2ra-315/21 — repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-315/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul central (jud. Al. Arhip)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iuri

Sorochin,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Sorochin

împotriva Societății Comerciale „Cvantid” Societate cu Răspundere Limitată cu

privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelurile declarate de Iuri Sorochin și de Societatea Comercială

„Cvantid” Societate cu Răspundere Limitată și a fost menținută hotărârea din 17

martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, prin care acțiunea a fost

respinsă,

c o n s t a t ă:

La 12 ianuarie 2016 Iuri Sorochin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății Comerciale „Cvantid” Societate cu Răspundere Limitată cu

privire la încasarea sumei de 9400 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului material

și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 02 august 2012 a fost încheiat contractul

nr.1526, potrivit căruia Iuri Sorochin a achitat suma de 9400 de lei, iar societatea

pârâtă urma să execute și să transmită lucrări de fabricare și instalare a roletelor

model „PA-77”.

Pârâtul a executat lucrările, însă nu le-a transmis beneficiarului în baza actului

de predare-primire, în modul prevăzut de contract și de art. 21 alin. (5) din Legea

privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003.

A susținut că la data de 03 decembrie 2015, reclamantul a depus o pretenție în

adresa SC „Cvantid” SRL întru soluționarea litigiului. Deși, pretenția a fost

recepționată de destinatar la data de 04 decembrie 2015, aceasta a rămas fără

răspuns.

De asemenea, reieșind din faptul că, societatea pârâtă nu a înlăturat

neajunsurile identificate în termenul legal a apreciat că, acesta se eschivează de la

executarea obligațiilor.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 10 alin. (9), 14 alin (102), 16

(11), 18 alin. (13), 21 alin. (16) și art. 31 alin. (26) din Legea privind protecția

consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003.

În cadrul ședinței de judecată din 04 martie 2016, Iuri Sorochin a depus cerere

cu privire la majorarea cuantumului pretențiilor, prin care a solicitat încasarea

penalității conform art. 32 alin. (27) din Legea privind protecția consumatorilor nr.

105 din 13 martie 2003, pentru perioada cuprinsă între 04 decembrie 2015 - 04

martie 2016 (92 zile), în sumă totală de 43240 de lei.

Prin hotărârea din 17 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, a fost

respinsă acțiunea depusă de Iuri Sorochin ca fiind neîntemeiată. A fost încasată din

contul lui Iuri Sorochin în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1579, 20 de lei.

A fost încasată din contul lui Iuri Sorochin în beneficiul SC „Cvantid” SRL suma de

5000 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică și suma de

1820 de lei cu titlu de cheltuieli de judecare a cauzei.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la data de 15 aprilie 2020 prin

poșta electronică, apelantul Iuri Sorochin, a depus cerere de apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul central din 17 martie 2020, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii contestate, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă integral, precum și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată

(f.d.201-202, vol.I).

La fel, nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la data de 16 aprilie 2020

prin poșta electronică, apelanta SC „Cvantid” SRL în persoana administratorului

Irina Kușnir, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul central din 17 martie 2020, solicitând admiterea apelului, casarea

parțială a hotărârii primei instanțe în partea ce ține de încasarea cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 5000 de lei, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

să fie încasat de la Iuri Sorochin în beneficiul SC „Cvantid” SRL suma de 9000 de

lei cu titlu de asistență juridică, iar în rest hotărârea să fie menținută (f.d.203-205,

Vol.I).

Prin decizia din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de către Iuri Sorochin și SC „Cvantid” SRL și a fost menținută

hotărârea din 17 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 1, 10 alin.

(4) și (5), 13 alin. (1) și (3), din Legea privind protecția consumatorilor nr. 105 din

13 martie 2003 și art. 14 alin. (1), (2) Codul civil și a stabilit că instanța de fond

just a constatat că executarea în mod corespunzător a obligației cu privire la

întocmirea Actului de primire-predare a lucrărilor de către SC „Cvantid” SRL

generează începerea curgerii termenului de garanție al produsului și lucrărilor

prevăzute prin contractul nr.1526 din 02 august 2012 din data executării efective a

acestora – 09 august 2012. Așa cum părțile au convenit asupra unui termen de

garanție de 1 an, rezultă că acesta a expirat la data de 09 august 2013.

Din aceste considerente, Colegiul instanței de apel a conchis că instanța de

fond just a respins ca neîntemeiată, pretenția lui Iuri Sorochin cu privire la încasarea

sumei de 9400 de lei cu titlu de prejudiciu, or, SC „Cvantid” SRL nu este ținută de

obligația de remediere a defecțiunilor invocate de către reclamant în condiții de

garanție contractuală sau legală.

2

Colegiul instanței de apel a remarcat și faptul că referitor la pretinsele

defecțiuni invocate de către Iuri Sorochin pe parcursul examinării cauzei, acestea nu

au fost posibile de a fi stabilite, întrucât încheierea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 13 mai 2016 s-a remis fără executare, din motive imputabile

reclamantului, și anume neprezentarea reclamantului-apelant la obiectul din s.

Goianu Nou, str. V. Alecsandri, 33.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că prima instanță corect s-a bazat pe

Actul privind deservirea tehnică din 04 decembrie 2015, prezentat de SC „Cvantid”

SRL, prin care s-a constatat că, partea superioară a produsului a fost înlocuită cu

piese aparținând altui producător, ceea ce a dus la modificarea parametrilor tehnici.

A fost înlocuit și ansamblul electric cu un sistem de direcționare radio al altui

producător. S-a concluzionat că, schimbarea sistemului a dus la modificarea

parametrilor tehnici (f.d.37, Vol.I).

Din acest punct de vedere, instanța de apel a conchis că prima instanță

temeinic a motivat că în prezenta speță reclamantul nu a demonstrat faptul lezării

drepturilor sale de consumator, consecință a căruia fapt nici dreptul pretins de

reparare a prejudiciului nu poate fi admis.

Totodată, cu referire la prevederile art. 602 alin. (1) și (2), 624 alin. (1), 626

din Codul civil și art. 27 alin. (1) din Legea privind protecția consumatorului nr. 105

din 13 martie 2003, instanța de apel a relevat că instanța de fond, just a conchis că

între faptul încălcării condițiilor contractului și calcularea, încasarea penalității

există un raport de cauză-efect indisolubil. Astfel, calcularea penalității nu poate

începe să curgă, atât timp cât nu există o încălcare a contractului din partea

prestatorului. Prin urmare, lipsește motivul de fapt întru calcularea și încasarea

penalității din contul SC „Cvantid” SRL în beneficiul lui Iuri Sorochin în temeiul

contractului nr.1526 din 02 august 2012, deoarece societatea pârâtă nu a admis

încălcarea termenelor prevăzute la art.18 (13) alin.(1) din Legea privind protecția

consumatorilor nr.105 din 13 martie 2003 și, implicit, nici a unei încălcări a

clauzelor contractuale.

La fel, Colegiul instanței de apel a remarcat, că instanța de fond, reținând

prevederile art. 82, 94, 96, 98 CPC, just a dispus spre încasare din contul lui Iuri

Sorochin în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1579,20 de lei, și în beneficiul

SC „Cvantid” SRL suma de 5000 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de

asistență juridică și suma de 1820 de lei cu titlu de cheltuieli de judecare a cauzei.

La 14 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Iuri Sorochin a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe pe motiv că la emiterea acestora, atât prima

instanță, cât și instanța de apel nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, nu au

dat apreciere corespunzătoare probelor administrate la actele cauzei și nu s-au

pronunțat asupra tuturor pretențiilor invocate de către Iuri Sorochin.

Prin notificarea din 26 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

3

data primirii acesteia, însă la 15 februarie 2021 recursul expediat a fost returnat

instanței de recurs cu mențiunea „nereclamat”.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 13

octombrie 2020 a fost expediată părților prin intermediul adresei electronice la 20

noiembrie 2020.

Astfel, recursul declarat la 14 decembrie 2020 de către Iuri Sorochin este în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iuri Sorochin nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

4

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Iuri Sorochin ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Iuri Sorochin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5