2ra-801/20 — partajarea averii

2ra-801/20 — partajarea averii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-801/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud. I.Dutca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.A.Danilov, Iu.Cotruță, I.Secrieru)

Î N C H E I E R E

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Roșca Liliana, reprezentată

de avocatul Ivanov Oxana,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Roșca Liliana

împotriva lui Roșca Vitalie cu privire la partajarea averii proprietate comună în

devălmășie și încasarea cheltuielilor de judecată, și cererea de chemare în judecată

reconvențională înaintată de Roșca Vitalie împotriva Lilianei Roșca cu privire la

partajarea averii proprietate comună în devălmășie și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 14 mai 2013 Roșca Liliana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva lui Roșca Vitalie cu privire la partajarea averii comune în devălmășie a

soților.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei

Ciocana, mun.Chișinău din 12 aprilie 2013, dosarul civil nr. 2-1047/13, s-a dispus

desfacerea căsătoriei între Roșca Liliana și Roșca Vitalie, încasarea pensiei de

întreținere a copilului minor XXXXX a.n. XXXXX, domiciliul copilului minor

fiind stabilit cu mama. Pe parcursul căsătoriei ambii soți au obținut două bunuri

imobile comune în mun.Chișinău, situate pe XXXXX și respectiv XXXXX,

precum și bunuri mobile de uz comun. Din cauza desfacerii căsătoriei soții Roșca

fiecare își are domiciliul separat, astfel este necesară partajarea bunurilor

proprietate comună în devălmășie.

A menționat că, încercarea de a partaja pe cale amiabilă bunurile în cauză s-

a soldat cu eșec, reieșind din considerentul că, cererea nr. 0036/13 din 22 aprilie

2013 expediată în adresa reclamantei de către avocatul pîrîtului, cu privire la

variantele de partaj extrajudiciar, este una inechitabilă și care nu ține cont de

interesele copilului minor, precum și contribuția fiecăruia din soți la obținerea

acestor bunuri, iar varianta de partaj propusă de Roșca Liliana fostului soț în data

de 01 mai 2013, prin care a solicitat atribuirea ei în proprietate exclusivă a

XXXXX unde urmează să locuiească cu copilul minor, iar pârâtului să i se atribuie

apartamentul XXXXX, a fost respinsă de ultimul fără nici o motivație.

1

A susținut că, urmează a fi partajate următoarele bunuri: bunuri imobile:

apartamentul XXXXX, apartamentul nr. XXXXX; bunuri mobile situate în

apartamentul nr. XXXXX: dulapul din antreu în valoare aproximativă 1500 de lei;

covorul din antreu în valoare aproximativă de 4 500 lei; - frigiderul din bucătărie

în valoare aproximativă de - 3 500 lei; televizorul din bucătărie în valoare

aproximativă de - 2 500 lei; vesela din bucătărie în valoare aproximativă de - 1

500 lei; mașina automat de spălat în valoare aproximativă de - 4 500 lei; plita de

gaz în valoare aproximativă de - 2 800 lei; printerul în valoare aproximativă de -

750 lei; dulapul din odaia mare în valoare aproximativă de - 6 550 lei; televizorul

din camera mare în valoare aproximativă de - 3 500 lei; safa-colț în valoare

aproximativă de - 7 000 lei; tumbă pentru televizor în valoare aproximativă de -

600 lei; dulapul de la balcon în valoare aproximativă de - 700 lei; scaunul-tumbă

din bucătărie în valoare aproximativă de - 500 lei; scaune 10 bucăți în valoare

aproximativă de - 1000 lei; condiționer Vortex în valoare aproximativă de - 3 500

lei aflate în apartamentul XXXXX; - colțul mobilier în valoare aproximativă de -

2 000 lei; - safa cu fotolii în valoare aproximativă de -2500 lei; - covor în valoare

aproximativă de -1000 lei; - mobilă pentru bucătărie în valoare - 8000 lei, aflate

în apartamentul XXXXX să-i fie atribuite pîrîtului. Iar, dulapul din odaia copilului

în valoare aproximativă de - 2 000 lei; safa din odaia copilului în valoare

aproximativă de - 3 000 lei; calculatorul din odaia copilului în valoare

aproximativă de - 3 000 lei; masa pentru calculator în valoare aproximativă de - 1

200 lei; scaunul din odaia copilului în valoare aproximativă de - 700 lei; mobila

din bucătărie în valoare aproximativă de - 16 150 lei să îi fie atribuite reclamantei.

A specificat că, apartamentul XXXXX urmează a fi atribuit ei, deoarece are

la întreținere un copil minor XXXXX, care necesită condiții normale de

dezvoltare cu posibilitatea amenajării unei camere separate pentru el. Mai mult ca

atât, bunul menționat a fost în întregime procurat pe mijloacele bănești acumulați

din salariu de către Roșca Liliana, aceasta fiind angajată la acel moment la lucru

în Israel.

Susține reclamanta că, acest fapt se confirmă prin Adeverința nr. 44 din 25

decembrie 2012 eliberată de Presedintele XXXXX în care se specifică că, Roșca

Liliana a participat cu cota-parte prin intermediul lui Roșca Vitalie la construcția

apartamentului XXXXX, astfel reclamanta a achitat până în data de 17 mai 2011

suma de 657 152 lei.

La fel a indicat reclamanta că, partajarea apartamentului XXXXX în cote-

părți egale ar crea riscul amenințării siguranței fiicei acesteia, ținând cont de

comportamentul brutal al pârâtului, și anume datorită existenței relațiilor

conflictuale între soți care se soldau deseori cu aplicarea forței fizice față de

reclamantă și copil.

Referitor la bunurile mobile, reclamanta a solicitat să-i fie atribuite

următoarele bunuri: dulapul din odaia copilului în valoare aproximativă - 2 000

lei; safa din odaia copilului în valoare aproximativă - 3 000 lei; calculatorul din

odaia copilului în valoare aproximativă - 3000 lei; masa pentru calculator în

valoare aproximativă- 1200 lei; scaunul din odaia copilului în valoare

aproximativă- 700 lei; mobile din bucătărie în valoare aproximativă- 16 150 lei.

A notat că, bunurile în cauză sunt destinate pentru amenajarea camerei

copilului minor și sunt indispensabile acestuia, iar mobila din bucătărie este

2

necesară de a atribui reclamantei pentru că în cazul demontării ei se va pierde

valoarea și destinația acesteia. Însă pârâtului, reclamanta solicită să-i fie atribuite

celelalte bunuri mobile.

De asemenea, reclamanta a remarcat faptul că, în timpul căsătoriei foștii soți

au acumulat și datorii în valoare de 15 000 euro. Banii împrumutați fiind folosiți

la acel moment pentru contribuțiile financiare la construcția blocului locativ în

care este amplasat apartamentului nr. XXXXX și reparația cosmetică a acestuia.

A indicat că, faptul utilizării sumei în cauză în folosul familiei se confirmă

prin transferuri de mijloace bănești efectuate de reclamantă pârâtului, și anume

bonurile de plată nr. 115975 din 12.05.2011 în sumă de 1630 euro, nr. 115022 din

17.05.2011 în sumă de 600 euro, nr. 115159 din 19.06.2011 în sumă de 3100 euro.

Fără împrumutul în cauză era imposibilă contribuția de mai departe a soților la

finalizarea construcției în care este amplasat apartamentul XXXXX și respectiv

reparația acestuia.

La fel, a menționat reclamanta că, reieșind din faptul că valoarea

apartamentului nr. XXXXX depășește valoarea apartamentului XXXXX, a

solicitat de a compensa diferența de preț dintre aceste două bunuri imobile prin

atribuirea în favoarea sa în înregime a sumei datoriei de 15 000 euro.

La 22 octombrie 2013 pârâtul Roșca Vitalie a depus acțiune reconvențională

(cu concretizările ulterioare) împotriva Lilianei Roșca cu privire la partajarea

averii comune în devălmășie a soților.

În motivarea acțiunii reconvenționale reclamantul/pârât a indicat că, pe

perioada absenței fostei soții, a exercitat pe deplin obligațiile de părinte privind

îngrijirea și educația copilului. La fel, a contribuit financiar la lucrările de

reparație în apartamentul XXXXX cât și amenajarea acestuia, procurarea mobilei

fiind pe seama sa.

Totodată, a indicat că, nu este de acord cu atribuirea în favoarea sa a

bunurilor mobile din apartamentul XXXXX deoarece acestea nu pot fi folosite

conform destinației în spațiul locativ restrâns de care dispune.

Mai mul ca atât, a relatat reclamantul că, pârâta/reclamantă Roșca Liliana a

evitat să enumere exhaustiv toate bunurile imobile și mobile, care au fost

procurate în comun.

A notat că, ținînd cont de difirența valorică dintre cotele-părți care constituie

760 618 lei, și având în vedere datoriile comune: datoria confirmată prin recipisa

din 15 mai 2012 în valoare de 15 000 euro și datoria confirmată prin recipisa din

18 noiembrie 2011 în sumă de 5 000 euro, consideră că acestea urmează să-i fie

atribuite pârâtei Roșca Liliana.

A solicitat Roșca Vitalie să i se atribuie Lilianei Roșca întregul bun,

apartamentul XXXXX, estimat la suma de 832 000 lei, toate bunurile mobile în

valoare de 90 406,60 lei, care se află în apartamentul sus indicat, bunul debara, cu

destinație subsol nr.3 din XXXXX, estimate în valoare de 23 175,17 lei, iar lui să

i se atribuie întregul bun, odaia în cămin XXXXX, cu suprafața de 18,2 m2,

estimat în valoare de 185 000 lei, să i se atribuie Lilianei Roșca, toate datoriile

comune în sumă de 410 089 lei, încasarea din contul pîrîtei Roșca Liliana în

beneficiul său a sultei bănește în sumă de 350 401,77 lei, cât și compensarea

cheltuielilor de judecată.

3

Prin hotărârea din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana)

au fost admise parțial acțiunea inițială și cererea reconvențională. A fost atribuită

în proprietatea Lilianei Roșca apartamentul XXXXX cu suprafața de 63,2 m.p. (în

valoare totală de 832 000 lei). A fost atribuit în proprietatea Lilianei Roșca toate

bunurile mobile aflate în apartamentul XXXXX cu suprafața de 63,2 m.p.,(în

valoare totală de 90 406,60 lei). A fost atribuit în proprietatea lui Roșca Vitalie

apartamentul XXXXX cu suprafața de 18,2 m.p. (în valoare totală de 185 000 lei).

A fost atribuit în proprietatea comună a Lilianei Roșca și a lui Vitalie Roșca

împrumutul bănesc în sumă de 15 000 (cincisprezece mii) Euro, conform recipisei

încheiate între Liliana Roșca și Cernomaz Inna, la data de 15.05.2011 și

împrumutul bănesc în suma de 5 000 (cinci mii) Euro, conform recipisei încheiate

între Roșca Vitalie și Sîrbu Alesia la data de 18.11.2011. A fost încasat de la Roșca

Liliana în beneficiul lui Roșca Vitalie, sulta bănească în sumă de 276 203, 30

(două sute șaptezeci și șase mii două sute trei lei, treizeci bani). A fost respinsă

cerința reclamantei Roșca Liliana cu privire la atribuirea lui Roșca Vitalie a

bunurilor, aflate în apartamentul XXXXX: dulapul din antreu, covorul din antreu,

frigiderul din bucătărie, plita de gaz, imprimantă, dulapul din odaia mare,

televizorul din camera mare, sofa-colț, tumbă pentru televizor, dulapul de la

balcon, scaunul-tumbă, scaune 10 bucăți, aparat de aer condiționat Vortex, colțul

mobilier, sofa cu fotolii, covor, mobila pentru bucătărie, ca fiind neîntemeiată.

A fost respinsă cerința din acțiunea reconvențională a lui Roșca Vitalie cu

privire la atribuirea Lilianei Roșca a bunului - debara, cu destinație subsol nr. 3,

din str. M XXXXX, ca fiind neîntemeiată.

A fost respinsă cerința lui Vitalie Roșca cu privire la încasarea sultei bănești

în sumă de 74 198, 47 (șaptezeci și patru mii una sută nouăzeci și opt lei, patruzeci

și șapte bani), ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea din 25 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Ciocana) a fost respinsă cererea cu privire la corectarea greșelii din dispozitivul

hotărârii din 12 iulie 2018.

Prin hotărârea suplimentară din 25 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Ciocana), a fost încasat de la Roșca Liliana în beneficiul lui Roșca Vitalie,

cheltuielile de judecată în sumă de 3 120, 50 lei, în rest cheltuielile de judecată în

sumă de 3 316,50 lei au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin hotărârea suplimentară din 19 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Ciocana) a fost respinsă ca neîntemeiată cerința Lilianei Roșca privind atribuirea

lui Vitalie Roșca a bunurilor mobile (colțul mobilier, sofa cu fotolii, covor, mobilă

pentru bucătărie), aflate în apartamentul XXXXX.

Prin decizia din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Roșca Liliana, reprezentată de avocatul Ivanov Oxana și s-a

menținut hotărârea din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana,

hotărârea suplimentară din 25 septembrie 2018 și din 19 iunie 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul Ciocana și încheierea din 25 septembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul Ciocana.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat ca fiind corectă și legală

soluția instanței de fond cu privire la partajarea averii comune în devălmășie.

Astfel, instanța de apel a relatat că, existența bunurilor mobile și imobile

litigioase nu a fost contestată de nici una dintre părți, instanța de judecată fiind

4

investită cu partajarea bunurilor menționate supra. La fel, nu a fost contestată de

către părți nici legalitatea hotărârii instanței de fond, în partea atribuirii în

proprietatea fiecărei părți litigante a bunurilor imobile.

Conform art. 26 alin. (2) Codul familiei, instanța judecătorească este în drept

să diferențieze cotele-părți în proprietatea în devălmășie a soților, ținînd cont de

interesele unuia dintre soți și/sau de interesele copiilor minori.

Astfel, la împărțirea proprietății în devălmășie a soților și determinarea

cotelor-părți din aceasta, instanța judecătorească va reieși din principiul egalității

dintre bărbat și femeie, și din faptul că părțile soților sunt considerate egale.

Instanța de apel a relatat că, în speță instanța de fond a indicat motivele care

au stat la baza majorării cotei-părți a unuia dintre soți. Cu atât mai mult că,

contestând hotărârea instanței de fond doar în partea atribuirii bunurilor mobile

din apartamentul XXXXX în exclusivitate Lilianei Roșca, invocând că instanța

de fond a împovărat-o financiar, apelanta nu a obiectat și nu a contestat hotărârea

instanței de fond, în partea încasării de la Roșca Liliana în beneficiul lui Roșca

Vitalie, a sultei bănească în sumă de 276 203, 30 de lei și în partea atribuirii în

proprietatea comună a Lilianei Roșca și Vitalie Roșca a împrumutul bănesc în

sumă de 15 000 (cincisprezece mii) Euro, și împrumutul bănesc în suma de 5 000

(cinci mii) Euro.

Astfel argumentele invocate de către apelantă, în susținerea poziției sale, nu

pot fi reținute de către instanța de apel, deoarece se combat cu cele invocate supra

și se axează asupra circumstanțelor care au fost constatate și elucidate pe deplin

de instanța de fond, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și

apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de

drept material.

La 31 ianuarie 2020 Roșca Liliana, reprezentată de avocatul Ivanov Oxana a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului, mai mult ca atît

instanța de apel a examinat superficial cauza și nu și-a motivat soluția sa.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 03

decembrie 2019 și a expediat decizia participanților la proces la 13 ianuarie 2020

(f.d.60), însă date de recepționare a deciziei recurate la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, cererea de recurs declarată la 31 ianuarie 2020 de către Roșca Liliana,

reprezentată de avocatul Ivanov Oxana este depusă în termenul prevăzut de

art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

5

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 06 mai

2020 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f. d.79, vol.III), iar potrivit avizului de recepție

recursul a fost recepționat de către avocatul Enachi Vitalie în interesul lui Roșca

Vitalie la 11 mai 2020 (f.d.80, vol.III), iar Roșca Vitalie nu a recepționat recursul,

plicul fiind restituit cu mențiunea ,,nereclamat” (f.d.81, vol.III).

Până la data examinării recursului, referință asupra recursului intimații nu au

depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

6

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Roșca Liliana, reprezentată de

avocatul Ivanov Oxana.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Roșca Liliana, reprezentată de

avocatul Ivanov Oxana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7