2rac-9/21 — constatarea nulitătii contractului de locatiune cu toate anexele si acordurile aditionale si constatarea nulitătii actului de primire-predare

2rac-9/21 — constatarea nulitătii contractului de locatiune cu toate anexele si acordurile aditionale si constatarea nulitătii actului de primire-predare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-9/21

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul central (jud. V. Hrapacov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă)

ÎNCHEIERE

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea mixtă „Euro-Alco” societate cu răspundere limitată, reprezentată de

către avocatul Maxim Sidorenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către

Întreprinderea mixtă „Euro-Alco” societate cu răspundere limitată împotriva

Societății cu răspundere limitată „Nexovin”, intervenient accesoriu Societate cu

răspundere limitată „Scorlin” cu privire la constatarea nulității contractului de

locațiune cu toate anexele și acordurile adiționale și constatarea nulității actului de

primire-predare,

împotriva deciziei din 26 mai 2020 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

admis apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Nexovin”, a fost

casată integral hotărârea din 20 iunie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul central și a

fost emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acțiunii,

constată:

La 15 mai 2015 ÎM „Euro-Alco” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Nexovin” cu privire la constatarea nulității contractului de locațiune

cu toate anexele și acordurile adiționale și constatarea nulității actului de primire-

predare.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, SRL „Nexovin” a expediat în

adresa ÎM „Euro-Alco” SRL reclamația nr. 07-12 din 14 august 2012, prin care a

solicitat achitarea de către ÎM „Euro-Alco” SRL a datoriei pentru chirie în sumă de

10000000 de lei, pentru anii 2005-2009, în baza contractului de locațiune din 25

august 2005, încheiat între SA „Euro-Alco”, care ulterior și-a schimbat forma

organizatorico-juridică în societate cu răspundere limitată și SRL „Nexovin”, prin

care SA „Euro-Alco” i-ar fi fost dat în locațiune încăperi și utilajul de prelucrare a

vinului, amplasate la fabrica de vin „Nexovin”.

1

A menționat că, imediat după primirea reclamației, a efectuat verificarea

minuțioasă a documentației interne, în rezultatul căreia s-a constatat că, ÎM „Euro-

Alco” SRL nu dispune de careva exemplare ale contractului de locațiune din 25

august 2005, iar datoria față de SRL „Nexovin” în baza contractului de locațiune din

25 august 2005 nu este înregistrată în contabilitatea întreprinderii.

A susținut că, nu există între ÎM „Euro-Alco” SRL și SRL „Nexovin” careva

decontări în baza contractului de locațiune din 25 august 2005.

A afirmat că, necătând la acestea, SRL „Nexovin” a depus la Judecătoria

Buiucani, mun. Chișinău o cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Euro-Alco”

SRL cu privire la încasarea sumei, iar în cadrul procesului dat de judecată, ÎM „Euro-

Alco” SRL a primit de la SRL „Nexovin” două copii ale aceluiași contract de

locațiune din 25 august 2005, care diferă una de alta, însoțite de copia actului de

primire-predare a utilajului și încăperilor din 25 august 2005, însă originalele actelor

respective până în prezent nu au fost prezentate.

A relevat că, prin hotărârea din 18 februarie 2013 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău a fost admisă acțiunea depusă de către SRL „Nexovin” și au fost

încasată de la ÎM „Euro-Alco” SRL în beneficiul SRL „Nexovin” datoria în mărime

de 2500000 de lei, penalitatea în mărime de 450000 de lei și cheltuielile de judecată

în mărime de 50000 de lei.

A notat că, ulterior, prin decizia din 13 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău

a fost admis apelul declarat de către ÎM „Euro-Alco” SRL, a fost casată hotărârea

primei instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea depusă de către

SRL „Nexovin” a fost respinsă ca fiind depusă în afara termenului de prescripție,

însă prin decizia din 02 iulie 2014 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul

declarat de către SRL „Nexovin”, a fost casată decizia instanței de apel și a fost

restituită cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

A specificat că, în legătură cu faptul că, la examinarea cauzei civile enunțate,

ÎM „Euro-Alco” SRL a insistat asupra tardivității acțiunii depuse de către SRL

„Nexovin” și nu a prezentat un șir de probe ce atestă nulitatea absolută a contractului

de locațiune din 25 august 2005, fiind decăzut din dreptul de a prezenta probe în

instanța de apel, ÎM „Euro-Alco” SRL a înaintat în instanța de judecată prezenta

cerere de chemare în judecată.

A declarat că, contractul de locațiune, încheiat cu SA „Euro-Alco” (în prezent

ÎM „Euro-Alco” SRL) la 25 august 2005, cât și actul de primire-predare a bunurilor

din 25 august 2005 au fost semnate fictiv, fără intenția părților de a crea efecte

juridice, întrucât din data încheierii acestui contract și până în anul 2009, când SRL

„Nexovin” pretinde că locațiunea bunurilor a încetat, ÎM „Euro-Alco” SRL

niciodată nu s-a aflat în posesia bunurilor respective și nici nu le-a folosit, fapt ce se

demonstrează prin lipsa actelor de servicii prestate, lipsa actelor privind verificarea

conturilor reciproce și facturilor fiscale semnate între ÎM „Euro-Alco” SRL și SRL

„Nexovin” pentru locațiunea bunurilor în baza contractului de locațiune din 25

august 2005, și, prin urmare, lipsa datoriilor în contabilitate, lipsa decontărilor între

ÎM „Euro-Alco” SRL și SRL „Nexovin” pentru locațiunea bunurilor în baza

contractului de locațiune din 25 august 2005, lipsa actului de primire-predare a

2

bunurilor de la ÎM „Euro-Alco” SRL la SRL „Nexovin” la expirarea termenului

locațiunii presupuse.

A invocat că, înregistrarea audio a convorbirii dintre administratorul

SRL „Nexovin”, E. Cuicioglo, care a avut loc la 27 iulie 2012, descifrarea fiind

constatată de către executorul judecătoresc Nicolae Nicolăescu prin procesul-verbal

de constatare din 04 mai 2015, se confirmă că, pretenția cu privire la încasarea chiriei

în baza contractului de locațiune din 25 august 2005 este un mod de răzbunare pentru

faptul că, ÎM „Euro-Alco” SRL nu a răscumpărat, conform înțelegerii, vinul produs

de SRL „Nexovin” în anii 2006-2008.

A solicitat constatarea nulității absolute a contractului de locațiune din 25

august 2005, cu toate anexele și acordurile adiționale, inclusiv acordul adițional nr.3

din 18 august 2008 și acordul adițional fără număr din 07 august 2006, constatarea

nulității absolute a actului de primire-predare din 25 august 2005 a încăperilor și

utilajului de prelucrare a vinului amplasate la fabrica de vin „Nexovin” și încasarea

cheltuielilor de judecată sub formă de taxă de stat în sumă de 50000 de lei.

La 07 iulie 2016 ÎM „Euro-Alco” SRL a depus o cerere de concretizare a

pretențiilor, prin care a solicitat constatarea nulității contractului de locațiune din

25 august 2005, semnat între SA „Euro-Alco” (în prezent ÎM „Euro-Alco” SRL) și

SRL „Nexovin”, precum și a tuturor acordurilor adiționale semnate în baza acestuia,

constatarea nulității actului de primire-predare din 07 septembrie 2005 a bunurilor

imobile la contractul de locațiune din 25 august 2005, semnat între SA „Euro-Alco”

(în prezent ÎM „Euro-Alco” SRL) și SRL „Nexovin”, constatarea faptului că, ÎM

„Euro-Alco” SRL nu a posedat și nu a folosit utilajele și încăperile ce aparțin cu

drept de proprietate SRL „Nexovin” și care sunt indicate în contractul de locațiune

din 25 august 2005, în perioada anilor 2005-2006, 2006-2007, 2007-2008, 2008-

2009 și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acesteia a indicat că, tranzacția, în baza contractului de locațiune

din 25 august 2005, a fost încheiată nu în baza prețurilor de piață, dar cu majorarea

vădită a costului locațiunii, în prejudiciul companiei ÎM „Euro-Alco” SRL. Astfel,

în contractul de locațiune din 25 august 2005, în ambele redacții, este stabilită

valoarea locațiunii bunului SRL „Nexovin” la prelucrarea și păstrarea materialelor

de vin în mărime de 2500000 de lei, pentru un an calendaristic, inclusiv și TVA, în

timp ce, conform actelor prezentate instanței de judecată de către SRL „Nexovin”,

conform contractului de vânzare-cumpărare a bunului nr. 28/2001 din 28 august

2001, SRL „Nexovin” a procurat întregul complex al uzinei de producere a vinului

în sat. Ferapontievca, r-nul Comrat, UTA Găgăuzia, în sumă de 650000 de lei.

A menționat că, conform datelor evidenței contabile a SRL „Nexovin”,

valoarea de bilanț a utilajului din secția de prelucrare, a rezervoarelor de fermentare

și a materialelor suplimentare la situația din 31 decembrie 2005 a constituit 1008134

de lei, iar costul utilajului de păstrare a vinului a SRL „Nexovin” a constituit

1841212,94 de lei, astfel, valoarea totală a utilajului la situația din 31 decembrie

2005 a constituit 2849346,94 de lei.

A susținut că, la situația din 31 decembrie 2006, valoarea de bilanț a utilajului

din secție de prelucrare, a rezervoarelor de fermentare și a materialelor suplimentare

a constituit 1008134 de lei, iar costul utilajului de păstrare a vinului SRL „Nexovin”

a constituit 2318741,43 de lei, astfel, valoarea totală a utilajului la data de 31

3

decembrie 2006 a constituit 3326875,43 de lei. Iar în perioada anilor 2007-2009

valoarea de bilanț a utilajului din secția de prelucrare a rezervoarelor de fermentare

și a materialelor suplimentare, dar și costul utilajului păstrării vinului SRL

„Nexovin” a constituit 3419840,40 de lei.

A considerat că, la data semnării contractului de locațiune din 25 august 2005,

plata anuală menționată în contractul pentru locațiunea utilajului a constituit

2500000 de lei pentru un an, ceea ce constituie 87,7% la situația din anul 2005, 75%

la situația din anul 2006 și 73% în perioada anilor 2007-2009 din valoarea totală de

bilanț a tuturor mijloacelor de bază a SRL „Nexovin”, cu toate că, conform

contractului de locațiune din 25 august 2005, în locațiune trebuia să fie transmisă

doar o parte a utilajului de prelucrare și păstrare, și, anume, două din cele șase linii

de prelucrare a viței de vie existente la SRL „Nexovin”, 10 rezervoare de fermentare

și întreținerea procesului tehnologic din cele 54 existente, dar și 113 din cele 117

rezervoare de păstrare a vinului în depozitul de vin.

A afirmat că, calculând valoarea aproximativă a mijloacelor de bază separate,

care trebuiau să fie transmise în locațiune, reieșind din datele generale contabile,

prezentate de către SRL „Nexovin”, ÎM „Euro-Alco” SRL a considerat că, mărimea

plății anuale pentru locațiune, stabilită în contractul din 25 august 2005, în sumă de

2500000 de lei majorează considerabil valoarea utilajului SRL „Nexovin”, ce

constituie mai mult de 110%, indicat în contractul de locațiune din 25 august 2005.

A notat că, luând în considerare faptul că, prețul anual de piață pentru

locațiunea bunului, nu numai de producere, dar și de altă destinație, variază în

dependență de înțelegerea părților în limitele de la 5-20% de la valoarea generală a

bunului, mărimea plății de arendă pentru bunul indicat în contractul de locațiune din

25 august 2008 era vădit majorată și în caz de executare a contractului dat va duce

la îmbogățirea nemotivată a SRL „Nexovin”, iar acest fapt demonstrează faptul că,

ÎM „Euro-Alco” SRL nu avea careva fezabilitate economică de a semna contractul

în condiții similare, care încalcă prevederile normelor imperative.

A subliniat că, în anii 1995-2010, compania „Euro-Alco” avea forma

organizatorico-juridică de societate pe acțiuni, ceea ce se confirmă prin informația

Camerei Înregistrării de Stat nr. 501 din 16 septembrie 2016, conform căreia la

09 februarie 2010, în rezultatul reorganizării, compania „Euro-Alco” și-a schimbat

forma organizatorico-juridică de la societate pe acțiuni în societate cu răspundere

limitată și, drept urmare, tranzacției contestate sunt direct aplicabile prevederile

Legii nr. 1134-XIII din 02 aprilie 1997 privind societățile pe acțiuni.

A declarat că, plata pentru locațiune specificată în contractul contestat, de fapt,

depășește valoarea utilajului închiriat, ce reprezintă o majorare evidentă a prețului

tranzacției și încălcarea principiului de piață a formării prețului, tranzacției

contestate, fapt prin ce au fost încălcate prevederile art. 75 și 76 din Legea nr. 1134

din 2 aprilie 1997 privind societățile pe acțiuni, iar încălcarea normelor imperative

constituie temei pentru declararea nulității absolute a contractului de locațiune din

25 august 2005 prin prisma art. 220 alin. (1), 216 alin. (1) și 217 alin. (1) din Codul

civil.

A explicat că, conform actului de verificare a lucrărilor efectuate la contractul

de păstrare nr. 29-05 din 01 septembrie 2005, SRL „Nexovin” și SA „Euro-Alco” la

acel moment au confirmat acordarea serviciilor de păstrare pentru perioada

4

noiembrie 2005 - septembrie 2007, total în sumă de 2626042 de lei, care a fost stinsă

integral SRL „Nexovin”.

A invocat că, conform actului de verificare a lucrărilor efectuate, SRL

„Nexovin” i-au fost achitate costul serviciilor de păstrare a materialelor de vin în

cantitate, pentru luna noiembrie 2005 - 594582 decalitri, decembrie 2005 - 558584

decalitri, ianuarie 2006 - 548625 decalitri, februarie 2006 - 512105 decalitri, martie

2006 - 472995 decalitri, aprilie 2006 - 399036 decalitri, mai-octombrie 2006 -

365123 decalitri, noiembrie 2006 - februarie 2007 - 378723 decalitri, martie 2007 -

365623 decalitri, aprilie-septembrie 2007-318623 decalitri.

Cu toate acestea, conform anexei-schemă a amplasării rezervoarelor închiriate

la contractul de locațiune din 25 august 2005, total rezervoare pentru păstrare la SRL

„Nexovin” în perioada anilor 2005-2009 constituiau 598000 decalitri, iar total

rezervoare pentru păstrare, care conform contractului de locațiune din

25 august 2005, trebuiau să rămână în folosirea și posesia SRL „Nexovin” în secția

de păstrare, care nu sunt date în locațiune ÎM „Euro-Alco” SRL - 32000 decalitri, ce

nu corespunde volumului de serviciu de păstrare la contractul nr. 29-05 din

01 septembrie 2005, care nu este contestat de părți și achitat de către ÎM „Euro-

Alco” SRL.

A menționat că, executarea contractului de păstrare nr. 29-05 din 01

septembrie 2005 companiei SRL „Nexovin” exclude total posibilitatea dării a

rezervoarelor pentru păstrare ÎM „Euro-Alco” SRL în baza contractului de locațiune

din 25 august 2005, din motivul neajungerii evidente a volumului rezervoarelor

pentru executarea simultană.

În această ordine de idei, a considerat dubioasă necesitatea contractului de

locațiune a rezervoarelor pentru păstrarea materialelor de vin în situația cînd exista

un contract aparte de păstrare, deci nu era nicio fezabilitate economică de a achita

de fapt prețul dublu pentru unul și același serviciu util, păstrarea materialelor

vinicole în depozitul de vin la uzina de vin SRL „Nexovin” din satul Ferapontievca,

r-nul Comrat, UTA Găgăuzia, care, la rîndul său, confirmă încă odată fictivitatea

tranzacției.

Prin încheierea protocolară din 16 martie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul

central a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu SRL „Scorlin”.

Prin hotărârea din 20 iunie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul central, a fost

admisă acțiunea depusă de către ÎM „Euro-Alco” SRL, a fost recunoscută nulitatea

absolută a contractului de locațiune din 25 august 2005, semnat între ÎM „Euro-

Alco” SRL și SRL „Nexovin”, cât și a tuturor acordurilor suplimentare semnate în

baza lui, a fost recunoscută nulitatea absolută a actului de primire-predare din

07 septembrie 2005 a bunului imobil la contractul de locațiune din 25 august 2005,

semnat între ÎM „Euro-Alco” SRL și SRL „Nexovin”, a fost constatat faptul că, ÎM

„Euro-Alco” SRL nu a posedat și nu a folosit utilajele și încăperile ce aparțin cu

drept de proprietate SRL „Nexovin” și care sunt indicate în contractul de locațiune

din 25 august 2005, în perioada anilor 2005-2006, 2006-2007, 2007-2008, 2008-

2009 și a fost încasată de la SRL „Nexovin” în beneficiul ÎM „Euro-Alco” SRL suma

de 50000 de lei, cu titlu de taxă de stat.

La 18 iulie 2018 și 28 septembrie 2018 SRL „Nexovin” a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

5

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

Prin decizia din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel Comrat a fost respins

apelul declarat de către SRL „Nexovin” și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 20 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție au fost admise

recursurile declarate de către SRL „Nexovin”, reprezentată de către avocatul Taisia

Cernit și de către reprezentantul SRL „Nexovin”, Veaceslav Gheorghiu, a fost casată

decizia instanței de apel și a fost remisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Cahul.

Prin decizia din 26 mai 2020 a Curții de Apel Cahul a fost admis apelul

declarat de către SRL „Nexovin”, a fost casată integral hotărârea primei instanțe și

a fost emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Instanța de apel, analizând circumstanțele invocate de către ÎM „Euro-Alco”

SRL în sensul constatării nulității absolute a contractului de locațiune din 25 august

2005, a tuturor acordurilor adiționale semnate în baza acestuia, cât și a actului de

primire-predare din 07 septembrie 2005 a bunurilor imobile la contractul de

locațiune din 25 august 2005 în coraport cu dispozițiile art. 195, 199, 216 alin. (1),

217 alin. (1) și 221 alin. (1) din Codul civil (în redacția de pînă la 01 martie 2019)

nu a stabilit nici un temei pentru a constata nulitatea absolută a actelor juridice

respective.

Totodată, instanța de apel a considerat că, argumentele invocate de către ÎM

„Euro-Alco” SRL ca temei de a constata nulitatea absolută a contractului de

locațiune din 25 august 2005, a acordurilor adiționale semnate în baza acestuia și a

actului de primire-predare din 07 septembrie 2005 a bunurilor imobile la contractul

de locațiune din 25 august 2005, nu pot fi reținute ca întemeiate în vederea

constatării nulității absolute a actelor juridice respective.

Instanța de apel, analizând actele juridice a căror nulitate este invocată de către

ÎM „Euro-Alco” SRL, a constatat respectarea de către părți – SRL „Nexovin” și SA

„Euro-Alco” (în prezent ÎM „Euro-Alco” SRL) a normelor de drept material la

încheierea contractului de locațiune din 25 august 2005, a acordurilor adiționale

semnate la acest contract în temeiul cărora s-a prelungit termenul de valabilitate a

contractului, cât și a actului de primire-predare a bunului imobil din 07 septembrie

scrisă, cuprinde toate clauzele negociate de părți la încheierea acestuia, rechizitele

bancare ale părților, semnăturile administratorilor, care sunt confirmate prin

ștampilele ambelor societăți comerciale.

Ca dovadă a intenției părților SRL „Nexovin” și SA „Euro-Alco” (în prezent

ÎM „Euro-Alco” SRL) de a executa contractul de locațiune a utilajului din 25 august

2005, cât și producerea efectelor juridice rezultate din contract, la 07 septembrie

2005 părțile au întocmit și semnat actul de primire-predare a bunului imobil la

contractul de locațiune din 25 august 2005, în temeiul căruia SA „Euro-Alco” (în

prezent ÎM ”Euro-Alco” SRL) a primit de la SRL „Nexovin” încăperea cu suprafața

totală de 3260 m. p. și utilajele tehnice pentru prelucrarea strugurilor, maturarea și

păstrarea materiei prime de vin, conform anexei (f. d. 12, 13, vol. I). În continuare,

aceleași intenții de a executa contractul de locațiune a utilajului din 25 august 2005,

părțile semnatare au încheiat acordul adițional la contract, fără număr și dată,

conform căruia termenul contractului de locațiune din 25 august 2005 s-a prelungit

6

până la 25 august 2007, iar prin acordul adițional nr. 3 din 18 august 2008, termenul

aceluiași contract este prelungit până la 25 august 2009 (f.d.10-11, vol.1).

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate invocările intimatului precum că,

niciodată nu s-a aflat în posesia bunurilor menționate în contractul de locațiune din

25 august 2005, nu le-a administrat și nici nu le-a folosit, în condițiile în care la

materialele dosarului este anexat actul de primire-predare a bunului imobil la

contractul de locațiune din 25 august 2005, act semnat de administratorul SA „Euro-

Alco” la acel moment, cu aplicarea ștampilei societății. În temeiul actului respectiv,

SA „Euro-Alco” (în prezent ÎM „Euro-Alco” SRL) a primit de la SRL „Nexovin”

încăperea cu suprafața totală de 3260 m. p. și utilajele tehnice pentru prelucrarea

strugurilor, maturarea și păstrarea materiei prime de vin, conform anexei (f. d. 12,

13, vol. I).

Afirmațiile intimatului precum că, în contabilitate lipsesc actele privind

verificarea conturilor reciproce și facturilor fiscale pentru locațiunile bunurilor în

baza contractului de locațiune din 25 august 2005, lipsesc decontările între părți

pentru locațiunea bunurilor și lipsește actul de primire-predare a bunurilor de la ÎM

„Euro-Alco” SRL către SRL „Nexovin” la expirarea contractului de locațiune,

instanța de apel a considerat că, nu pot fi reținute ca întemeiate, or, intimatul a anexat

la materialele cauzei permisul nr. 361/09, eliberat de către Serviciul municipal de

arhivă Chișinău de nimicire a documentelor cu termen de păstrare expirat ale ÎM

„Euro-Alco” SRL în volum de 87 dosare conform procesului-verbal nr. 5 din 06

septembrie 2011 (f. d. 173, vol.1), iar din procesul-verbal nr. 5 din 06 septembrie

2011 despre selecționarea documentelor cu termen de păstrare expirat reiese că, au

fost distruse contracte, acorduri (economice, de operațiuni etc.) pentru anul 2005

(f.d. 174, 175, vol. I). Astfel rezultă că, ÎM „Euro-Alco” SRL a distrus mai multe

contracte, acorduri semnate în anul 2005 a căror termen de păstrare era expirat.

Simplu fapt că, în contabilitatea ÎM „Euro-Alco” SRL lipsesc date privitor la careva

operațiuni economice între cei doi agenți economici în sensul executării contractului

de locațiune din 25 august 2005, nu confirmă caracterul fictiv al respectivului

contract, pentru a putea fi invocată nulitatea absolută.

De asemenea, instanța de apel a considerat că, necesită a fi respinse și

argumentele intimatului precum că, contractul de locațiune din 25 august 2005,

semnat de SA „Euro-Alco” (în prezent ÎM „Euro-Alco” SRL) și SRL „Nexovin” a

fost încheiat fără a se ține cont de prețurile de piață și în dauna intimatului, cît și

suma chiriei de 2 500 000 de lei anual depășește cu mult valoarea bunurilor luate în

locațiune de la SRL „Nexovin”, or, aceste circumstanțe nu demonstrează caracterul

fictiv al actului juridic respectiv, pentru a putea fi invocată nulitatea absolută a

contractului de locațiune și a actelor subsidiare acestuia, în asemenea cazuri poate fi

solicitată rezilierea contractului.

Instanța de apel, analizând argumentele indicate în acțiunea intimatului, a

reținut că, există o contradicție între motivele, pentru care se solicită constatarea

nulității contractului de locațiune a utilajului încheiat la 25 august 2005 și, anume,

pe de o parte, se solicită constatarea nulității actului juridic, fiind invocat caracterul

fictiv al acestuia, iar pe de altă parte, intimatul, cu trimitere la prevederile Legii

privind societățile pe acțiuni, indicând încălcarea dispozițiilor art. 75 și 76 din

respectiva Lege, la semnarea contractului de locațiune a utilajului din 25 august

7

2005, invocă astfel un alt temeiul de nulitate a actului juridic stabilit de art. 220

alin.(1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019), conform căruia actul

juridic care contravine normelor imperative este nul dacă legea nu prevede altfel.

Drept urmare, în cererea de completare a pretențiilor din cererea de chemare în

judecată, intimatul deja invocă încălcarea normelor imperative la semnarea de către

părți a contractului de locațiune din 25 august 2005. Însă, la acest segment, instanța

de apel a remarcat că, intimatul, în perioada de valabilitate a contractului de

locațiune a utilajului din 25 august 2005, adică anii 2005 – 2009, nu a înaintat careva

pretenții față de SRL „Nexovin” referitor la prețul anual al chiriei de 2 500 000 de

lei și nici nu a inițiat negocieri în vederea micșorării prețului anual al contractului

sau să solicite în mod oficial rezilierea contractului.

Afară de aceasta, instanța de apel a mai notat că, pornind din sensul art. 220

din Codul civil, pentru a fi în prezența temeiului de nulitate a actului juridic ce

contravine normelor imperative, este necesar de a constata că, la încheierea

respectivului act juridic nu s-au respectat prevederile legii, cât și a actelor normative

subordonate legii, situație inaplicabilă la caz. Or, prevederile art. 75 și 76 din Legea

nr. 1134 din 02 aprilie 1997 cu privire la societățile pe acțiuni nu sunt aplicabile

contractului de locațiune, întrucât normele enunțate reglementează valoarea de piață

a bunurilor, cât și determinarea valorii de piață a bunurilor în cazul încheierii

tranzacțiilor de vânzare-cumpărare. Mai mult, aceste norme (în redacția la data

încheierii contractului de locațiune, 25 septembrie 2005) nu purtau un caracter

imperativ.

Argumentele ÎM „Euro-Alco” SRL privitor la imposibilitatea operațională a

executării efective a contractului de locațiune din 25 august 2008 de către SRL

„Nexovin”, deoarece în acea perioadă între părțile litigiului a fost încheiat contractul

de depozit nr. 29-05 din 01 septembrie 2005, iar executarea contractului de depozit

de către SRL „Nexovin” exclude posibilitatea dării recipientelor în locațiune SA

„Euro-Alco” conform contractului de locațiune, ținându-se cont de volumul

recipientelor, instanța de apel a considerat că, nu pot fi reținute în sensul

demonstrării caracterului fictiv al contractului de locațiune a utilajului din 25 august

2005, or, contractul de depozit nr. 29-05 din 01 septembrie 2005 a fost încheiat în

perioada de valabilitate a contractului de locațiune a utilajului din 25 august 2005,

respective, aceste contracte sunt două acte juridice distincte cu obiecte diferite, care

au produs efecte juridice separate.

Instanța de apel a menționat că, la situația din 14 septembrie 2009, intimatul

ÎM „Euro-Alco” SRL nu a invocate în pretenția expediată în adresa SRL „Nexovin”

de a achita datoria în sumă de 2 500 000 de lei formată în baza contractului de

locațiune din 25 august 2005 nulitatea acestui act juridic ca fiind fictiv și nici nu a

înaintat pretenții la plata pentru locațiunea utilajelor ca fiind una exagerată. Aceste

constatări o dată în plus demonstrează netemeinicia argumentelor intimatului

referitor la caracterul fictiv al contractului de locațiune a utilajului din 25 septembrie

2005.

În concluzie, având în vedere că, din probele administrate la dosar s-a

confirmat executarea contractului de locațiune a utilajului semnat la 25 august 2005

de către SRL „Nexovin” și SA „Euro-Alco” (în present, în rezultatul reorganizării,

ÎM „Euro-Alco” SRL), adică SRL „Nexovin” a transmis în folosința SA „Euro-

8

Alco” utilajele conform contractului de locațiune, iar ultima le-a primit și folosit pe

parcursul anilor 2005 – 2009, instanța de apel a considerat că, nu există nici un temei

pentru a constata caracterul fictiv și, respectiv, nulitatea absolută a contractului de

locațiune din 25 august 2005, a acordurilor adiționale și a actului de primire-predare

a bunului imobil din 07 septembrie 2005, întrucât argumentele intimatului invocate

în sensul constatării nulității absolute a actelor juridice, se referă la situațiile apărute

după încheierea contractului și a acordurilor respective, în perioada executării

acestuia, care pot constituie justificări în a solicita rezilierea contractului de

locațiune.

De asemenea, instanța de apel a considerat că, prima instanță eronat a conchis

că, efectuarea operațiunilor de executare a contractului de locațiune din 25 august

2005 și actului de primire-predare a bunului imobil din 07 septembrie 2005, în sensul

existenței tranzacției și folosirea utilajelor și încăperilor primite în locațiune de către

SA „Euro-Alco” de la SRL „Nexovin”, nu pot fi confirmate, întrucât în contabilitatea

intimatului lipsesc careva date despre respectivul contract, or, la materialele

dosarului este anexat contractul de locațiune a utilajului din 25 august 2005,

acordurile adiționale la acesta și actul de primire-predare a bunului imobil din 07

septembrie 2005, iar intimatul, prin prezenta acțiune, invocă nulitatea acestuia ca

având caracter fictiv, dar nu neagă existența unui astfel de contract. Lipsa în

contabilitatea intimatului a documentației contabile pe marginea contractului de

locațiune din 25 august 2005 nu demonstrează lipsa semnării unui astfel de contract

de către intimat, însăși acesta a prezentat probe privitor la nimicirea în anul 2011 a

documentației contabile, inclusiv a contractelor, acordurilor, pe anul 2005, care

aveau termen de păstrare expirat. Cu toate acestea, nimicirea documentației

contabile de către intimat nu-i conferă dreptul de a nega existența contractului și a

invoca nulitatea acestuia.

În ceea ce privește lipsa actului de primire-predare a bunurilor luate în

locațiune de la SA „Euro-Alco” către SRL „Nexovin”, instanța de apel a considerat

că, o asemenea circumstanță nu este una esențială și nu afectează valabilitatea

contractului de locațiune a utilajului din 25 august 2005. Nerespectarea normelor

legale de ducerea contabilității privitor la operațiunile contabile legate de executarea

contractului de locațiune a utilajului din 25 august 2005 nu poate fi apreciată ca o

neexecutare de către părți a respectivului contract.

Lecturând hotărârea primei instanțe, considerând că SRL „Nexovin” a fost în

imposibilitate de a executa contractul de locațiune a utilajului din 25 august 2005, a

admis ca întemeiate argumentele ÎM „Euro-Alco” SRL cu referire la contractul de

depozit nr. 29-01 din 01 septembrie 2005, fără a ține cont că, la caz, obiect al acțiunii

îl constituie nulitatea absolută a contractului de locațiune din 25 august 2005, iar

contractul de depozit a fost semnat ulterior la 01 septembrie 2005 de către

administratorii societăților comerciale în litigiu și este un contract separat, care nu

are nici o tangență cu contractul de locațiune.

Referitor la pretenția înaintată de către ÎM „Euro-Alco” SRL cu privire la

constatarea faptului că, ÎM „Euro-Alco” SRL nu a posedat și nu a folosit utilajele și

încăperile ce aparțin cu drept de proprietate SRL „Nexovin”, care sunt indicate în

contractul de locațiune din 25 august 2005 în perioada anilor 2005 – 2006, 2006 –

2007, 2007 – 2008, 2008 – 2009, instanța de apel, analizând probele prezentate de

9

părțile în litigiu, a considerat această pretenție ca fiind una neîntemeiată și fără suport

probatoriu. O circumstanță directă care infirmă pretenția intimatului este actul de

primire-predare a bunului imobil din 25 august 2005, în temeiul căruia SA „Euro-

Alco” (în prezent după reorganizare ÎM „Euro-Alco” SRL) a primit de la SRL

„Nexovin” încăperea cu suprafața totală de 3260 m. p. și utilajele tehnice pentru

prelucrarea strugurilor, maturarea și păstrarea materiei prime de vin, conform anexei

(f.d. 12, 13, vol. I).

Un alt înscris, prin care SA „Euro-Alco” indirect recunoaște primirea

utilajelor de la SRL „Nexovin” în baza contractului de locațiune din 25 august 2005,

este pretenția nr. 09/09-09 din 14 septembrie 2009 expediată de către SA „Euro-

Alco”, prin intermediul SC „Legal Arte” SRL, în adresa SRL „Nexovin”, în care SA

„Euro-Alco” (cu trimitere la contractul de locațiune din 25 august 2005 și acordurile

adiționale) propune SRL „Nexovin” în termen de 3 zile să întocmească un act de

verificare a decontărilor pentru a determina debitorul și suma datoriei, cu stabilirea

termenilor și condițiilor de plată (f. d. 92, vol. I). Asemenea pretenție expediată de

SA „Euro-Alco” în adresa SRL „Nexovin” confirmă cu certitudine că, în temeiul

contractului de locațiune din 25 august 2005, intimatul ÎM „Euro-Alco” SRL a

posedat și a utilizat încăperea și utilajele tehnice pentru prelucrarea, maturarea și

păstrarea materiei prime vinicole pe perioada de valabilitate a contractului de

locațiune din 25 august 2005. Iar contractul de depozit nr. 29-05 din 01 septembrie

2005, invocat de intimat ca un impediment al SRL „Nexovin” în executarea reală a

contractului de locațiune din 25 august 2005, adică punerea la dispoziția SA „Euro-

Alco” a încăperii și a utilajelor tehnice, necesită a fi respinse ca neîntemeiate. Or, în

cazul în care SRL „Nexovin” ar fi fost în imposibilitate de a transmite în folosința

SA „Euro-Alco” (în prezent ÎM „Euro-Alco” SRL) încăperea și utilajele tehnice

pentru prelucrarea, maturarea și păstrarea materiei prime vinicole pe perioada de

valabilitate a contractului de locațiune din 25 august 2005, SRL „Nexovin” și SA

„Euro-Alco” (în prezent ÎM „Euro-Alco” SRL) nu ar fi încheiat acordurile adiționale

la contractul de locațiune în vederea prelungirii termenului acestuia.

Instanța de apel a considerat că, declarațiile martorilor Ilia Sacalî, Pantelei

Pascal, Constantin Cara, Dmitrii Grec și Anastasia Coinac (f. d. 58-61, 78, 80, vol.II)

analizate în coroborare cu probele administrate la materialele cauzei, nu pot fi reține

ca pertinente, concludente și utile în demonstrarea faptului că, ÎM „Euro-Alco” SRL

nu a posedat și nu a folosit utilajele și încăperile ce aparțin cu drept de proprietate

SRL „Nexovin”, care sunt indicate în contractul de locațiune din 25 august 2005 în

perioada anilor 2005 – 2006, 2006 – 2007, 2007 – 2008, 2008 – 2009. Declarațiile

martorului Ilia Sacalî, care în perioada 15 septembrie 2007 - august 2011 a lucrat în

funcția de director al fabricii de vin SRL „Nexovin”, precum că, în perioada sa de

activitate, societatea nu a transmis în locațiune altor companii linii de prelucrare sau

rezervoare, nu pot fi reținute, întrucât la materialele cauzei sunt anexate acordurile

adiționale la contractul de locațiune din 25 august 2005, conform cărora termenul

contractului a fost prelungit până în 25 august 2009.

În ceea ce privește sentința din 26 februarie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul

Vulcănești, emisă în cauza penală privindu-l pe Ilia Sacalî în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 312 alin. (1) din Codul penal, prin care acesta a fost recunoscut

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 312 alin. (1) din Codul penal,

10

procesul penal fiind încetat în legătură cu intervenirea termenului de prescripție,

instanța de apel a considerat că, nu poate fi reținută ca o probă, deoarece nu a fost

prezentată dovada că, este definitivă.

Cît privesc declarațiile martorilor Pantelei Pascal, Constantin Cara, Dmitrii

Grec și Anastasia Coinac, care au relatat că, nu cunosc o astfel de societate

comercială ca ÎM „Euro-Alco” SRL și pe teritoriul SRL „Nexovin” nu au văzut

persoane străine, instanța de apel le-a apreciat ca fiind lipsite de utilitate în

soluționarea litigiului.

Instanța de apel a considerat că, nu poate fi reținută ca o probă pertinentă și

admisibilă declarația autentificată notarial depusă de către Stepan Tanasoglo,

administratorul SRL „Nexovin” la data semnării contractului de locațiune din 25

august 2005, în care a fost indicat că, SA „Euro-Alco”, de facto, nu s-a prezentat la

SRL „Nexovin” pentru a primi încăperea și utilajele tehnice luate în locațiune, nu au

fost eliberate careva facturi, ordine de plată și careva pretenții către SA „Euro-Alco”

pentru achitarea chiriei în baza acestui contract (f. d. 100, vol. II), or, instanța trebuie

să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților, depozițiile

martorilor, să emită hotărârea judecătorească numai în temeiul circumstanțelor

constatate și probelor cercetate și verificate în ședință de judecată, reieșind din

prevederile art. 25 alin. (1) CPC.

Ca o infirmare a argumentelor intimatului ÎM „Euro-Alco” SRL precum că,

nu a posedat și folosit încăperea și utilajele tehnice prevăzute în contractul de

locațiune din 25 august 2005, apelantul SRL „Nexovin” a prezentat instanței de

judecată mai multe facturi fiscale din 12 octombrie 2005 seria DE866136, din 13

octombrie 2005 seria DE 866137, din 14 octombrie 2005 seria DE 866138, din 15

octombrie 2005 seria DE 866150, din 16 octombrie 2005 seria DE 866149, din 05

octombrie 2005 seria DE 866128, din 05 octombrie 2005 seria DE 866129, din 06

octombrie 2005 seria DE 866130, din 07 octombrie 2005 seria DE 866131, din 08

octombrie 2005 seria DE 866132, din 09 octombrie 2005 seria DE 866133, din 10

octombrie 2005 seria DE 866134, din 11 octombrie 2005 seria DE 866135, din 17

octombrie 2005 seria DE866148, din 22 octombrie 2005 seria DE 866143, din 21

octombrie 2005 seria DE 866144, din 20 octombrie 2005 seria DE 866 145, din 19

octombrie 2005 seria DE 866146, din 18 octombrie 2005 seria DE 866147, din 24

octombrie 2005 seria DE 866142, din 04 octombrie 2005 seria DE 866127, în care

este notat ca transportator și expeditor SRL „Scorlin”, iar destinatar al mărfii de

struguri este SA „Euro-Alco”, loc de descărcare Feropontievca (f. d. 94-115, vol.1),

însă aceste facturi fiscale reprezintă copii care nu sunt autentificate, respectiv, nu pot

fi considerate ca probe admisibile.

De asemenea, SRL „Nexovin” a prezentat facturile de expediție din 14

octombrie 2005 nr. 954662, din 20 octombrie 2005 nr. 954623 și din 21 octombrie

2005 nr. 954624, conform cărora SA „Euro-Alco” transportă marfă din Stăuceni spre

prelucrare și depozitare în Feropontievca (f. d. 83-85, vol. I), cât și facturile fiscale

seria nr. XX3630705, XX0126977, XX3630705, XX0126995, XX0126977 din 23

martie 2007 și seria nr. XX0126843 din 02 noiembrie 2006 (f. d. 86-91, vol. I), care

demonstrează că, SA „Euro-Alco”, pe teritoriul SRL „Nexovin” din

s.Feropontievca, păstra și prelucra producție de vin din mai multe soiuri, iar ulterior

o vindea SRL „Nexovin”, facturile respective fiind semnate de SA „Euro-Alco” și

11

SRL „Nexovin”, aplicată ștampila societăților comerciale.

În consecință, prima instanță eronat a considerat că, facturile fiscale, anexate

la dosar, demonstrează alte relațiile comerciale dintre SRL „Nexovin” și SA „Euro-

Alco” (în prezent ÎM „Euro-Alco” SRL) decât cele rezultate din contractul de

locațiune a utilajului din 25 august 2005, or, punctul de descărcare din

s.Feropontievca este teritoriul fabricii SRL „Nexovin”, iar în cazul în care contractul

de locațiune nu era încheiat și încăperile și utilajele tehnice nu erau transmise în

locațiune SA „Euro-Alco” (în prezent ÎM „Euro-Alco” SRL), aceasta din urmă nu

avea nici un temei să descarce materia primă de struguri, să o prelucreze și să

păstreze producție vinicolă în acel loc.

La 19 august 2020 ÎM „Euro-Alco” SRL, reprezentată de către avocatul

Maxim Sidorenco, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece a fost aplicată eronat normele de drept material și au fost apreciate

eronat normele de drept material.

A menționat că, instanța de apel a apreciat arbitrar probele veridice, care

confirmă neexecutarea continuă a contractului de locațiune din 25 august 2005 din

partea ambelor părți contractante (imposibilitatea operațională a executării

contractului de locațiune, depozițiile martorilor, care confirmă nesepararea utilajelor

și încăperilor la SRL „Nexovin” și nepredarea acestora SRL „Euro-Alco”, lipsa

prezenței angajaților SRL „Euro-Alco” pe teritoriul SRL „Nexovin” în scopul

exploatării utilajelor/încăperilor, lipsa contabilizării operațiunilor, lipsa actelor de

inventariere sau a oricăror documente privind cheltuielile de întreținere sau

exploatare de către SRL „Euro-Alco” a utilajelor în cauză, lipsa actului de restituire

a bunurilor pretins închiriate).

A susținut că, instanța de apel a acceptat ca veridice circumstanțele confirmate

doar prin declarațiile reprezentanților SRL „Nexovin” sau a interpretat arbitrar

conținutul corespondenței între părțile litigiului, ajungând la concluziile, care nu

rezultă din conținutul probelor documentare.

A afirmat că, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material

(neaplicarea art. 220 din Codul civil (în redacția de până la 01 martie 2019) și a

interpretat eronat art. 75 și 76 din Legea cu privire la societățile pe acțiuni.

A relevat că, instanța de apel nu a examinat în modul corespunzător pretenția

sa cu privire la constatarea faptului că, SRL „Euro-Alco” nu a utilizat și nu a fost în

posesia bunurilor/utilajelor indicate în contractul de locațiune din 25 august 2005, în

perioada anilor 2005-2006, 2006-2007, 2007-2008, 2008-2009.

A mai relevat că, instanța de apel, în limitele pretenției formulate de către

recurent, urma să dea apreciere probelor și circumstanțelor, care confirmă posesia și

folosința bunurilor/utilajelor indicate în contractul de locațiune din 25 august 2005

în fiecare perioadă indicată în pretenție, însă s-a limitat doar la motivele generale și

abstracte, ajungând la concluzia privind respingerea acestei pretenției.

A notat că, instanța de apel nu a elucidat în măsură necesară capacitatea SRL

„Nexovin” de a executa efectiv contractul de locațiune din 25 august 2005, prin care

o parte din încăperi/utilaje ar fi fost transmise în posesia recurentului și contractul

12

de depozit nr. 29-05 din 01 septembrie 2005, prin care SRL „Euro-Alco” a predat la

păstrare vin materie primă pe teritoriul SRL „Nexovin”. Această circumstanță este

importantă atât pentru examinarea pretenției cu privire la fictivitatea contractului, cît

și pentru examinarea pretenției cu privire la constatarea faptului că, SRL „Euro-

Alco” nu a posedat și nu a folosit bunurile indicate în contractul de locațiune din 25

august 2005.

A specificat că, reieșind din aproximativ acceași perioadă de acțiune, ambele

contracte urmau să fie executate simultan, însă datele obiective, confirmate prin

probele veridice, atestă imposibilitatea operațională a SRL „Nexovin” să execute

ambele contracte menționate.

A declarat că, SRL „Nexovin” nu ar putea să depoziteze volumurile de vin

indicate în actul lucrărilor executate la contractul de depozit nr. 29-05 din 01

septembrie 2005 decît cu întrebuințarea recipientelor, care au fost indicate în

contractul de locațiune din 25 august 2005, fapt care atestă că, de facto,

utilajele/încăperile indicate în contractul de locațiune din 25 august 2005 nu au fost

în posesia și folosința SRL „Euro-Alco”. Instanța de apel, însă, nu a examinat deloc

această situație și s-a limitat doar la invocarea poziției sale precum că, contractul de

depozit nr. 29-05 din 01 septembrie 2005 este un contract distinct cu obiectul diferit,

care are efecte juridice separate.

A considerat că, instanța de apel în mod necorespunzător a apreciat depozițiile

martorilor audiați în cadrul prezentei cauze, Ilia Sacalî, Constantin Cara, Anastasia

Coinac, Pantelei Pascal, Dumitru Grec, deoarece depozițiile martorilor, angajați

actuali sau foști ai SRL „Nexovin”, capătă importanță majoră, întrucât anume aceste

persoane, care au lucrat zi de zi pe teritoriul SRL „Nexovin” pot să comunice cum

anume a fost executat contractul de locațiune din 25 august 2005.

A notat că, perioada pretinsă de executare a contractului de locațiune – 4 ani,

dar și obiectul invocat al contractului – 3 din 6 linii de prelucrare și partea majoră a

recipientelor de depozitare exclud situația în care locațiunea ar fi fost executată fără

știrea angajaților SRL „Nexovin”, care lucrează în secțiile respective sau pe teritoriul

respectiv.

A invocat că, instanța de apel în mod necuvenit a respins și declarația notarială

dată de către S. Tanasoglo, fostul administrator al SRL „Nexovin”, care a și semnat

contractul de locațiune din 25 august 2005 și actul de primire-predare din 07

septembrie 2005, prin care a confirmat că, SRL „Euro-Alco” nu a utilizat utilajele

SRL „Nexovin”, care se utilizau permanent în procesele de producție ale SRL

„Nexovin”, iar locațiunea nu a fost executată în mod efectiv.

A menționat că, prin respingerea acestei probe, fără acordarea drepturilor

corespunzătoare recurentulu, instanța de apel l-a lipsit de probă importantă și a

procedat în modul în care contravine esenței dreptului la apărare și la un proces

echitabil.

A relatat că, instanța de apel a ignorat faptul că, documentele, la care s-a referit

recurentul, nu doar lipsesc în contabilitatea SRL „Euro-Alco”, ci lipsesc în natură,

fapt stabilit cert în cadrul dezbaterilor judiciare, inclusiv prin explicațiile

reprezentanților SRL „Nexovin”, ultimii nu au putut să prezinte instanței

documentele în cauză și, anuem actele privind prestarea locațiunii, actele de

verificare sau alte documente contabile, precum și facturile fiscale pe toată perioada

13

pretinsă a locațiunii, documentele privind decontările reciproce, inclusiv plățile din

partea ÎM „Euro-Alco” SRL în beneficiul SRL „Nexovin” în temeiul contractului de

locațiune a încăperilor și utilajelor, actele de inventariere ale SRL „Nexovin” (care

conform legislației se întocmesc cel puțin odată pe an), în care s-ar indica că, în

perioada locațiunii pretinse pe teritoriul SRL „Nexovin” s-ar afla mijloacele

circulante, inclusiv vin materie primă proprietatea SRL „Euro-Alco”, documentele

ce se referă la utilizarea operațională a utilajelor de către SRL „Euro-Alco”, inclusiv

dovada cheltuielilor de exploatare în producție – energie electrică, energie termică,

apă, etc., care conform prevederilor contractului de locațiune din 25 august 2005

urmau a fi achitate de către SRL „Euro-Alco”, nicio plată pentru cheltuielile de

exploatare, cheltuielile comunale nu a fost refacturată de către SRL „Nexovin” pe

contul SRL „Euro-Alco”, documentele privind întregul proces de prelucrare și

pregătire a vinurilor materie primă de către SRL „Euro-Alco”, inclusiv permisele

angajaților acesteia pe teritoriul SRL „Nexovin”, rapoartele privind producerea

vinului, documentele aferente calculării accizelor, confirmarea calității vinului

produs în organele de certificare, facturile de livrare a vinului de pe teritoriul SRL

„Nexovin”, acordurile adiționale cu privire la prelungirea contractului de locațiune

din 25 august 2005 pe anii 2007 și 2008, actul de primire-predare, precum și alte

documente, care ar viza restituirea presupusă a bunurilor închiriate către SRL

„Nexovin”, în timp ce reprezentanții ultimei nu au explicat în ce circumstanțe și în

ce mod bunurile indicate în contractul de locațiune din 25 august 2005 ar fi fost

restituite proprietarului de către SRL „Euro-Alco”.

A susținut că, din lipsa documentelor enunțate rezultă că, SRL „Euro-Alco”

nu și-a desfășurat activitatea economică pe teritoriul SRL „Nexovin”.

A afirmat că, conform pretenției nr. 09/09-09 din 14 septembrie 2009,

recurentul nu a recunoscut pretențiile SRl „Nexovin”, ci a înaintat pretențiile proprii

privind neachitarea producției livrate și a propus semnarea actului de verificare a

conturilor pentru determinarea debitorului și sumei datoriei. Astfel, recurentul nu a

recunoscut datoria în temeiul contractului de locațiune din 25 august 2005 nici măcar

indirect, iar interpretarea acestui document în modul efectuat de către instanța de

apel atestă depășirea evidentă a tuturor limitelor legale de către instanța de judecată

la aprecierea probelor. Fiind învestită cu dreptul de a aprecia probele în conformitate

cu intima ei convingere, instanța de judecată nu poate să distorsioneze realitatea și

să constate circumstanțele care nu rezultă din probele supuse aprecierii.

A relevat că, plata pentru locațiune stabilită în contractul de locațiune din 25

august 2005 în mărime de 2 500 000 de lei, luată doar pe un an, depășește esențial

valoarea contabilă a tuturor bunurilor închiriate și nu corespunde evident valorii de

piață, fapt asupra căruia instanța de apel nici nu s-a pronunțat în decizie.

Prin notificarea din 03 septembrie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat

în adresa intimatului și a intervenientului accesoriu copia recursului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței, însă ultimii nu și-au valorificat

acest drept și nu au depus referințe (f. d. 16, vol. V).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

14

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Cahul a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei contestate la 26 iunie 2020 (f.d.194, vol. IV).

Astfel, recursul declarat la 19 august 2020 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către ÎM „Euro-Alco” SRL,

reprezentată de către avocatul Maxim Sidorenco, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

15

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către ÎM „Euro-Alco” SRL, reprezentată de către avocatul Maxim

Sidorenco, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către ÎM „Euro-Alco” SRL, reprezentată de către

avocatul Maxim Sidorenco, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Întreprinderea mixtă „Euro-Alco” societate cu

răspundere limitată, reprezentată de către avocatul Maxim Sidorenco, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

16