei Mocanu împotriva lui Oleg Cușnir a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La 28 octombrie 2019, Serghei Mocanu a declarat apel împotriva hotărârii din

1 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

1

Prin decizia din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Serghei Mocanu și s-a menținut hotărârea din 1 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a constatat că, apelul este

neîntemeiat, or, prima instanța a determinat corect raportul juridic dedus judecății,

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe

deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele,

iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și

intereselor legale a participanților la proces.

La 2 aprilie 2021, Serghei Mocanu a declarat recurs împotriva deciziei din 16

februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând să fie admis recursul, casată

integral decizia și hotărârea, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să se încaseze de

la intimat în beneficiu recurentului, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 10 000 lei

și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia contestată este

neîntemeiată și ilegală, fiind pasibilă de casare în baza temeiurilor prevăzute la art.

432 alin. (2) lit. a), b), c) din Codul de procedură civilă.

Recurentul consideră că instanțele greșit au concluzionat asupra faptului că din

materialele prezentate instanței nu a fost posibil să fie constate faptele culpabile ale

lui Oleg Cușnir în urma cărora a avut de suferit moral și pentru care ar urma să fie

despăgubit.

Or, la materialele cauzei au fost prezentate înscrisuri probatorii ce confirmă

comiterea de către intimat a unei fapte ilicite în raport cu el, fiind cert constatată

legătura de cauzalitate între acțiunile ilicite ale intimatului care îmbracă forma unei

fapte contravenționale și urmările prejudiciabile - suferințele morale cauzate.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul reține că decizia integrală a instanței de apel a fost expediată

recurentului, prin intermediul poștei electronice, la 22 martie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 2 aprilie 2021, în termen

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului cererea de recurs la 29

aprilie 2021, informându-l despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la

recurs.

Însă până la data examinării admisibilității cererii de recurs, Oleg Cușnir nu a

depus referință, prin care să-și exprime poziția.

2

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

3

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Serghei

Mocanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Serghei Mocanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

4