2r-245/21 — înlăturarea obstacolelor

2r-245/21 — înlăturarea obstacolelor (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2r-245/2021

prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Central (jud: I. Volcovschi)

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: D. Fujenco, L. Caraianu, A. Mironov)

D E C I Z I E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Tamara Bot,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tamara Bot

împotriva lui Vladimir Perușenco cu privire la înlăturarea obstacolelor,

împotriva încheierii din 2 martie 2021 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă :

La 10 decembrie 2019, Tamara Bot a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vladimir Perușenco cu privire la înlăturarea obstacolelor.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2020 a Judecătoria Cimișlia, sediul Central s-

a respins cererea de chemare în judecată depusă de Tamara Bot împotriva lui

Vladimir Perușenco cu privire la înlăturarea obstacolelor, ca fiind neîntemeiată.

Invocând netemeinicia hotărârii prime instanțe, la 19 noiembrie 2020 Tamara

Bot a depus apel nemotivat, împotriva hotărârii respective, solicitând casarea

acesteia cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea înaintată.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel Comrat nu s-a dat curs

cererii de apel, fiindu-i acordat Tamarei Bot un termen de 10 zile din data

recepționării copiei încheierii pentru depunerea unei cereri motivate suplimentare de

apel cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și pentru

achitarea taxei de stat la depunerea apelului în cuantum de 75 de lei.

Prin încheierea din 2 martie 2021 a Curții de Apel Comrat s-a restituit cererea

de apel depusă de Tamara Bot, împotriva hotărârii din 26 octombrie 2020 a

Judecătoria Cimișlia, sediul Central, din motivul neîndeplinirii cerințelor expuse în

încheierea instanței de apel prin care nu s-a dat curs cererii de apel.

La 17 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Tamara Bot a declarat

recurs, împotriva încheierii din 2 martie 2021 a Curții de Apel Comrat, solicitând

casarea acesteia.

În motivarea recursului a invocat că consideră încheierea instanței de apel

pasibilă casării, deoarece a fost în imposibilitate de a recepționa încheierea prin care

nu s-a dat curs cererii de apel, din motiv că a fost bolnavă de COVID-19, fapt despre

care a înștiințat instanța printr-o cerere separată.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Comrat a pronunțat încheierea contestată la 2 martie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei încheierii

prin scrisoarea de însoțire din 2 martie 2021 (f.d. 108), care a fost recepționată de

recurentă la data de 5 martie 2021, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 109)

Astfel, recursul declarat la 17 martie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427, lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Materialele cauzei atestă că la 10 decembrie 2019, Tamara Bot a depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Vladimir Perușenco cu privire la înlăturarea

obstacolelor.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2020 a Judecătoria Cimișlia, sediul Central s-

a respins cererea de chemare în judecată depusă de Tamara Bot împotriva lui

Vladimir Perușenco cu privire la înlăturarea obstacolelor, ca fiind neîntemeiată.

Invocând netemeinicia hotărârii prime instanțe, la 19 noiembrie 2020 Tamara

Bot a depus apel nemotivat, împotriva hotărârii respective, solicitând casarea

acesteia cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea înaintată.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel Comrat nu s-a dat curs

cererii de apel, fiindu-i acordat Tamarei Bot un termen de 10 zile din data

recepționării copiei încheierii pentru depunerea unei cereri motivate suplimentare de

apel cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și pentru

achitarea taxei de stat la depunerea apelului în cuantum de 75 de lei.

Colegiul reține că încheierea din 28 ianuarie 2021 a fost expediată apelantei/

recurente la 28 ianuarie 2021, însă nu a fost recepționată de destinatar, plicul fiind

restituit instanței cu mențiunea „a expirat termenul de păstrare” (f.d. 104-105).

Astfel, prin încheierea din 2 martie 2021 a Curții de Apel Comrat s-a restituit

cererea de apel depusă de Tamara Bot, împotriva hotărârii din 26 octombrie 2020 a

Judecătoria Cimișlia, sediul Central, din motivul neîndeplinirii cerințelor expuse în

încheierea instanței de apel prin care nu s-a dat curs cererii de apel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că încheierea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele

de drept procedural care reglementau acțiunile instanței la acea fază a procesului.

În susținerea acestei concluzii urmează a reține și prevederile art. 368, alin. (1)

Cod de procedură civilă, care statuează că dacă cererea de apel nu întrunește

condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de

stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-

o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii,

acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Pornind de la prevederile normelor de drept menționate, Colegiul conchide că

instanța de apel corect nu a dat curs cererii de apel și ulterior a restituit cererea de

2

apel, în cazul în care apelantul nu s-a conformat dispozițiilor încheierii din 28

ianuarie 2021.

Totodată, Colegiul învederează că încheierea din 28 ianuarie 2021 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată participanților la proces conform scrisorii din 28

ianuarie 2021, la adresa indicată de apelantă, însă nu a fost recepționată de aceasta,

plicul fiind restituit cu mențiunea „a expirat termenul de păstrare”.

În sensul art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este intervalul,

stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul),

participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să

îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Art. 111 Cod de procedură civilă, statuează că actele de procedură se efectuează

în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de

procedură se fixează de către instanța judecătorească.

Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment

viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în

decursul întregii perioade.

Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului

de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului.

Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile,

această zi se include în termen.

În temeiul art. 112 alin. (3)-(4) Cod de procedură civilă, actul de procedură

pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit până la ora 24 a ultimei zile din

termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost

predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte

de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în

termen.

În conformitate cu prevederile art. 115 Cod de procedură civilă, la cererea

participanților la proces interesați, instanța de judecată poate prelungi termenul de

procedură stabilit de instanța de judecată. Termenul poate fi prelungit pentru același

temei o singură dată. Termenul de procedură stabilit de lege nu poate fi prelungit,

fiind aplicabil art. 116.

Corespunzător, în temeiul art. 113 Cod de procedură civilă, dreptul de a efectua

actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori

stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea

din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 10 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, statuează că sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire

sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural.

Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare

caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are

interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea

acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural

3

defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de

procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea

legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte

măsuri prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 61 Cod de procedură civilă, părțile sunt obligate să se

folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească

pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea

procesului sau inducerea sa în eroare.

Astfel, instanța de apel corect a specificat că în termenul acordat pentru

înlăturarea neajunsurilor cererii de apel, Tamara Bot nu li-a înlăturat, precum și nu

a comunicat despre imposibilitatea de înlăturare a acestora și nu a solicitat

prelungirea termenului de procedură, ori, în termenul acordat, nu a prezentat cererea

de apel motivată, ceea ce atestă că indicațiile instanței de apel din încheierea emisă

în conformitate cu art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu au fost

îndeplinite, fapt ce a impus restituirea cererii de apel.

Așadar, în conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în

termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368

alin. (1).

Colegiul mai învederează că conform jurisprudenței CtEDO (Ghirea contra

Moldovei, cererea nr. 15778/05, hotărârea definitivă din 26 septembrie 2012),

principiul egalității armelor este unul din elementele noțiunii mult mai largi a

procesului echitabil, care prevede că fiecare parte trebuie să beneficieze de o

posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu-i plaseze într-o

situație net dezavantajoasă în raport cu partea adversă. Curtea notează că aplicarea

regulilor privind termenele de procedură este susceptibilă de a încălca principiul

egalității armelor, în măsura în care fiecare dintre părți nu se vor bucura de aceleași

mijloace pentru a prezenta argumentele sale (Varnima Corporation International

S.A. vs Grecia, nr. 48906/06, §27, 28 mai 2009; Ben Naceur vs Franța, nr. 63879/00,

VIII).

Astfel, în circumstanțele expuse se impune concluzia, că însuși apelantul nu a

respectat drepturile sale procedurale și s-a eschivat de la îndeplinirea actelor de

procedură în măsura stabilită de normele de drept procedural, ca ulterior să invoce

încălcarea drepturilor sale. Or, părțile urmează să-și valorifice drepturile garantate

de lege în termenul stabilit, aspect specific și speței deoarece, în conformitate cu art.

27 alin. (1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi se afirmă în

posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a dispune liber de

dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a

dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale

de apărare.

Ca consecință, nelichidarea neajunsurilor expuse în încheierea din 28 ianuarie

2021 de către apelant, în circumstanțele descrise și în termenul stabilit de instanță, a

impus adoptarea soluției de restituire a cererii de apel, în cazul în care conform

dispozițiilor art. 14 și 16 din Codul de procedură civilă, în lumina interpretărilor date

de CtEDO principiului preeminenței dreptului, actele de dispoziție judecătorească,

în speță, încheierea instanței potrivit căreia s-a instituit termen de prezentare a unor

înscrisuri necesare pentru a fi dat curs apelului și a asigura o bună și normală derulare

a procedurii, este obligatorie atât pentru participanții la proces, cât și pentru instanța

4

de judecată, care a emis actul în cauză, obligație ce se regăsește și în principiile

fundamentale a procedurii civile.

Așadar, instanța de apel nu a dispus de o altă soluție legală, decât de a restitui

cererea de apel, din motivul neînlăturării neajunsurilor indicate în încheierea, prin

care nu s-a dat curs cererii de apel în termenul stabilit. Or, exonerarea arbitrară a

apelantului de sancțiunile procedurale stabilite de prevederile legale precitate, în

sensul prevederilor art. 10 Cod de procedură civilă, afectează exigențele unui proces

echitabil în sensul art. 6 CEDO, conform cărora instanța de judecată are obligația de

a asigura aparențele de imparțialitate și de a nu admite acte de intervenție arbitrară

în favoarea sau defavoarea uneia din părți, având obligația concretizată și de

jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia una din caracteristicile

constituționale ale statului de drept o constituie obligațiunea statului, autorităților lui

publice, instituțiilor, persoanelor oficiale de a activa în limitele atribuțiilor lor,

stabilite de Constituție și legi, or, instanțele de judecată nefiind o excepție în acest

sens.

În acest sens, Colegiul consideră necesar de a reitera că conform art. 2 alin. (1)

Cod de procedură civilă, procedura de judecare a cauzelor civile în instanțele

judecătorești de drept comun și în cele specializate este stabilită de [...] Constituția

Republicii Moldova, de prezentul Cod și de alte legi organice.

Normele de drept procedural civil din alte legi trebuie să corespundă

dispozițiilor fundamentale ale Constituției Republicii Moldova și prezentului Cod.

Totodată, potrivit Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 20.01.2015, §41

importanța principiului legalității presupune ca legea să fie respectată, această

exigență există nu doar pentru indivizi, dar în egală măsură și pentru autoritățile

publice și private, în măsura în care legalitatea vizează actele agenților publici,

exigența este ca aceștia să acționeze în limitele atribuțiilor care le-au fost conferite

de lege, motiv din care, părțile în proces nu sunt scutite de obligațiile procesuale

pozitive întru exercitarea corespunzătoare a obligațiilor legale. Or, în speță,

apelantul nu a depus suficiență diligență, în vederea exercitării obligaților

procedurale avute.

Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a emis încheierea din 2

martie 2021, în cazul în care apelantul nu și-a exercitat în volum deplin drepturile

procedurale, iar ca consecință a curmat în mod legal orice abuz din partea acestuia.

Mai mult, cu referire la argumentul recurentei, precum că a fost în

imposibilitate de a prezenta apelul motivat deoarece a fost internată în spital precum

și că a informat instanța despre acest fapt, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează că din declarațiile recurentei

aceasta s-a aflat în spital în perioada 27 ianuarie 2021-12 februarie 2021 (f.d. 112),

or, încheierea de restituire a fost emisă la 2 martie 2021.

De altfel, Colegiul reține că recurenta în susținerea poziției sale nu a prezentat

careva probe, ori în sensul art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea

instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurentă sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

încheierea instanței de apel.

5

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Tamara Bot.

Se menține încheierea din 2 martie 2021 a Curții de Apel Comrat, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tamara Bot împotriva lui

Vladimir Perușenco cu privire la înlăturarea obstacolelor.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6