2r-303/21 — Încasarea pensiei alimentare de întretinere a copilului minor

Dosarul nr. 2r-303/21

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – N. Mămăligă

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – N. Budăi, V. Mihaila, Iu. Cotruță

D E C I Z I E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând cererea de recurs declarată de Tiutiunji Alexandr,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tiutiunji Iulia

împotriva lui Tiutiunji Alexandr cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea

copiilor minori și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 11 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea lui Tiutiunji Alexandr cu privire la repunerea în termen, fiind

resituită cererea de apel depusă de Tiutiunji Alexandr împotriva hotărârii din 28 iulie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din

Codul de procedură civilă,

c o n s t a t ă:

La 27 mai 2019, Tiutiunji Iulia s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată

împotriva lui Tiutiunji Alexandr cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea

copiilor minori și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, emisă la 28 iulie 2020

acțiunea a fost admisă integral. S-a încasat de la Tiutiunji Alexandr în beneficiul

Iuliei Tiutiunji pensia pentru întreținerea copiilor minori XXXXXX și XXXXXX în

mărime bănească fixă de câte 2 500 (două mii cinci sute) lei lunar pentru fiecare,

începând cu 27 mai 2019 și până la atingerea majoratului copiilor. S-au încasat de la

Tiutiunji Alexandr în beneficiul Iuliei Tiutiunji cheltuielile de judecată în mărime

de 2 854 (două mii opt sute cincizeci și patru) lei. Totodată, s-a încasat de la Tiutiunji

Alexandr în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1 800 (una mie opt sute)

lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 22 ianuarie 2021, în afara

termenului legal, Tiutiunji Alexandr a depus cerere de apel, solicitând repunerea în

termen pentru declararea apelului. În motivarea cererii apelantul a indicat că la

materialele dosarului lipsesc înscrisuri care ar confirma faptul citării legale a

acestuia pentru ședința pronunțării dispozitivului hotărârii. Mai mult ca atât,

1

subliniază că despre existența hotărârii adoptate a aflat la 12 ianuarie 2021, atunci

când a recepționat prin telefon de la Tiutiunji Iulia copia dispozitivului deciziei.

Prin încheierea din 11 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea lui Tiutiunji Alexandr cu privire la repunerea în termen, fiind resituită

cererea de apel depusă de Tiutiunji Alexandr împotriva hotărârii din 28 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de

procedură civilă.

La 23 martie 2021, Tiutiunji Alexandr a declarat recurs împotriva încheierii din

11 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a încheierii instanței de apel, repunerea în termen a apelului și restituirea

cauzei spre examinare la Curtea de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, Tiutiunji Alexandr a invocat faptul că nu a participat

la ședința de judecată a primei instanțe în care a fost pronunțat dispozitivul hotărârii.

Totodată a indicat că instanța nu i-a expediat copia dispozitivului hotărârii, nu a

recepționat acest act, iar despre soluția instanței a aflat la 12 ianuarie 2021 de la fosta

sa soție. Respectiv, consideră că este întemeiată cererea sa cu privire la repunerea în

termenul de declarare a apelului, deoarece nu a acționat cu rea-credință.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de

recurs și prevederile legale, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Tiutiunji

Alexandr este neîntemeiat și necesită a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea din 11 martie 2021 a Curții de Apel

Chișinău a fost primită contra semnătură de către recurent la 16 martie 2021 (f.d.

82), cererea de recurs fiind înregistrată la 23 martie 2021 (f.d. 89-90). Astfel,

Colegiul constată că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că prin încheierea din 11 martie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, a fost respinsă cererea lui Tiutiunji Alexandr cu privire la repunerea în

termen, fiind resituită cererea de apel depusă de Tiutiunji Alexandr împotriva

hotărârii din 28 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în temeiul art. 369

alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Recurentul susține că instanța de apel eronat a apreciat motivele din cererea sa

cu privire la repunerea în termenul de atac, or, prima instanță nu l-a citat pentru

2

ședința de judecată în care a pronunțat dispozitivul hotărârii, respectiv nu a cunoscut

despre existența soluției instanței.

Colegiul nu poate reține acest argument al recurentului, deoarece instanțele

inferioare a respectat cu strictețe normele de procedură în sensul descris.

Este de menționat că, potrivit art. 102 alin. (41) din Codul de procedură civilă,

participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor

pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată al primei instanțe din 16

decembrie 2019 (f.d. 24-25), recurentul Tiutiunji Alexandr a fost prezent, semnând

și recipisa prin care a fost înștiințat că examinarea cauzei va avea loc la 16 martie

2020, ora 11.00 (f.d. 26). În așa mod, motivele recurentului cu privire la necitarea

lui pentru ședința din 28 iulie 2020 în care a fost pronunțat dispozitivul hotărârii, nu

pot fi reținute de către instanța de recurs.

Colegiul relevă că, potrivit art. 61 din Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Cu referire la argumentul recurentului potrivit căruia instanța de apel a

examinat cererea de repunere în termen în lipsa lui, în timp ce el aștepta în holul

instanței, Colegiul conchide că acesta poartă un caracter declarativ, la materialele

cauzei nefiind anexat niciun înscris care să-l probeze. Or, potrivit procesului-verbal

al ședinței de judecată a Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2021 (f.d. 76),

apelantul Tiutiunji Alexandr nu s-a prezentat în ședința respectivă, la procesul-

verbal menționat nefiind depuse obiecții de către recurent.

Suplimentar, în conformitate cu prevederile art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de

îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La

cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost

îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective

etc). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Este de menționat faptul că instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia

încheierii supuse recursului la momentul adoptării acesteia. În așa mod, materialele

cauzei atestă faptul că, la data pronunțării încheierii contestate, la materialele cauzei

nu erau anexate probe incontestabile care să certifice faptul imposibilității

apelantului de a contesta hotărârea în termen. Respectiv, Colegiul susține poziția

instanței de apel cu privire la faptul că apelantul nu a probat motivele omiterii

termenului de depunere a cererii de apel.

În acest context, Colegiul atrage atenția asupra faptului că Tiutiunji Alexandr a

recepționat dispozitivul hotărârii primei instanțe la 11 august 2020, semnând avizul

de recepție (f.d. 54). Colegiul nu poate reține argumentul recurentului cu privire la

faptul că acesta nu a semnat niciun document poștal, or, instanța de recurs nu este

instituția abilitată să aprecieze veridicitatea semnăturilor de pe avize, mizând pe

3

faptul că toată corespondența expediată de către instanțele de judecată se înmânează

destinatarilor în strictă conformitate cu legislația în vigoare.

Din considerentele menționate, nu pot fi reținute argumentele recurentului

privind repunerea în termen a cererii de apel, or acesta urma să acționeze cu bună-

credință și să manifeste diligența de a se prezenta la ședințele pentru care a fost citat,

de a se informa despre mersul examinării acțiunii, inclusiv prin accesarea portalului

instanțelor de judecată, unde poate fi vizualizată atât agenda instanțelor, cât și actele

de procedură emise de către acestea.

Potrivit prevederilor art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Mai mult, dispozițiile art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă constituie

o garanție a dreptului de apărare, legiuitorul urmărind că persoanele, care din motive

întemeiate au omis termenul de apel, pot fi repuse de către instanța de apel, în baza

cererii. Totodată, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea

și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile,

calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care

justifică depășirea termenului de procedură.

Este de menționat că, legislația procedurală de rând cu stabilirea anumitor

drepturi procedurale participanților la proces, instituie și obligația părților de a se

folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale, în scopul contracarării oricăror

abuzuri de drepturi, la caz, crearea unei concluzii false de prelungire a termenului

de depunere a apelului. Respectiv, reînnoirea acestui termen pe motive, care nu au

putere de convingere, poate fi contrară principiului securității raporturilor juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest

sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul

vizat.

Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat

de Tiutiunji Alexandr împotriva încheierii din 11 martie 2021 a Curții de Apel

4

Chișinău, este neîntemeiat, iar actul de discreție al instanței de apel urmează a fi

menținut de către instanța de recurs.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Tiutiunji Alexandr.

Se menține încheierea din 11 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Tiutiunji Iulia împotriva lui

Tiutiunji Alexandr cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori

și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Bejenaru Iurie

5