2rac-70/21 — incasarea datoriei

2rac-70/21 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-70/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. E.Galușceac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I.Secrieru, Iu.Cotruță, V.Mihaila)

Î N C H E I E R E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Venava Grup”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția

Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia

Informației împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Venava Grup” cu

privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 28 august 2019, Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații

Electronice și Tehnologia Informației (în continuare ANRCETI) a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Venava

Grup” cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii a indicat că, SRL „Venava Grup”, a avut calitatea de

furnizor de rețele/servicii de comunicații electronice (inclus în Registru cu nr. 606

din 11 februarie 2014 și cu nr. 755 din 05 decembrie 2018) în perioada februarie

2014 - aprilie 2018, respectiv decembrie 2018 - februarie 2019.

A afirmat că, în urma efectuării de către ANRCETI a unui control de stat

inopinat în privința SRL „Venava Grup”, prin Actul de control nr. 50 din 19

noiembrie 2018, s-a constatat că pârâtul nu a executat/achitat obligații

pecuniare/creanțe bănești, scadente față de bugetul ANRCETI, cu titlul de plăti

de reglementare și monitorizare, în cuantum de 167 928,62 lei, pentru perioada

anilor 2015-2017, unde: pentru anul 2015 - 32 863,24 lei; pentru anul 2016 - 81

910,99 lei; pentru anul 2017-53 154,39 lei.

A relatat că, drept rezultat al controlului sus menționat, SRL „Venava Grup”

a depus, la 20 decembrie 2018 (prin fax) la sediul ANRCETI, rapoarte de

1

corectare din 05.12.2018 „Privind venitul provenit din activitatea în domeniul

comunicațiilor electronice”, pentru anul 2015 (înregistrat la ANRCETI cu nr. 2

din 02.01.2019), anul 2016 (înregistrat la ANRCETI cu nr. 3 din 02.01.2019) și

anul 2017 (înregistrat la ANRCETI cu nr. 4 din 02.01.2019), prin care a confirmat/

recunoscut datoriile/ sumele venituri constatate de către ANRCETI prin Actul de

control supra.

A susținut că, în baza Actului de control al ANRCETI nr. 50 din 19

noiembrie 2018 și a Rapoartelor de corectare ale SRL „Venava Grup” din 05

decembrie 2018, s-a emis de către ANRCETI factura fiscală Seria nr. XXXXX

din 02 ianuarie 2019 pe numele SRL „Venava Grup”, care vizează obligația de

plată, în contul ANRCETI, a sumei de 167928,62 lei.

A indicat că, factura fiscală Seria nr. XXXXX din 02 ianuarie 2019 a fost

notificată SRL „Venava Grup” la data de 04 ianuarie 2019, prin poștă cu scrisoare

recomandată cu aviz de recepție - aviz poștal recomandat nr. DS2012716876AR.

A notat că, prin scrisorile ANRCETI nr. 01-DSP/509 din 20.05.2019 și nr.

01-DSP/746 din 17.07.2019 SRL „Venava Grup” a fost informată cu privire la

neonorarea obligațiilor bănești scadente față de bugetul ANRCETI.

A afirmat că, prin notificarea/somația ANRCETI nr. 01-SAJ/851 din 02

august 2019, s-a propus soluționarea prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară.

A comunicat că, prin răspunsul SRL „Venava Grup” nr. 49 din 08.08.2019 a

refuzat executarea benevolă a notificării/somației supra.

A considerat reclamantul ANRCETI că conform prevederilor art. 12 alin. (5)

din Legea comunicațiilor electronice nr. 241/2007 și conform pct. 4 și pct. 6 din

Instrucțiunea privind plata de reglementare și monitorizare, aprobată prin

Hotărârea ANRCETI nr. 17/2010, SRL „Venava Grup”, în calitate de furnizor de

rețele/servicii de comunicații electronice (inclus în Registru cu nr. 606 din 11

februarie 2014, conform Declarației informative), este obligată: să prezinte

raportul privind venitul obținut din activitatea în domeniul comunicațiilor

electronice, trimestrial, până la data de 10 a lunii următoare trimestrului de

gestiune; să transfere plățile de reglementare și monitorizare în contul curent al

ANRCETI în baza facturii înaintate de aceasta, trimestrial, până la data de 15 a

lunii imediat următoare trimestrului de gestiune sau în termen de 3 zile lucrătoare

de la primirea facturii.

A specificat că, astfel, pe data de 19 noiembrie 2018, ANRCETI a întocmit

Actul de control nr. 50 în privința SRL „Venava Grup”, prin care s-a constatat

restanțe la bugetul ANRCETI, rezultate din neprezentarea unor rapoarte corecte

ce ține de venitul obținut și ca rezultat, neachitarea plăților de reglementare și

monitorizare în cuantum corespunzător, în consecință, sunt aplicabile prevederile

art. 395 alin. (1) și alin. (4) în corelare cu art. 901 alin. (1) lit. a) și alin. (5) din

Codul civil.

A invocat că, actul de control ANRCETI nr. 50 din 19 noiembrie 2018 a fost

subsemnat de către administratorul SRL „Venava Grup”, fără obiecții/ comentarii.

La fel, actul de control supra nu a fost contestat de către SRL „Venava Grup”.

A declarat că, prin necontestarea actului de control ANRCETI nr. 50 din 19

noiembrie 2018, precum și prin depunerea la 20 decembrie 2018, la sediul

ANRCETI, a Rapoartelor de corectare din 05 decembrie 2018 „Privind venitul

provenit din activitatea în domeniul comunicațiilor electronice”, pentru anii 2015-

2

2017, s-a constatat recunoașterea, în mod expres și neîndoielnic, a existentei

datoriilor față de bugetul ANRCETI pentru anii 2015-2017, astfel operând

prevederile art. 401 alin. (1) din Codul civil

A afirmat că, de asemenea, termenul de executare a obligațiilor bănești față

de bugetul ANRCETI este determinat în pct. 6 din Instrucțiunea nr. 17/2010.

A concluzionat că, având în vedere că factura fiscală Seria nr. XXXXX din

02 ianuarie 2019 a fost notificată SRL „Venava Grup” la data de 04 ianuarie 2019,

în temeiul art. 858 alin. (2) și art. 861 alin. (3) în corelare cu art. 901 alin. (1) lit.

e), alin. (4) și art. 942 alin. (1 )-(2) din Codul civil, reclamantul solicită încasarea

de la pârât dobânda de întârziere în mărime de 16240,26 lei, pentru perioada 10

ianuarie 2019 - 23 august 2018.

A solicitat reclamantul ANRCETI încasarea de la SRL „Venava Grup” a

datoriei totale în cuantum de 184 168,88 lei cu titlul restanțe de achitare a plăților

de reglementare și monitorizare pentru anii 2015-2017, inclusiv dobânda de

întârziere pentru perioada 10.01.2019 - 23.08.2019, în cuantum de 16 240,26 lei.

Prin hotărârea din 11 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată

”Venava Grup” în beneficiul Agenției Naționale pentru Reglementare în

Comunicații Electronice și Tehnologia Informației suma de 167928,62 de lei cu

titlu de datorie restantă de achitare a plăților de reglementare și monitorizare

pentru perioada 2015-2017 și suma de 16240,26 de lei cu titlu de dobânda de

întârziere. S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Venava Grup” în

beneficiul statului suma de 5525,06 lei cu titlu de taxa de stat.

La data de 10 martie 2020, reprezentantul Societății cu Răspundere Limitată

”Venava Grup”, avocatul Oleg Eni, a depus cererea de apel solicitând admiterea

cererii de apel și casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11

februarie 2020, cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 06 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de apel depusă de reprezentantul Societății cu Răspundere Limitată

”Venava Grup”, avocatul Oleg Eni și s-a meținut hotărârea din 11 februarie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că SRL ”Venava Grup” a

fost înscrisă în Registrul public al furnizorilor de rețele de comunicații electronice,

cu nr.6060 din 11 februarie 2014, a dobândit astfel drepturile și obligațiile

specifice prevăzute de regimul de autorizare generală privind furnizarea rețelelor

și serviciilor publice de comunicații electronice.

Totodată, SRL ,,Venava Grup”, era înscrisă în Registrul public al

furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice, cu nr. 755 din

05.12.2018, în urma realizării Notificării inițiale înregistrate la Agenția Națională

pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației cu

nr.1983 din 03.12.2018, a dobândit astfel, dreptul privind furnizarea rețelelor

publice de comunicații electronice și serviciilor de comunicații electronice

destinate publicului (aprovizionarea, montarea și mentenanța elementelor

rețelelor de telefonie mobilă).

Corespunzător, în circumstanțele expuse, instanța de apel a reținut ca

întemeiată concluzia primei instanțe, care a conchis că SRL ,,Venava Grup” în

3

perioada februarie 2014 - aprilie 2018 și decembrie 2018 - februarie 2019, a avut

calitatea de furnizor de rețele/servicii de comunicații electronice.

Mai mult ca atât, instanța de apel a indicat că art.2 al Legii comunicațiilor

electronice nr.241-XVI din 15.11.2007 definește noțiunea de furnizarea rețelei de

comunicații electronice – instalarea, operarea, gestionarea sau punerea la

dispoziția unui terț autorizat a rețelei de comunicații electronice sau a

infrastructurii asociate; infrastructură asociată – servicii asociate, infrastructuri

fizice și alte instalații sau elemente asociate unei rețele de comunicații electronice

și/sau unui serviciu de comunicații electronice, care permit și/sau asigură

furnizarea de servicii prin intermediul respectivei rețele și/sau al respectivului

serviciu sau dispun de acest potențial și cuprind, printre altele, clădirile sau

intrările în clădiri, cablajul clădirilor, antenele, turnurile și alte construcții de

susținere, canalele, tuburile, pilonii, nișele și cutiile de distribuție.

Instanța de apel a reținut că reprezentantul SRL ,,Venava Grup” nu a negat

faptul că a desfășurat în perioada 2015-2017 activități de instalare (construcție) a

infrastructurii asociate rețelelelor de comunicații electronice a S.A. „Orange

Moldova.

Instanța de apel nu a reținut ca temei de respingere a cererii de chemare în

judecată, certificatul nr.5 din 31 ianuarie 2020 prezentat de SRL ,,Venava Grup”,

care a comunicat faptul că pârâtul din momentul fondării sale și până în prezent

nu este furnizor de rețele de comunicații electronice și nici servicii de comunicați

electronice, or acesta contravine materialelor cauzei.

Or, reieșind din prevederile art. 2 alin.(1) și (5) al Legii comunicațiilor

electronice nr.241-XVI din 15.11.2007 în coroborare cu pct.4 și pct.6 al

Instrucțiunii privind plata de reglementare și monitorizare, aprobată prin

Hotărîrea ANRCETI nr.17 din 02.06.2010, SRL ”Venava Grup” având calitate de

furnizor de rețele/servicii de comunicații electronice este obligată să prezinte

raportul privind venitul obținut din activitatea în domeniul comunicațiilor

electronice, trimestrial, până la data de 10 a lunii următoare trimestrului de

gestiune și să transfere plățile de reglementare și monitorizare în contul curent al

ANRCETI în baza facturii înaintate de aceasta, trimestrial, până la data de 15 a

lunii imediat următoare trimestrului în gestiune sau în termen de 3 zile lucrătoare

de la primirea facturii.

Totodată instanța de apel a constatat că, reclamantul a solicitat și încasarea

dobânzii de întârziere în sumă de 16240,26 lei pentru perioada 10 ianuarie 2019

– 23 august 2019, conform calcului prezentat de reclamant, anexat la materialele

cauzei. În corespundere cu art. 7 alin. (1) din codul civil legea civilă nu are

caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a

unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații

juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează

efectele deja produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

Instanța reține că noile modificări ale codului civil au intrat în vigoare la data de

01.03.2019.

În speță, instanța de apel a relatat că perioada pentru care ANRCETI solicită

încasarea sumelor cuprinde o perioadă de până la intrarea în vigoare a

modificărilor codului civil – de la 10 ianuarie 2019 până la 28 februarie 2019, și

o perioadă ulterioară intrării în vigoare – 01 martie 2019-23 august 2019.

4

Corespunzător în speță instanța de apel a aplicat atât prevederile art.619 Codul

civil (în vigoare până la 01 martie 2019), cât și prevederile art.942 Cod civil, în

vigoare din 01 martie 2019.

La 31 decembrie 2020, SRL „Venava Grup” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel și parțial a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de

repingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, aprecierea probelor a fost arbitrară, iar erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, contrar

prevederilor art.432 alin.(2) și (4) Cod de procedură civilă.

S-a relatat că, SRL „Venava Grup” nu are obligația de achitare a plăților de

reglementare și monitorizare față de ANRCETI.

Confrom extrasului din Registrul de Stat al persoanelor juridice SRL

„Venava Grup” nu este furnizor de rețele și servicii de comunicații electronice

supuse regimului de autorizare generală.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 06

octombrie 2020 și a expediat copia deciziei participanților la proces la 02

noiembrie 2020 (f.d.124). Prin urmare, cererea de recurs declarată la 31 decembrie

2020, se consideră depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 29 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-

a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de

la data primirii acesteia.

Prin referința depusă la 11 februarie 2021 Agenția Națională pentru

Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației a solicitat

respingerea recursului depus de SRL „Venava Grup” ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

5

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de SRL „Venava Grup”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de SRL „Venava Grup” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

6

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7