ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 19.05.2021

2ra-100/21 — incasarea datoriei

HOTĂRÂRE
19.05.2021
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
incasarea datoriei
Temei legal
dispozitii generale cu privire la obligatii
Citează această cauză
2ra-100/21 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1765/2020

nr.2ra-100/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. A.Braga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V.Buhnaci, V.Sîrbu, A.Malîi)

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Nicolae Lepădatu, reprezentat de avocatul

Arcadie Crainic,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Lepădatu

împotriva lui Aurel Cucuruz cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 9 februarie 2018, Nicolae Lepădatu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Aurel Cucuruz cu privire la încasarea sumei de 9 000 de euro cu titlu

de datorie și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 25 decembrie 2014, Cucuruz Aurel a

împrumutat de la el suma de 9 000 de euro, obligându-se să o restituie în termen de

3 luni.

A indicat reclamantul că în acest sens a fost întocmită o recipisă. Respectiv

datoria a devenit scadentă la 25 martie 2015.

A susținut reclamantul că, la multiplele sale adresări, Cucuruz Aurel nu a

restituit suma împrumutului. Astfel, nu i-a fost achitată datoria.

A solicitat Lepădatu Nicolae încasarea de la Cucuruz Aurel în beneficiul său a

datoriei în sumă de 9 000 de euro și compensarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, în cadrul ședinței de judecată reclamantul a solicitat aplicarea măsurilor

de asigurare a acțiunii.

Prin hotărârea din 18 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost

admisă acțiunea, fiind dispusă încasarea din contul lui Cucuruz Aurel în beneficiul

lui Lepădatu Nicolae suma de 9 000 de euro, în lei conform cursului valutar stabilit

de Banca Națională a Moldovei la data executării hotărârii cu titlu de datorie și suma

de 5 590 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

1

În scopul executării hotărârii a fost aplicat sechestru pe bunurile mobile, imobile

și mijloacele bănești ale pârâtului Cucuruz Aurel, în limita pretențiilor admise.

Prin decizia din 30 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Cucuruz Aurel, s-a casat hotărârea din 18 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central și a fost pronunțată o nouă hotărâre prin care cererea de

chemare în judecată depusă de Lepădatu Nicolae împotriva lui Cucuruz Aurel cu

privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă

ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție extinctivă.

Prin decizia din 20 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de către Lepădatu Nicolae. S-a casat decizia din 30 mai 2019 a

Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de avocatul Nicolae Fală în interesele lui Cucuruz Andrei. S-a casat integral

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul central din 18 iulie 2018 și s-a emis o nouă

hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă

de Lepădatu Nicolae împotriva lui Cucuruz Aurel privind încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată. S-a încasat de la Lepădatu Nicolae în

beneficiul lui Cucuruz Aurel, taxa de stat achitată pentru depunerea cererii de apel,

în sumă de 4196 (patru mii o sută nouăzeci și șase) lei 25 bani.

La 17 noiembrie 2020 Lepădatu Nicolae, reprezentat de avocatul Crainic

Arcadie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii din 18 iulie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

În motivarea recursului s-a indicat că, soluția instanței de apel în sensul adoptat

rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic

litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Recurentul Lepădatu Nicolae, reprezentat de avocatul Crainic Arcadie notează

că, instanța de apel a ignorat și faptul, precum, că Cucuruz Aurel nu are careva

obiecții la actul juridic materializat prin semnarea a unui înscris întitulat „Foaie de

încredere” în baza căruia la dată de 25 decembrie 2014 de către Lepădatul Nicolae

în calitate de împrumutător i-au fost transmiși în proprietate lui Cucuruz Aurel, care

avea calitatea de îmrumutat, bani, în mărime de 9000 Euro.

De asemenea, instanța de apel a ignorat și faptul, precum că împrumutul de bani

nu putea să aibă loc la această dată, fără prezența fizică a lui Cucuruz Aurel, deoarece

Cucuruz Aurel nu putea să întocmească o recipisă întitulată „Foaie de încredere”,

prin care să confirme faptul împrumutului de bani în lipsa sa, fără a fi prezent,

semnîndu-se în recipisă întocmită, precum că a primit de la Lepădatu Nicolae cu titlu

de îmrumut bani, în mărime de 9000 Euro, iar recurentul, Lepădatu Nicolae nu putea

să-i transmită bani, cu titlu de împrumut, neavînd careva garanție, manifestat, prin

lipsa întocmirii personale de către Cucuruz Aurel a unei recipise.

Totodată, în scopul de a se eschiva de la restituirea împrumutului, Cucuruz

Aurel a invocat faptul, precum că începând cu perioada de 30 iulie 2014 până la data

de 25 februarie 2015 s-a aflat peste hotarele țării, iar drept mijloc de probă sunt

inscripțile din pașaportul său, care nu poate fi reținut ca mijloc de probă, deoarece

în acest pașaport, lipsește informație, privind data intrării și ieșirii acestuia în această

2

perioadă de timp de pe teritoriul R. Moldova, indicîndu-se numai data intrării și

ieșirii acestuia din Federația Rusă și Ucraina.

Recurentul a subliniat că, instanța de apel a ignorat decizia instanței de recurs

din 20 noiembrie 2019 prin care s-a constatat faptul că, aflarea intimatului Cucuruz

Aurel peste hotarele țării în intervalul de timp 30 iulie 2014 –25 februarie 2015 nu

poate fi reținută, deoarece nu au fost stabilite circumstanțele care ar dovedi acest

fapt.

La 04 ianuarie 2021 Cucuruz Aurel, reprezentat de avocatul Sîrbu Ion a depus

refeință prin care a solicitat respingerea recursului depus de Lepădatu Nicolae,

reprezentat de avocatul Crainic Arcadie împotriva deciziei din 30 septembrie 2020

a Curții de Apel Chișinău ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2021 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul declarat de Lepădatu Nicolae, reprezentat de

avocatul Crainic Arcadie admisibil și a decis examinarea acestuiaîn fond de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat de Lepădatu Nicolae, reprezentat de avocatul Crainic Arcadie, a

casa decizia instanței de apel și a menține hotărârea primei instanțe din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a) și c) CPC, se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod

eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din materialele dosarului rezultă că, Lepădatu Nicolae s-a adresat cu cerere de

chemare împotriva lui Aurel Cucuruz cu privire la încasarea sumei de 9 000 de euro

cu titlu de datorie și compensarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea cauzei, Judecătoria Chișinău, sediul Central prin

hotărârea din 18 iulie 2018, a admis cererea de chemare în judecată depusă de

Lepădatu Nicolae împotriva lui Cucuruz Aurel cu privire la încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată, fiind dispusă încasarea din contul lui Cucuruz

Aurel în beneficiul lui Lepădatu Nicolae suma de 9 000 de euro, în lei conform

cursului valutar stabilit de Banca Națională a Moldovei la data executării hotărârii

cu titlu de datorie și suma de 5 590 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

3

Verificând legalitatea actului de dispoziție adoptat de prima instanță, instanța de

apel, prin decizia din 30 septembrie 2020 a admis apelul declarat de avocatul Nicolae

Fală în interesele lui Cucuruz Andrei. A casat integral hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul central din 18 iulie 2018 și a emis o nouă hotărâre prin care s-a

respins ca neîntemeiată acțiunea. S-a încasat de la Lepădatu Nicolae în beneficiul lui

Cucuruz Aurel, taxa de stat achitată pentru depunerea cererii de apel, în sumă de

4196, 25 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, potrivit datelor organelor

de frontieră din pașaportul lui Cucuruz Aurel, B 1132470, eliberat la 17/08.2011 și

valabil pînă la data de 17.08.2018, s-a aflat în Federația Rusă începînd cu 30.07.2014

pînă la data de 25.02.2015 (f.d. 59-63). Astfel, instanța de apel a constatat că data și

însăși faptul transmiterii banilor invocat de către Lepădatu Nicolae nu corespunde

realității. Or, la data de 25 decembrie 2014 Lepădatu Nicolae a fost în imposibilitate

de a-i transmite lui Cucuruz Aurel banii, deoarece ultimul nu se afla în țară aflîndu-

se în Federația Rusă.

Instanța de apel a menționat că, în situația în care Lepădatu Nicolae nu a

confirmat prin probe pertinente faptul transmiterii lui Cucuruz Aurel a sumei de 9

000 euro, iar materialele cauzei atestă incontestabil faptul aflării lui Cucuruz Aurel

peste hotarele țării atât în perioada de până la întocmirea recipisei cît și după această

dată, instanța de apel a considerat că instanța de fond nejustificat a conchis că

recipisa din 25 decembrie 2014 confirmă transmiterea și recepționarea efectivă a

sumei de 9 000 euro cu titlu de împrumut.

Astfel, instanța de apel a indicat că raportului litigios îi sunt prevăzute

prevederile art. 220 alin. (1) Cod civil, care indică că actul juridic sau clauza care

contravin normelor imperative sânt nule dacă legea nu prevede altfel.

Sub aspectul dat, instanța de apel a reținut drept incorectă concluzia instanței

de fond precum că recipisa din 25 decembrie 2014 eliberată de Cucuruz Aurel nu ar

fi lovită de nulitate absolută, și că nu ar contravine normelor imperative, care impun

o conduită obligatorie, care nu a fost respectată la întocmirea acesteia, respectiv

dispunînd încasarea sumei de la pîrît.

Instanța de apel a conchis că contractul de împrumut – înscrisul/recipisa ”Foaie

de încredere”datată cu ”25 decembrie 2014” este lovită de nulitate absolută.

Verificând legalitatea deciziei contestate cu recurs, Colegiul constată că instanța

de apel la adoptarea deciziei a interpretat eronat legea și a dat o apreciere greșită

materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanță, justificat,

pronunțându-se asupra aspectelor importante, având la bază cadrul legal aplicabil în

speță, a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii înaintate de către Lepădatu Nicolae.

Astfel, din materialele cauzei se atestă că la data de 09 februarie 2018

reclamantul, Lepădatu Nicloae s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, drept

temei a servit recipisa, înscrisul întitulat „Foaie de încredere” întocmită la 25

decembrie 2014, prin care Lepădatu Nicolae i-a acordat lui Cucuruz Aurel cu titlu

de împrumut, bani, în mărime de 9000 Euro, fără dobîndă, obligîndu-se să restituie

suma respectivă în termen de 3 (trei) luni, iar datoria fiind scadentă la data de 25

martie 2015. Însă, din motivul că debitorul nu s-a conformat acestei înțelegeri,

privind restituirea binevolă a sume de bani primiți de la reclamant, cu titlul de

împrumut, Lepădatu Nicolae a fost nevoit să se adreseze cu acțiune în instanța de

judecată.

4

Conform art. 8 alin. (1) din Codul civil, în vigoare la acel moment, drepturile

și obligațiile civile apar în temeiul legii, precum și în baza actelor persoanelor fizice

și juridice care, deși nu sunt prevăzute de lege, dau naștere la drepturi și obligații

civile, pornind de la principiile generale și de la sensul legislației civile.

Aplicabile speței sunt și prevederile articolului 512 alin.(l), (2), (3) din Codul

Civil (în redacția până la 01.03.2019), care stipulează că în virtutea raportului

obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei

prestații, iar debitorul este ținut să o execute.Prestația poate consta a da, a face sau

nua face. Obligația poate fi pură și simplă sau afectată de modalități. Prestația trebuie

să fie posibilă și determinată sau detrminabilă, să nu contravină legii ordinii publice

și bunelor moravuri.

Conform art.513, alin.(l) Cod Civil (în redacția până la 01.03.2019), debitorul

și creditorul trebuie să se comporte cu bună-credință și diligență la momentul

nașterii, pe durata existenției, la momentul executării și stingerii obligații.

Totodată, conform art.572 din Codul Civil (în redacția până la 01.03.2019),

obligația trebuie executată în modul corespunzăor, cu bună- credință, la locul și la

momentul stabilit. Obligația se consideră executată în modul corespunzător, dacă

sînt respectate toate condițiile prevăzute de actul din care a luat naștere.

În cazul dat, condițiile cărora trebuie să corespundă executarea obligațiilor sînt

determinate de recipisa întitulată „Foaie de încredere”.

Conform art.666 alin.l Cod Civil (în redacția până la 01.03.2019), contractul

este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin care se

stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice, iar potrivit alin. (2) al acestui

articol, contractului îi sînt aplicabile normele cu privire la actul juridic.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că, prima instanță just a concluzionat că între părțile

litigiante s-a stabilit un raport juridic în temeiul căruia o parte a acordat un împrumut,

iar cealaltă parte s-a obligat să-i restituie suma respectivă.

Astfel, Colegiul menționează că este eronată concluzia instanței de apel precum

că contractul de împrumut – înscrisul/recipisa ”Foaie de încredere” datată cu ”25

decembrie 2014” este lovită de nulitate absolută.

Instanța de recurs reține că, instanța de apel neîntemeiat a concluzionat despre

necesitatea respingerii acțiuni, or, înscrisul/recipisa ”Foaie de încredere” datată cu

”25 decembrie 2014” confirmă faptul acordării împrumutului, astfel, nu poate fi

considerat nul, deoarece conform prevederilor art. 867 alin. (1) din Codul civil, în

vigoare la acel moment, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se

obligă să dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri

fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același

gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

În sensul normei enunțate este de înțeles că, contractul de împrumut reprezintă

o înțelegere (acord) conform căreia împrumutătorul se obligă să dea în proprietate

împrumutatului bani sau alte bunuri fungibile, iar ultimul se obligă să restituie

aceiași sumă de bani sau bunuri de același gen, calitate sau cantitate.

Contractul de împrumut impune condiția ca în cazul împrumuturilor bănești

predarea cu titlu de împrumut în vederea încheierii contractului să fie efectuată în

așa mod încât împrumutatul să poată dispune de sumele împrumutate din momentul

acordării împrumutului.

5

Prin urmare, deoarece contractul este translativ de proprietate, atât

împrumutătorul, cât și împrumutatul, trebuie să aibă capacitatea să îndeplinească

condițiile cerute de lege pentru actele de dispoziție și capacitatea de a încheia astfel

de acte.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție evidențiază că, părțile unui contract de împrumut sunt elemente

obligatorii ale acestui contract și urmează a fi identificate, fără a exista careva dubii

în privința identității acestora.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că, înscrisul (recipisa întitulată „Foaie de încredere”)

prezentat și anexat de către Lepădatu Nicolae, denotă faptul că Cucuruz Aurel nu și-

a executat în termen și cu bună-credință obligațiile civile asumate în temeiul

contractului de împrumut față de împrumutătorul Lepădatu Nicoale.

Astfel, înscrisul menționat atestă că părțile în litigiu Lepădatu Nicolae, pe de

o parte și Cucuruz Aurel pe de altă parte, au dat naștere unui raport juridic civil

rezultat din contractul de împrumut.

Conform art. 871 alin. (1) din Codul civil, împrumutatul trebuie să restituie

împrumutul în termenul și în modul stabilit în contract.

Faptul încheierii contractului de împrumut în formă scrisă poate fi demonstrat

printr-un înscris, semnat de părți (împrumutat și împrumutător), prin telegrame,

telefonograme, solicitarea scrisă din partea împrumutatului de amânare a termenului

achitării împrumutului, scrisoarea -garanție cu afirmația că împrumutul va fi restituit

și altele asemenea, semnate de partea care le-a expediat.

Prin urmare, obiect al acțiunii este încheierea între Lepădatu Nicolae și Cucuruz

Aurel a unui act juridic materializat prin semnarea a unui înscris întitulat „Foaie de

încredere” în baza căruia recurentul, ca împrumutător a transmis în proprietate

intimatului, Cucuruz Aurel, ca împrumutat, bani, în mărime de 9000 Euro, fără

dobîndă, cu titlu de îmrumut, iar ultimul, obligîndu-se să restituie suma respectivă

în termen de 3 (trei) luni.

În această ordine de idei, instanța de recurs conchide că careva temeiuri de

nulitate a recipisei nu se constată, aceasta întrunind toate condițiile de formă și de

fond.

Totodată, Colegiul civil apreciază ca fiind neîntemeiat argumentul instanței de

apel precum că, la 25 decembrie 2014, data întocmirii recipisei întitulat „Foaie de

încredere”, Lepădatu Nicolae a fost în imposibilitate de a-i transmite lui Cucuruz

Aurel banii, deoarece ultimul se afla în Federația Rusă.

Or, copia pașaportului intimatului Cucuruz Aurel nu poate fi reținut ca mijloc

de probă, din motiv că este indicat doar intrarea-ieșirea ultimului numai din

Federația Rusă și Ucraina. Astfel, la materialele cauzei, lipsește informația de la

organele abilitate, Serviciul grăniceri privind data intrării- ieșirii lui Cucuruz Aurel

în perioadă de timp 30 iulie 2014 până la 25 februarie 2015 de pe teritoriul R.

Moldova.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că, prima instanță corect a dispus încasarea din contul lui

Cucuruz Aurel în beneficiul lui Lepădatu Nicolae suma de 9 000 de euro, în lei

conform cursului valutar stabilit de Banca Națională a Moldovei la data executării

hotărârii cu titlu de datorie și suma de 5 590 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

6

În corespundere cu art. 82 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată se

compun din taxa de stat și din cheltuieli de judecare a cauzei.

Astfel, din materialele cauzei se constată cu certitudine că, pe parcursul

judecării cauzei respective în instanța de fond, reclamantul Lepădatu Nicolae a

suportat cheltuieli în sumă de 5 590 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, ce se

confirmă prin ordinul de încasare a numerarului din 6 februarie 2018 (f.d.3), în

instanța de recurs a suportat cheltuieli de judecată în sumă de 2800 de lei cu titlu de

taxă de stat, conform ordinului de încasare din 25 iulie 2019 (f.d.123) și suma de

2800 lei conform ordinului de încasare din 25 noiembrie 2020 (f.d.223), sumă ce

prin prisma art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, care statuează expres că,

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere,

părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea

reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de

judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului –proporțional părții

respinse din pretențiile reclamantului.

La fel, actele speței atestă că, pe parcursul examinării cauzei civile în instanța

de apel și în instanța de recurs, reclamantul Lepădatu Nicolae a fost reprezentată de

către avocatul Arcadie Crainic, iar pentru serviciile acestuia, Lepădatu Nicolae a

achitat suma de 3000 lei pentru acordarea asistenței juridice ceea ce se confirmă prin

ordinul de plată anexat la dosar (f.d155-156).

Sub acest aspect, prin prisma prevederilor art. 96 alin. (1)-(11) Cod de procedură

civilă, care reglementează expres că, instanța judecătorească obligă partea care a

pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de

asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile, iar

cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează părții care a avut cîștig de cauză

dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat, instanța de recurs reține ca

fiind întemeiată solicitarea recurentului Lepădatu Nicolae, reprezentat de avocatul

Crainic Arcadie privind încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică.

Or, onorariul dispus spre încasare în sumă de 3000 de lei privind acordarea

asistenței juridice în instanța de apel și în cea de recurs, nu poate fi apreciat ca fiind

exagerat, deoarece corespunde criteriului rezonabilității, prin urmare, costurile și

cheltuielile suportate au fost necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime.

Totodată, se menționează că, la determinarea cuantumului cheltuielilor pentru

asistență juridică, au fost luate în calcul și Recomandările privind cuantumul

onorariilor și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență

juridică, aprobate prin decizia Consiliului Uniunii Avocaților din 30 martie 2012.

Reiterând, motivele de fapt și de drept, expuse mai sus, statuând că, instanța

de apel a soluționat eronat litigiul în cauză, iar prima instanță corect a examinat

prezenta cauză civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție, concluzionează de a admite recursul declarat de

Nicolae Lepădatu, reprezentat de avocatul Arcadie Crainic, de a casa decizia

instanței de apel și a menține hotărârea din 18 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Central.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

7

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Nicolae Lepădatu, reprezentat de avocatul

Arcadie Crainic.

Se casează decizia din 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 18 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Lepădatu împotriva lui

Aurel Cucuruz cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Se încasează din contul lui Cucuruz Aurel în beneficiul lui Lepădatu Nicolae

suma de 11 190 de lei (unsprezece mii o sută nouăzeci de lei) taxa de stat, cu titlu de

cheltuieli de judecată, și suma de 3000 de lei (trei mii de lei) cu titlu de asistență

juridică, iar în total suma de 14190 de lei (paisprezece mii o sută nouăzeci de lei).

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2024-04-10
0,98
2rh-75/23 — incasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecata
Dosarul nr. 2rh-75/23 2-18163694-01-2rh-30112023 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. A. Braga) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cototrobai, O. Cojocaru Instanța de recurs: Curtea Supremă de
CSJ 2019-11-20
0,97
2ra-1838/19 — încasarea datoriei
Dosar nr. 2ra-1838/19 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. A. Braga) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cototrobai, O. Cojocaru D E C I Z I E 20 noiembrie 2019 mun. Chișinău Colegiul civil, co
CSJ 2020-07-29
0,95
2ra-1091/20 — încasarea datoriei
Dosarul nr. 2ra-1091/2020 prima instanţă: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Pasecinic) instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, Iu. Cotruță, I. Secrieru) ÎNCHEIERE 29 iulie 2020 mun. Chişinău Colegiul civil, co
CSJ 2021-05-12
0,94
2ra-607/21 — încasarea datoriei
Dosarul nr. 2ra-607/21 Prima instanță: Judecătoria Chişinău, sediul Centru (jud. A. Brăgaru) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. V. Buhnaci, A. Malîi, V. Sîrbu) ÎNCHEIERE 12 mai 2021 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de
CSJ 2019-12-11
0,94
2ra-2196/19 — Cu privire la încasarea datoriei
Dosar nr. 2ra-2196/19 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud:. I. Potîngă) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud:. I. Cotruță, L. Pruteanu, N. Simciuc) D E C I Z I E 11 decembrie 2019 mun. Chişinău Colegiul civil,
Sursă