2ra-426/21 — partajarea bunului proprietate comună în devălmăsie a sotilor

2ra-426/21 — partajarea bunului proprietate comună în devălmăsie a sotilor (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-426/21

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă (jud. I. Nașco)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Tatiana Dercaci (Roșca), reprezentată de către avocatul Ion Cîșlari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Serghei

Roșca împotriva Tatianei Roșca cu privire la partajarea bunului proprietate comună

în devălmășie a soților,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Tatiana Roșca și au fost menținute hotărârea

din 10 martie 2020 și hotărârea suplimentară din 06 aprilie 2020 ale Judecătoriei

Căușeni, sediul Ștefan Vodă,

constată:

La 29 octombrie 2019 Serghei Roșca a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Tatianei Roșca cu privire la partajarea bunului proprietate comună în

devălmășie a soților.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 03 august 2013 a înregistrat

cu pârâta căsătoria la Primăria s. Popeasca, r-nul Ștefan Vodă, care a fost trecută în

Registrul actelor de stare civilă sub nr. 09. Din căsătorie au un copil minor, fiica

XXXX.

A menționat că, prin hotărârea din 03 mai 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul

Ștefan Vodă, căsătoria încheiată între el și Tatiana Roșca a fost desfăcută.

A susținut că, pe parcursul căsătoriei, împreună cu pârâta au procurat

automobilul de model xxxx în sumă de 3500 de Euro, care la moment se află în

posesia pârâtei.

A solicitat partajarea bunului proprietate comună în devălmășie a soților prin

încasarea de la Tatiana Roșca a sumei de 1750 de Euro, ce constituie costul a ½ cotă-

parte din automobilului procurat în timpul căsătoriei.

Prin hotărârea din 10 martie 2020 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă,

1

a fost admisă acțiunea depusă de către Serghei Roșca, a fost partajat bunul

proprietatea comună în devălmășie a soților Serghei Roșca și Tatiana Roșca și,

anume, automobilul de model xxxx și a fost încasată de la Tatiana Roșca în

beneficiul lui Serghei Roșca ½ parte din costul automobilului, adică suma de 1750

de Euro sau în lei moldovenești conform cursului oficial al Băncii Naționale a

Moldovei la momentul executării hotărârii.

Prin hotărârea suplimentară din 06 aprilie 2020 a Judecătoriei Căușeni, sediul

Ștefan Vodă, au fost încasate de la Tatiana Roșca în beneficiul lui Serghei Roșca

cheltuielile de judecată în sumă de 1 021 de lei.

La 13 martie 2020 Tatiana Roșca a declarat apel nemotivat, iar la 04 mai 2020

și 03 iulie 2020 a declarat apel împotriva hotărârii și hotărârii suplimentare ale

primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii și

hotărârii suplimentare ale primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere

a acțiunii, cu încasarea de la intimat a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de

1500 de lei și a taxei de stat la depunerea apelului în sumă de 766 de lei.

Prin decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Tatiana Roșca și au fost menținute hotărârea și hotărârea

suplimentară ale primei instanțe.

Instanța de apel a reținut că, în ședința de judecată s-a stabilit cu certitudine

că, conform adeverinței eliberate de Agenția Servicii Publice, automobilul de model

xxxx a fost dobândit la 16 ianuarie 2018 în timpul căsătoriei foștilor soți, Serghei

Roșca cu Tatiana Roșca și, respectiv, constituie bun proprietate comună în

devălmășie.

În acest context, instanța de apel a considerat că, nu pot fi reținute ca

întemeiate alegațiile invocate în cererea de apel precum că, adeverința eliberată de

Agenția Servicii Publice nu confirmă modul de obținere (pecuniară sau gratuită) și

implicit, în consecință, nu confirmă faptul că, automobilul enunțat este un bun

proprietate comună în devălmășie a foștilor soți, Serghei Roșca și Tatiana Roșca,

sau este numai un bun personal al unuia dintre soți și, anume, al Tatianei Roșca

obținut prin moștenire sau în baza altor convenții gratuite, reieșind din prevederile

art. 22 din Codul familiei. Or, prin prisma art. 371 alin. (2) din Codul civil, orice bun

dobândit de soți în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmășie

până la proba contrară.

În circumstanțele în care automobilul enunțat a fost înregistrat la 16 ianuarie

2018 în timpul căsătoriei lui Serghei Roșca cu Tatiana Roșca, iar alte probe, care să

confirme faptul că, bunul enunțat este proprietate personală a unuia dintre soți, în

conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, nu au fost prezentate, instanța de apel a

conchis că, bunul enunțat este bun proprietate comună în devălmășie.

Instanța de apel a mai reținut că, materialele cauzei denotă faptul că, la 27

decembrie 2019 automobilul enunțat a fost înstrăinat, iar prețul minim de piață al

unui automobil de model xxxx este de 3500 de euro (f. d. 34-35).

Succesiv, instanța de apel a relevat că, reprezentantul apelantei în cererea de

apel a invocat faptul că, constatarea instanței de judecată precum că, prețul minim

de piață al unui automobilul de model xxxx este de 3500 de euro, nu a fost dovedită

2

cu probe veridice și suficiente.

Sub acest aspect, instanța de apel a menționat că, valoarea bunului enunțat

este una rezonabilă, fiind determinată în baza prețurilor de vînzare ale autoturismelor

de același model, cu același an de producere, iar deși apelanta invocă că, nu este de

acord cu valoarea bunului, aceasta nu a prezentat careva probe, care să ateste costul

bunului enunțat.

Instanța de apel a relevat că, nu poate fi reținut ca întemeiat argumentul

invocat în cererea de apel precum că, nu a fost atras în proces noul proprietar al

bunului, or, Mihail Dercaci nu este subiect al raportului material litigios, și

antrenarea acesteia în proces nu a fost necesară. Mai mult ca atît, intimatul a solicitat

partajarea bunului proprietate comună în devălmășie a soților prin încasarea a 1/2

parte din costul automobilului și nu prin atribuirea în proprietatea sa a acestui bun

mobil.

În consecință, dat fiind faptul că, în ședința de judecată s-a stabilit cu

certitudine că, pe parcursul căsătoriei foștii soți au dobândit automobilul de model

xxxx, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe. Or, în caz

contrar, respingerea acțiunii ar constitui temei de încălcare a prevederilor art. 46 din

Constituția Republicii Moldova și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

De asemenea, instanța de apel, făcând trimitere la a considerat că, prima

instanță just a încasat de la Tatiana Roșca în beneficiul lui Serghei Roșca taxa de stat

în sumă de 1 021 de lei.

La 26 ianuarie 2021 Tatiana Dercaci (Roșca), reprezentată de către avocatul

Ion Cîșlari, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri sau trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, nu sunt de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece instanțele judecătorești au interpretat eronat legea și au

apreciat arbitrar probele.

A menționat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor

invocate în cererea de apel.

A susținut că, instanța de apel a omis să elucideze în modul corespunzător

circumstanța precum că, intimatul a solicitat încasarea de la Tatiana Roșca a ½ parte

din pretinsul preț de procurare a automobilului de model xxxx, or, această

circumstanță dacă ar fi fost elucidată, pe cale de consecință, s-ar fi casat hotărârea

primei instanțe odată ce o asemenea pretenție este contrară art. 25 alin. (1)-(4) CPC.

A afirmat că, intimatul nu a depus o cerere de concretizare a acțiunii, prin care

să concretizeze din care valoare se solicită încasarea pretinsei părți, din costul

automobilului procurat în timpul căsătoriei sau din valoarea la data pretinsei

partajări.

A relevat că, instanțele judecătorești, deși fac trimitere la prevederile art. 25

alin. (1) – (4) din Codul familiei și, în special, la alin. (3) și (4), au adoptat hotărâri

contrare cadrului legal reținut, contrar mecanismului descris, în afara

3

împuternicirilor legale și a dispus încasarea din contul recurentei în beneficiul

intimatului a ½ parte din pretinsul cost apreciat arbitrar și neprobat al automobilului

la data dobândirii, fără a pătrunde în esența litigiului dedus. Or, în prezent, cadrul

național nu prevede nici o normă legală, ce ar prevedea încasarea a ½ parte din costul

unui bun dobândit în timpul căsătoriei, luând ca referință pretinsul preț de procurare,

de la data dobândirii, după o perioadă de timp, la data partajării.

A notat că, faptul dobândirii de către recurentă și intimat a automobilului de

model xxxx în timpul căsătoriei prin procurare din veniturile comune, contra sumei

de 3500 de Euro, nu a fost dovedit cu probe veridice și suficiente. Or, acest fapt a

fost invocat în cererea de apel, însă a rămas fără un răspuns din partea instanței de

apel.

A invocat că, la data judecării cauzei, deja pretinsul bun în devălmășie –

automobilul de model xxxx nu se afla în proprietatea recurentei, fiind înstrăinat unei

alte persoane, or, reieșind din natura litigiului și din definiția partajului, bunurile

partajate necesită să fie în proprietatea soților, iar în cazul lipsei/înstrăinării bunurilor

se impune cu tot altfel de acțiune, dar numai nu partajul, motiv asupra căruia instanța

de apel a omis să se pronunțe.

A declarat că, datorită omisiunii instanței de apel de a se pronunța asupra

tuturor motivelor invocate în apel, a creat recurentei impresia că, nu a fost auzită și

implicit recurenta consideră că, nu a avut parte de un proces echitabil.

A specificat că, declarând apel, a invocat în calitate de temei de casare a

hotărârii primei instanțe faptul că, adeverința din 13 septembrie 2019, eliberată de

către Agenția Servicii Publice nu confirmă modul de obținere și implicit, în

consecință, nu confirmă faptul că, automobilul în litigiu este bun proprietate comună

în devălmășie a soților sau este numai bun personal al unuia din soți și, anume, a

recurentei, obținut prin moștenire sau în baza altor convenții gratuite, reieșind din

prevederile art. 22 din Codul familiei, însă instanța de apel a conchis că, bunul

enunțat este un bun proprietate comună în devălmășie.

A considerat că, aprecierea și motivarea instanței de apel cu referire la

adeverința din 13 septembrie 2019, eliberată de către Agenția Servicii Publice este

una arbitrară și contrară prevederilor art. 118 alin. (1) și 121 CPC, or, proba în sine

este una incompletă și insuficientă, care nu confirmă modul de obținere a bunului și

statutul acesteia, iar sarcina probării este pusă în seama intimatului.

De asemenea, a considerat că, modul de dobândire a bunului urma a fi probat

prin prezentarea contractului de vânzare-cumpărare, care nu a fost prezentat de către

intimat.

A menționat că, instanța de apel, vis-a-vis de motivul invocat în apel precum

că, constatarea instanței de judecată precum că, prețul minim de piață al unui

automobil de model xxxx este de 3500 de Euro nu a fost dovedită cu probe veridice

și suficiente, a reținut că, valoarea bunului enunțat este una rezonabilă, fiind

determinată în baza prețurilor de vânzare ale automobilelor de același model și cu

același an de producere. Totodată, instanța de apel a reținut că, deși recurenta nu este

de acord cu valoarea bunului, aceasta nu a prezentat careva probe, care să ateste

costul bunului enunțat, or, deși bunul se află în gestiunea ultimei, spre deosebire de

4

intimat, avea posibilitatea să prezinte copia contractului de vânzare-cumpărare sau

să efectueze un raport de evaluare a automobilului.

A susținut că, această motivare a instanței de apel este vădit arbitrară și

contrară mecanismului de apreciere a probelor definit de Codul de procedură civilă.

A considerat că, aprecierea și motivarea instanței de apel cu referire la proba

cu privire la prețul minim în baza unor poze de pe un site de plasare a unor anunțuri

este una arbitrară și neîntemeiată, or, această probă în mod evident nu poate fi

apreciată prin prisma prevederilor art. 130 CPC, ca fiind veridică, completă,

nepărtinitoare, suficientă și oportună pentru soluționarea cauzei.

A afirmat că, prima instanță greșit a încasat în beneficiul intimatului

cheltuielile de judecată în sumă de 1021 de lei, deoarece o asemenea cerință nu a

fost înaintată, nu a fost dezbătută în cadrul dezbaterilor judiciare, această cerință

fiind înaintată abia în pledoarii.

Prin notificarea din 09 februarie 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat

în adresa intimatului copia recursului, înștiințându-l despre necesitatea depunerii

referinței (f. d. 157), însă ultimul nu și-a valorificat acest drept și nu a depus referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa părților copia deciziei contestate la 15 ianuarie 2021 (f. d. 138).

Astfel, recursul declarat la 26 ianuarie 2021 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

5

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Tatiana Dercaci (Roșca),

reprezentată de către avocatul Ion Cîșlari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Tatiana Dercaci (Roșca), reprezentată de către avocatul Ion Cîșlari,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Tatiana Dercaci (Roșca), reprezentată de către

avocatul Ion Cîșlari, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

6

dispune:

Recursul declarat de către Tatiana Dercaci (Roșca), reprezentată de către

avocatul Ion Cîșlari, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7