2rac-265/20 — incasarea datoriei

dosarul nr. 2rac-265/2020 prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N. Costin) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Buhnaci) ÎNCHEIERE 23 decembrie 2020 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componență: Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari Judecătorii Mariana Pitic Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom”, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Eurostock” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău c o n s t a t ă La 31 martie 2015 Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Eurostock” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii SA „Moldtelecom” a indicat, că la data de 01.09.2012 între SA „Moldtelecom” și SRL „Eurostock” a fost semnat Acordul nr. 508 de interconectare. Obiectul Acordului prenotat îl constituie interconectarea operațională între rețelele SA „Moldtelecom” și rețelele SRL „Eurostock” cu operarea unei asemenea interconexiuni în condițiile stabilite de Acordul nominalizat, în scopul terminării de apeluri voce în rețelele de telefonie fixă și telefonie mobilă și, suplimentar acestora, furnizării altor servicii de acces și interconectare ale SA „Moldtelcom” și SRL „Eurostock”.

A mai indicat că ulterior, în luna martie 2013, în rețeaua SRL „Eurostock” a fost rutat traficul internațional spre direcțiile Letonia și Israel în volum de 7806 minute și respectiv, în sumă de 38 380,28 lei, inclusiv TVA, în legătură cu care, de către SA „Moldtelecom” către SRL „Eurostock” a fost înaintat contul nr. 4950 din 31.03.2013 pentru serviciile prestate în luna martie 2013. A relevat că nefiind de acord cu volumul serviciilor prestate și valoarea acestora înaintate spre plată, SRL „Eurostock” a refuzat achitarea acestora și la data de 15.04.2013 a înaintat către SA „Moldtelecom” o somație în această privință. La îndul său, SA „Moldtelecom” a examinat somația pîrîtului din data de 15.04.2013 și in răspunsul din data de 24.04.2013 a comunicat că suma înaintată spre plată pentru serviciile prestate în luna martie 2013 este justă și trebuie să fie achitată de către SRL „Eurostock”.

A mai menționat că până în prezent aceasta refuză achitarea datoriei în cauză. A solicitat încasarea datoriei contractuale din contul SRL „Eurostock” în sumă de 38 380,28 de lei. Prin hotărârea din 03 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a admis acțiunea și s-a încasat de la SRL „Eurostock” în beneficiul SA „Moldtelecom” datoria în sumă de 38 380,28 de lei și cheltuielile de judecată ce rezultă din plata taxei de stat în sumă de 1 152 de lei. În total s-a încasat 39 532, 28 de lei. Invocînd ilegalitatea hotărîrii din 03 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, la data de 10 aprilie 2017 SRL „Eurostock” a depus cerere de apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul declarat de SRL „Eurostock”, a fost casată hotărârea din 03 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o hotărâre nouă prin care acțiunea a fost respinsă. Instanța de apel a conchis că în cazul examinării litigiului în cauză urmează să se țină cont în principal de prevederile stipulate în acordul de interconectare nr.508 din 01.09.2012, acord semnat si recunoscut de ambele părți. Colegiul a constatat că instanța de fond a admis pretenția reclamantului în lipsa probelor concrete și pertinente pe cazul dat. Curtea de Apel Chișinău a menționat că drept motiv de admitere a acțiunii înaintate, instanța de fond a reținut purtarea negocierilor realizate prin somări reciproce, din care a rezultat cert dezacordul apelantului cu constatarea faptului menționat și care implicit a dus la apariția obligației de plată a sumei litigioase.

Colegiul instanței de apel a considerat neîntemeiată solutia adoptată de instanta de fond, or, s-a constatat cu certitudine că, în cadrul negocierilor purtate în fața autorității abilitate cu supravegherea activității în domeniul discutat - Agenția Națională Pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației /ANRCETI/, apelantul și-a expus poziția față de faptul invocat de intimat cu privire la rularea traficului internațional în perioda de referință, refuzînd recunoașterea faptului prestării serviciului de tranzit internațional. Mai mult ca atît, colegiul a notat că, nici unul din actele aferente negocierilor purtate nu confirmă faptul rulării traficului.

Colegiul a constatat că, în conformitate cu prevederile p. 1.2-1.6 din Anexa nr.8 la acordul de interconectare eliberarea facturii este anticipată de schimbul de informații care urmează să fie coraborate, iar facturile vor fi emise doar după acceptul ambelor părți a datelor despre măsurarea traficului. De asemenea, potrivit p. 1.5, părțile vor emite, în baza datelor traficului de sosire măsurat de fiecare Parte și acceptat de ambele Părți conform punctelor 11.1- 11.4 din Acord, facturile pentru serviciile de interconectare furnizate conform Acordului de interconectare. Prin urmare, colegiul a conchis că, în speță lipsește acceptul apelantului a datelor invocate de intimat, precum și actul de recepție a serviciilor invocate ca fiind prestate.

Or, faptul prestării serviciilor urma să fie dovedit de către intimat în 2 condiții generale în conformitate cu prevederile art. 118 CPC. La această etapă Colegiul a notat ca neîntemeiată concluzia instanței de fond, or, din cîte se distinge în prezenta cauză, prestarea serviciilor ține de domeniul tehnologiilor informaționale și pentru a elucida circumstanțele legate de acest fapt era necesară implicarea specialiștilor în domeniu, ceea ce nu a fost realizat de către instanta de fond. Astfel, Colegiul a concluzionat că, în lipsa explicațiilor specialiștilor, instanța de fond nu dispunea de cunoștințe speciale în domeniul tehnologiilor informaționale, respectiv examinarea cazului litigios nu a fost realizată într-o manieră obiectivă în baza examinării probelor pertinente și admisibile, din care considerente, instanta de fond nu putea da o apreciere calificată probelor prezentate de către intimat.

Cercetînd cu maximă diligență materialele prezentate, Colegiul a notat că, din rețeaua apelantului către rețeaua intimatului nu a fost nici un apel tranzit internațional. La 02 noiembrie 2020 SA „Moldtelecom” a declarat recurs împotriva deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat că concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, instanța a apreciat eronat probele administrate, precum și a interpretat incorect normele de drept material. În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 02 noiembrie 2020 se consideră a fi depus în termen. Examinând temeiurile recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom”, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom”.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție 4 d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari Judecătorii Mariana Pitic Iurie Bejenaru 5