2ra-389/21 — incasarea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-389/2021

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. N.Costaș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S.Procopciuc, N.Chircu, Gh.Liulica)

Î N C H E I E R E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Eleonora Cernitu,

reprezentată de avocatul Rodica Cojocar,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Libert Tur” împotriva Eleonorei Cernitu cu privire la

încasarea prejudiciului, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 17 mai 2019, SRL „Libert Tur” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Eleonorei Cernitu solicitând încasarea prejudiciului material în mărime

de 16 525, 60 lei; încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 217, 55 lei;

încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 502, 29 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, între SRL „Libert Tur” ca

transportator și Eleonora Cernitu ca pasager, a fost încheiat un contract de

transport care este reprezentat prin biletul de călătorie procurat de către Cernitu

Eleonora de la ÎS „Gările și Stațiile Auto” pentru călătorie pe direcția Bălți MD-

București RO.

A susținut că, la data de 07.01.2019 de către agentul constatator din cadrul

SAF Iași la punctul de trecere a frontierei Sculeni a fost întocmit procesul-verbal

seria K nr.109762, pe faptul că SRL „Libert-Tur” a transportat din direcția Bălți

în autocarul ce-i aparține, pe Cernitu Eleonora care deținea asupra sa doar

pașaportul RM nonbiometric fără viză sau permis de ședere valabil.

A indicat că potrivit procesului-verbal menționat, față de compania de

transport SRL „Libert-Tur” a fost constatată contravenția stabilită de art.7 alin.1

din Ordonanța de urgență a Guvernului României nr.194/2002 privind regimul

străinilor în România fiind aplicat în sensul dat sancțiunea sub forma de plată a

unei amenzi în sumă de 8000 RON în conformitate cu art.134 pct.1 și art.135

lit.d), amenda respectivă fiind achitată de către reclamant la data de 22.01.2019,

în jumătate în sumă de 4000 RON ce constituie 16525,60 lei MDL, prin care fapt

consideră că i s-a cauzat un prejudiciu material având în vedere că reclamanta ca

1

transportator nu a avut dreptul să verifice actele pârâtei, care conțin date cu

caracter personal, prerogative exclusive a Poliției de Frontieră și a Serviciului

Vamal.

A menționat că pârâta a acționat cu rea intenție prin faptul că nu a prezentat

poliției de frontieră a României pașaportul biometric pentru ce SRL „Libert-Tur”

a fost sancționat.

A relatat că prin neexecutarea obligațiilor de pasager, pârâta a cauzat

transportatorului SRL „Libert-Tur” prejudiciu material format din plata amenzii

în sumă de 4000 RON-echivalentul a 16 525, 60 lei pentru care urmează să

răspundă conform art.1428 Cod Civil.

În scopul soluționării pe cale amiabilă a litigiului, SRL „Libert-Tur” a

expediat la data de 08.02.2019 și 04.03.2019 în adresa pârâtei somații cu

solicitarea de a repara prejudicial cauzat, cu achitarea sumei de 4000 RON, însă

fără careva rezultat, acestea fiind restituite cu mențiunea oficiului poștal

”nereclamat”.

Totodată, reclamanta a menționat că, prin prisma art.2025 alin.6 Cod Civil

pârâta urmează să achite și dobânda de întârziere în urma prejudiciului cauzat,

aceasta fiind calculată pentru perioada 18 martie 2019 până la momentul depunerii

prezentei acțiuni în instanța de judecată, constituind suma de 217,55 lei.

Prin hotărârea din 14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central

acțiunea a fost admisă integral. S-a încasat de la Cernitu Eleonora în beneficiul

SRL ,,Libert-Tur” prejudiciul material în sumă de 16525, 60 de lei, dobânda de

întârziere în sumă de 217,55 de lei, precum și cheltuieli de judecată sub forma

taxei de stat în sumă de 502,29 de lei.

Prin decizia din 03 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de Cernitu Eleonora și s-a menținut hotărârea din 14 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Bălți, sediul central.

Pentru a decide astfel instanța de apel a invocat că, deși prin procesul-verbal

seria K nr. 109762, SRL ”Libert-Tur” i s-a aplicat amendă pentru faptul că a

transportat un pasager la caz, Eleonora Cernitu, care nu deținea o viză valabilă,

permis de ședere sau pașaport biometric, fiind invocat faptul că transportatorul a

verificat biletul de călătorie a pasagerului și respectiv poartă răspundere, instanța

de apel a reținut că, se consideră vinovat până când nu dovedește că neexecutarea

obligației nu îi este imputabilă.

Astfel, instanța de apel a reținut că, SRL „Libert-Tur” a transportat pasagerul

Eleonora Cernitu fără să cunoască și fără a verifica dacă ultima deține actele

corespunzătoare necesare pentru traversarea frontierei României, or, verificarea

actelor necesare pentru traversarea frontierei este o prerogative exclusive a

Poliției de Frontieră și a Serviciului Vamal.

Prin urmare, instanța de apel a relatat că ținând cont de faptul că, SRL

„Libert-Tur” prestează servicii de transport în baza contractului de prestări

servicii încheiat cu ÎS ”Gările și Stațiile Auto”, era obligat să transporte pasagerii

care dețin bilete de călătorie procurate de la ÎS ”Gările și Stațiile Auto”, indiferent

de tipul de pașaport pe care îl deține.

Mai mul ca atât, SRL „Libert-Tur” la transportarea pasagerului Eleonora

Cernitu s-a bazat pe principiile bunei-credințe, astfel, buna-credință, are aici un

sens obiectiv, fiind o regulă de comportament care impune comportarea cu

2

loialitate, corectitudine, sensibilitate rațională față de interesele celelalte părți

contractante.

Conform art.1426 alin.1 Cod Civil (în vigoare la data constituirii situației

juridice), în decursul efectuării transportului, pasagerii trebuie să se comporte într-

un mod care nu ar pune în pericol siguranța mijlocului de transport și nu ar încălca

condițiile de efectuare a transportului. Pasagerii trebuie să respecte instrucțiunile

transportatorului, ale operatorului mijlocului de transport sau ale altei persoane

competente.

Conform prevederilor art.1428 Cod Civil (în vigoare la data constituirii

situației juridice), pasagerul răspunde pentru prejudiciile cauzate transportatorului

prin comportamentul său sau prin natura sau starea bagajelor de mână, cu excepția

cazului în care prejudiciul s-a născut în pofida comportamentului diligent al

pasagerului. Pasagerul nu poate invoca viciile sau natura propriului bagaj pentru

a se elibera de răspundere.

Instanța de apel a indicat că, din acțiunile apelantei Eleonora Cernitu, se

identifică clar, că ultima prin acțiunile sale a ignorant obligațiile sale ca pasager,

prevăzute de prevederile art. 1426 CC, în acest mod încălcând condițiile de

efectuare a transportului internațional, pe ruta regulată Bălți MD-București ROM,

or, ultima nu deținea actele necesare de traversare a frontierei cu România.

La 04 ianuarie 2021, prin intermediul oficiului poștal Eleonora Cernitu,

reprezentată de avocatul Rodica Cojocar a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integral

a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Mai mult ca atît, din probele administrate în instanța de fond nu rezultă

faptul că Cernitu Eleonora cu rea credință a acționat în mod ilicit față de intimată

și nici vinovăția acesteia nu a stabilit-o. Totodată, cerințele SRL „Libert-Tur”

privind restituirea sumei în temeiul art.2025 alin.1 Cod civil contravine art.1411

alin.1 Cod civil.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Prin urmare, cererea de recurs declarată la 04 ianuarie 2021, se consideră

depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 02 februarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-

3

a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de

la data primirii acesteia.

La 26 februarie 2021 SRL „Libert-Tur”, reprezentată de avocatul Prepelița

Nicolai a depus referință prin care a solicitat respingerea recursului depus de

Eleonora Cernitu, reprezentată de avocatul Rodica Cojocar ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

4

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Eleonora Cernitu, reprezentată de

avocatul Rodica Cojocar.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Eleonora Cernitu, reprezentată de avocatul Rodica

Cojocar se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5