2ra-510/21 — recunoașterea ilegalității ordinelor, stabilirea salariului de funcție în partea achitării muncii pentru deținerea gradului didactic, încasarea compensației bănești, repararea prejudiciului moral

2ra-510/21 — recunoașterea ilegalității ordinelor, stabilirea salariului de funcție în partea achitării muncii pentru deținerea gradului didactic, încasarea compensației bănești, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-510/21

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Taraclia (jud. S. Uzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. R. Petrov, S. Pilipenco, N. Bondarenco)

ÎNCHEIERE

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Alexandr Lisița,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Alexandr

Lisița împotriva Liceului Teoretic „Ivan Vazov” din or. Taraclia, intervenienți

accesorii Pavel Carapencov, Direcția Învățământ Tineret și Sport a Consiliului raional

Taraclia și Ministerul Educației, Culturii și Cercetării cu privire la recunoașterea

ilegalității ordinelor, stabilirea salariului de funcție în partea achitării muncii pentru

deținerea gradului didactic, încasarea compensației bănești, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cahul, prin care a

fost admis apelul declarat de către Alexandr Lisița și a fost casată parțial hotărârea din

12 iunie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, fiind pronunțată în această parte o

hotărâre nouă,

constată:

La data de 06 august 2019 Alexandr Lisița a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Liceului Teoretic „Ivan Vazov” din or. Taraclia, cu privire la

recunoașterea ilegalității ordinelor, stabilirea salariului de funcție în partea achitării

muncii pentru deținerea gradului didactic, încasarea compensației bănești, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în baza hotărârii din 18 aprilie

2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, a fost recunoscut ilegal ordinul nr. 97 din

20 noiembrie 2018 de suspendare a valabilității contractului individual de muncă și a

fost restabilit în funcția de profesor de educație fizică în Liceul teoretic „Ivan Vazov”

or. Taraclia, conform prevederilor contractului individual de muncă. În conformitate

cu art. 89 alin. (3) din Codul muncii, imediat după pronunțarea hotărârii instanței de

1

judecată privind restabilirea salariatului la locul de muncă, angajatorul este obligat să

emită un ordin de restabilire, pe care îl aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură,

în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii. Însă, un astfel de ordin nu i-a fost

adus la cunoștință în termen legal, pârâtul în persoana directorului interimar Peeva

Ludmila ignorând cerințele legii și hotărârea instanței de judecată.

A menționat că la 03 mai 2019, a depus o cerere la administrației liceului, prin

care a solicitat să-i fie adus la cunoștință ordinul de restabilire la locul de muncă,

conform clauzelor contractului individual de muncă, în care direct este stabilită norma

didactică de 10 ore pe săptămână în funcție de profesor și 8 ore în funcție de

conducător al secției sportive extracurriculară. Însă, nu a primit răspuns la cererea lui.

A susținut că la 07 mai 2019, administrația liceului i-a adus la cunoștință

ordinul nr. 41 din 19 aprilie 2019 privind restabilirea salariatului la locul de muncă,

însă, în acest ordin, norma didactică nu este justificată, fiind redusă la 8 ore pe

săptămână, fapt ce nu corespunde normei stabilite în contractul individual de muncă.

De asemenea, i-a fost prezentat ordinul suplimentar nr. 42 din 25 aprilie 2019 cu

privire la modificarea ordinului nr. 41 din 19 aprilie 2019, prin care norma didactică a

fost redusă suplimentar până la 6 ore pe săptămână, pe când în contractul individual

de muncă a fost stabilită norma didactică de 10 ore pe săptămână în funcție de

profesor și 8 ore în calitate de conducător al secției sportive extracurriculară.

Reclamantul a invocat că, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din

Codul muncii, angajatorul este obligat să respecte clauzele contractului individual de

muncă și să ofere salariaților munca prevăzută de contractul individual. Mai mult ca

atât, potrivit art. 68 alin. (1) din Codul muncii, contractul individual de muncă nu

poate fi modificat decât printr-un acord suplimentar semnat de părți, care se anexează

la contract și este parte integrantă a acestuia. Prin acțiunile sale, pârâtul a încălcat

clauzele contractului individual de muncă semnat de părți, care poate fi modificat

exclusiv prin acordul ambelor părți sau în baza legislației în vigoare, cu respectarea

procedurii de modificare.

A afirmat că la solicitarea sa privind explicarea temeiurilor în baza cărora a fost

redusă norma didactică, ținând cont că de facto nu a început să lucreze ulterior

restabilirii la locul de muncă în baza hotărârii judecătorești și din ce motiv nu i se

oferă posibilitatea de a preda în clasele în care a lucrat cu bună-credință, conștiincios

și cu responsabilitate mulți ani, pentru ce a primit diplome pentru succesele obținute

în procesul de instruire, educare a elevilor și dezvoltare a sportului, directorul

interimar Peeva L. a făcut trimitere la decizia Consiliului de administrație nr. 16 din

24 aprilie 2019, prin care s-a decis să nu acorde ore de lucru în clasele în care ultimul

a predat anterior concedierii sale.

A precizat că nu i-a fost adusă la cunoștință decizia Consiliului de administrație

nr. 16 din 24 aprilie 2019, fiindu-i neîntemeiat redusă norma didactică. Pârâtul a

ignorat cerințele stipulate la pct.17 capitolul V din Acordul colectiv anii 2016-2020 și

contractului individual de muncă, care stabilește că angajatorul organizează munca cu

acordul organul sindical și prin ordin stabilește norma de muncă pentru toți salariații

instituției. Norma didactică se stabilește anual la 1 septembrie și de regulă, nu se

2

modifică pe parcursul anului de studiu.

Reclamantul a indicat că, la distribuirea normei didactice la începutul anului de

studii 2018-2019, i-a fost stabilită norma didactică conform clauzelor contractului

individual de muncă.

A susținut că, la emiterea ordinului nr. 42 din 25 aprilie 2019 cu privire la

modificarea normei didactice, a stat decizia consiliului local de administrație, care, în

principiu, nu este împuternicit să stabilească norma didactică sau mai mult să încalce

clauzele contractului individual de muncă. De asemenea, ordinul nu conține norme

legale care au stat la baza emiterii acestuia. Prin urmare, pârâtul unilateral,

neîntemeiat și samavolnic a modificat regimul de lucru și volumul normei didactice,

încălcând clauzele contractului și art. 169 alin. (3) din Codul muncii, care prevede că

la introducerea unor norme noi de muncă salariații trebuie să fie anunțați în scris, sub

semnătură, cel puțin cu 2 luni înainte. Directorul interimar Peeva L. nu avea dreptul să

modifice unilateral regimul de lucru și volumul de muncă fără a discuta cu angajatul și

organul sindical al liceului. Or, legislația muncii și acordul colectiv stabilesc

modalitatea de modificare a condițiilor contractului individual de muncă.

Alexandr Lisița a mai indicat că tot la 07 mai 2019, i-a fost adus la cunoștință

ordinul suplimentar nr. 44 din 25 aprilie 2019 privind stabilirea salariului de funcție,

prin care directorul interimar al liceului, fără motive întemeiate l-a lipsit de adaos la

salariu pentru categoria didactică nr. 1. Astfel, la stabilirea treptelor de salarizare

conform Legii cu privire la sistemul unic de salarizare în sectorul bugetar nr. 280 din

23 noiembrie 2018, nu i s-a stabilit coeficientul de salarizare pentru norma didactică.

A declarat că spor la salariu pentru prima categorie didactică i s-a achitat pentru

întreaga perioadă de activitate în liceu din momentul stabilirii în anul 1997, până în

luna mai anul 2019, în baza certificatului nr 001356 CDÎ din 04 noiembrie 1997 cu

privire la conferirea gradului didactic întâi. În anul 2002, a confirmat gradul didactic I.

În anul 2000 a fost ales în funcția de președinte al Consiliului Raional Taraclia al

Sindicatului Educației și Științei, care ulterior a fost redenumit în Consiliul Raional al

sindicatului educației și științei, funcție pe care o deține și în prezent.

Conform punctului 14 capitolul I din Regulamentul cu privire la atestarea

cadrelor didactice, aprobat prin Ordinul Ministerului educației, tineretului și sportului

nr. 24 din 12 iulie 2006, pentru cadrele didactice, care au înaintat candidatura la

funcții elective, se păstrează gradul didactic din ziua numirii în funcția respectivă.

Regulamentul a fost în vigoare până la data de 07 septembrie 2007. În baza deciziei

Comitetului sindical exercita funcția de președinte. Deci, reieșind din prevederile

regulamentului menționat, urma să i se păstreze gradul didactic I, exercitând funcția

electivă în perioada mandatului. Conform actului normativ pentru următorii cinci ani

până la 31 mai 2012, pentru el se păstra categoria didactică. Păstrarea categoriei

didactice se confirmă prin ordinul liceului privind stabilirea plăților în mărime de 40

% la rata tarifară indicată în contractul individual de muncă și tarifarea anuală

aprobată a angajaților liceului, potrivit căreia i se achita salariul, inclusiv pentru

categoria didactică.

A invocat că pentru perioada de atestare 01 septembrie 2011 – 31 mai 2012 a

3

anului școlar, era în vigoare regulamentul privind atestarea cadrelor didactice aprobat

prin Ordinul Ministerului educației și tineretului nr. 580 din 07 septembrie 2007, care

în pct. 14 stipula temeiurile juridice de păstrare a normei didactice. În anul 2012,

exercita funcția de președinte al Consiliului Raional Taraclia al Federației Sindicale a

Educației și Științei, respectiv, pentru următorii 5 ani i s-a păstrat gradul didactic.

Menținerea gradului didactic se confirmă prin stabilirea achitării lunare în mărime de

40 % la rata tarifară indicată în contractul individual de muncă și tarifarea anuală

aprobată a liceului, potrivit căreia administrația liceului a făcut adaos la salariu pentru

prima categorie didactică.

Pe parcursul activității sale în liceu, din momentul atribuirii primei categorii și

în perioada de activitate în funcție electivă, nu a fost lipsit de gradul didactic. Mai

mult ca atât, nu erau temeiuri pentru a fi privat de această categorie. În anul 2014 a

fost aprobat Codul educației nr. 152 din 23 noiembrie 2014, iar, conform art. 131 alin.

(3) din acest cod, personalul didactic din învățământul general și profesional tehnic

care confirmă un stagiu de activitate de 30 de ani în învățământ sau care a atins vârsta

de pensionare își păstrează gradul didactic deținut. La momentul intrării în vigoare a

Codului educației, stagiul său de activitate pedagogică constituia 32 de ani, în baza

căruia administrația liceului a păstrat gradul pedagogic stabilit anterior.

Reclamantul a notat că după părerea directorului interimar al liceului, temei de

a nu stabili plata pentru categoria didactică constituie lipsa unui stagiu pedagogic

corespunzător, care este o afirmație eronată, deoarece stagiul său pedagogic de

activitate este confirmat prin procesul-verbal de către Comisia pentru stabilirea

stagiului de activitate pedagogică a angajaților Liceului Teoretic „Ivan Vazov” din

29 ianuarie 2013, care a stabilit stagiul pedagogic de 30 de ani.

A menționat că ordinul nr. 42 din 25 aprilie 2019 cu privire la modificarea

ordinului nr. 41 privind restabilirea la locul de muncă, în partea de reducere a normei

didactice și ordinul nr. 44 din 25 aprilie 2019 cu privire la stabilirea salariului de

funcție, contravin contractului individual de muncă și legislației în vigoare.

Totodată, reclamantul a susținut că potrivit art. 134 alin. (4) lit. c) din Codul

educației, personalul didactic din învățământul general beneficiază, în condițiile

legislației în vigoare, de dreptul la compensații bănești anuale pentru procurarea de

suporturi didactice, tehnică de calcul, produse software pentru utilizare în activități de

instruire on-line, pentru dezvoltare profesională, în limita și în condițiile stabilite de

Guvern. Însă, angajatorul nu a achitat compensații bănești în valoare de 2000 de lei. În

acest sens, la 06 iunie 2019 a depus o cerere la administrația liceului, solicitând

achitarea compensației. Pârâtul a evitat achitarea compensația prevăzută de lege,

motivând prin faptul că la momentul achitării compensațiilor, dânsul nu activa în

liceu, argument pe care îl consideră neîntemeiat, deoarece prin hotărârea instanței de

judecată a fost restabilit în funcția anterior deținută, circumstanță ce justifică

acordarea respectivei compensații.

Alexandr Lisița a solicitat recunoașterea ca fiind ilegal a ordinului nr. 42 din 25

aprilie 2019, prin care a fost modificat ordinul nr. 41 din 19 aprilie 2019 privind

reducerea normei didactice și stabilirea normei didactice conform acordului adițional

4

al contractului individual de muncă, recunoașterea ilegalității ordinului nr. 44 din 25

aprilie 2019 privind stabilirea salariului de funcție, în partea achitării salariului pentru

gradul didactic, conform cerințelor legislației; încasarea compensației bănești în

mărime de 2000 de lei conform art. 134 alin. (4) lit. c) din Codul educației în baza

Hotărârii Guvernului RM nr. 969 din 03 octombrie 2018 și încasarea cheltuielilor de

judecată inclusiv cele suportate pentru asistență juridică în baza bonurilor anexate la

materialele cauzei.

La data de 18 septembrie 2019 Alexandr Lisița a depus cerere de chemare în

judecată suplimentară, prin care a solicitat inclusiv recunoașterea ilegalității ordinului

nr. 41 din 19 aprilie 2019 în partea stabilirii normei de muncă în mărime de 8 ore și

repararea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii medii lunare (f.d.47, volumul I).

Prin încheierea din 26 septembrie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia,

au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii Pavel Carapencov, Direcția

Învățământ Tineret și Sport a Consiliului raional Taraclia și Ministerul Educației,

Culturii și Cercetării.

În cadrul examinării cauzei în ședința de judecată din 11 martie 2020,

reprezentantul pârâtului, avocatul Maxim Todorov a înaintat cerere privind excepția

de tardivitate, motivând că cererea suplimentară din 18 septembrie 2019, prin care se

solicită anularea ordinului nr. 41 din 19 aprilie 2019 în partea ce se referă la stabilirea

normei de muncă în mărime de 8 ore, este depusă cu omiterea termenului prevăzut de

lege de 3 luni, întrucât reclamantul a luat cunoștință de acest ordin la data de 07 mai

2019.

Prin încheierea din 11 martie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia a fost

admisă cererea privind excepția de tardivitate și a fost respinsă pretenția lui Lisița

Alexandr în partea recunoașterii ilegale a ordinului nr. 41 din 19 aprilie 2019, ca fiind

depusă tardiv.

Prin hotărârea din 12 iunie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, acțiunea

depusă de Alexandr Lisița a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 07 iulie 2020 Alexandr Lisița a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii din 12 iunie 2020 a

Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea

să fie admisă integral.

Prin decizia din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul

declarat de către Alexandr Lisița și a fost casată parțial hotărârea din 12 iunie 2020 a

Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, în partea respingerii pretenției cu privire la

încasarea compensației bănești anuale personalului de conducere și didactic din

instituțiile de învățământ general public în sumă de 2000 de lei, cu pronunțarea în

această parte a unei hotărâri noi, prin care a fost admisă pretenția lui Alexandr Lisița

cu privire la încasarea de la Liceul Teoretic „Ivan Vazov” din or. Taraclia a

compensației anuale în sumă de 2000 de lei. În rest, hotărârea primei instanțe a fost

menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prin ordinul nr. 41 din 19

aprilie 2019, Alexandr Lisița a fost restabilit în funcția de profesor de educație fizică,

5

cu norma de lucru în mărime de 8 ore pe săptămână, 48 de ore de muncă

extracurriculară pe săptămână. Prin ordinul nr. 42 din 25 aprilie 2019 s-a redus norma

didactică, reducerea normei didactice având loc cu o lună înainte de finalizarea anului

de studiu, iar de la 01 septembrie 2019, norma didactică a lui Alexandr Lisița a fost

modificată din nou, în funcție de numărul claselor existente, numărul de elevi și cadre

didactice, care nu au fost contestate de către reclamant. Astfel, modificarea normei

didactice este o procedura anuală obligatorie care se raportează la numărul de clase,

elevi și ore existente în instituția de învățământ și în funcție de necesitățile școlare,

norma didactică poate fi modificată din motive întemeiate și pe parcursul anului de

studiu, cum a fost și în cazul lui Lisița Alexandr.

Cu referire la solicitarea privind distribuirea clasei de salarizare luând în calcul

gradul didactic, instanța de apel a reținut că în anul 2019 în cadrul Liceului „Ivan

Vazov” din or. Taraclia, Inspecția Financiară din subordinea Ministerului Finanțelor a

efectuat un control, în care s-a menționat că Lisița Alexandr nu are dreptul de a

beneficia de adaos la salariu pentru grad didactic, deoarece nu și-a păstrat gradul

didactic, confirmat sau dobândit. În consecință, a fost emis ordinul nr. 42 din 25

aprilie 2019, prin care a fost exclus din cuantumul salariului reclamantului adaosul

pentru gradul didactic întâi.

Curtea de Apel Cahul a indicat că, Comisia raională de atestare, prin extrasul

din procesul-verbal nr. 2 din 20 mai 2018 nu 1-a recomandat pe Lisița Alexandr către

Consiliul Republican de Atestare pentru confirmarea gradului didactic întâi. În anii

precedenți, Lisița Alexandr nu și-a confirmat gradul didactic întâi, ultima confirmare a

gradului didactic întâi având loc în anul 2002, respectiv, în anul 2007 urma a fi din

nou confirmat gradul didactic după care în anul 2012, mai apoi în anul 2017.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, cadrele didactice sunt obligate să își

confirme gradul didactic indiferent de faptul dacă sunt angajate în cadrul instituției de

învățământ ca salariat de bază sau prin cumul, în caz contrar gradul didactic deținut își

pierde valabilitatea. În situația din speță, nu pot fi aplicate prevederile ordinelor

Ministerului Educației, Culturii și Cercetării nr. 24 din 12 iulie 2006 și nr. 580 din

07 septembrie 2007 la care face referire reclamantul în cererea de chemare în judecată,

întrucât acesta și-a desfășurat activitate în paralel în două instituții distincte și nu are

dovada confirmării gradului didactic.

Totodată, instanța de apel a considerat că soluția instanței de judecată în partea

respingerii pretenției cu privire la încasarea compensațiilor bănești în sumă de 2000 de

lei, este una pripită și nejustificată. Astfel, prin decizia din 02 iunie 2020 a Curții de

Apel Cahul s-a constatat că Lisița Alexandr ocupa funcția de bază de profesor de

educație fizică la Liceul Teoretic „I. Vazov” din or. Taraclia. Materialele cauzei atestă

că, începând cu prima alegere a lui Lisița Alexandru în funcția electivă în organele

sindicale, din anul 2000, anual au fost încheiate acorduri adiționale la contratul de

muncă de bază, în baza cărora ultimul desfășura activitatea sa didactică în funcția de

profesor de educație fizică, fapt ce atestă continuitatea relațiilor de muncă între părți.

Prin urmare, Lisița Alexandr nu a fost eliberat de la munca de bază, deși a fost numit

în funcția de președinte al consiliului sindical, unde deținea funcție electivă și nu a

6

solicitat instituției didactice suspendarea contractului individual de muncă în legătură

cu deținerea funcției elective.

În acest sens, Curtea de Apel Cahul a reținut ca fiind întemeiate argumentele

reclamantului precum că este îndreptățit să pretindă la compensațiile bănești în

mărime de 2000 lei, or, conform art. 134 alin. (4) lit. c) din Codul educației,

personalul didactic din învățământul general beneficiază, în condițiile legislației în

vigoare, de dreptul la compensații bănești anuale pentru procurarea de suporturi

didactice, tehnică de calcul, produse software pentru utilizare în activități de instruire

on-line) pentru dezvoltare profesională, în limita și în condițiile stabilite de Guvern.

La data de 11 februarie 2021 Alexandr Lisița a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a deciziei

instanței de apel în partea menținerii hotărârii primei instanțe, casarea integrală a

hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

admisă integral.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele ierarhic inferioare au ignorat

prevederile Regulamentului privind atestarea cadrului didactic, care stabilesc

procedura de menținere a categoriei didactice și de stabilire a noilor standarde de

muncă prevăzute de Codul muncii și convenția colectivă 2016-2020.

A susținut că în cazul său, norma didactică a fost redusă nu pentru că s-au

schimbat numărul de elevi din clase sau numărul de copii din liceu, ci pentru că după

reintegrarea lui la locul de muncă printr-o hotărâre judecătorească, pentru un alt

salariat Pavel Carapencov, care a fost angajat temporar în locul lui și a preluat orele

lui de studiu, în liceu mai rămăseseră doar 10 ore de muncă, în condițiile în care Codul

educației prevede 18 ore pentru o normă de bază. Mai mult ca atât, instanța de

judecată l-a restabilit la locul de muncă în conformitate cu condițiile de muncă

stipulate în acordul suplimentar la contractul individual de muncă, care prevede

volumul de muncă de 10 ore pe săptămână sub formă de lecții. Nu cerea 18 ore pe

săptămână, deoarece liceul nu le avea. Cu toate acestea, intimatul nu a acordat nici

măcar acele ore care puteau fi acordate conform unui acord suplimentar fără conflicte

de muncă.

A precizat că numărul de clase se aprobă la începutul anului școlar și la caz,

numărul de clase și elevi nu a fost redus și prin urmare, nu au existat motive valabile

pentru reducerea orelor de lecții.

Recurentul a menționat că, deși în ședința de judecată intimatul a insistat că

dânsul nu confirmase categoria didactică din anul 2002, totuși categoria a fost păstrată

până în aprilie 2019. În conformitate cu art. 42 din Regulamentul privind atestarea

cadrului didactic, instituția de învățământ și comisia de atestare a cadrului didactic

efectua o monitorizare constantă a atestării cadrului didactic. Dacă categoria didactică

și-a pierdut valabilitatea în anul 2007, precum susține intimatul, urma să fie prezentat

un document care confirmă retragerea categoriei. Cu atât mai mult că, potrivit art. 131

din Codul educației, cadrul didactic care a confirmat 30 de ani de experiență de muncă

în educație, păstrează gradul didactic obținut anterior.

7

Alexandr Lisița a notat că nu a confirmat gradul didactic, deoarece art. 14 din

Regulamentul privind atestarea cadrului didactic din anii 2006 și 2007 prevedea în

mod expres că pentru cadrul didactic ales într-o funcție electivă, gradul didactic se

păstrează de la data alegerii în această funcție.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia contestată la data de 25 noiembrie

2020.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa recurentului la

data de 30 decembrie 2020, conform scrisorii de însoțire anexate la dosar (f.d. 162,

volumul II), însă lipsesc date cu privire la recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, declarat la data de 11 februarie 2021, este în termen.

La 25 februarie 2021, copia recursului declarat de Alexandr Lisița a fost

expediată în adresa intimaților Liceul Teoretic „Ivan Vazov” din or. Taraclia, Pavel

Carapencov, Direcția Învățământ Tineret și Sport a Consiliului raional Taraclia și

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, cu înștiințarea despre depunerea referinței

(f.d. 173).

La 09 martie 2021 Liceul Teoretic „Ivan Vazov” din or. Taraclia, reprezentat de

avocatul Todorov Maxim, a depus referință, prin care a solicitat considerarea

recursului ca inadmisibil.

Alte referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

8

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandr Lisița nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de Alexandr Lisița asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Alexandr Lisița, ca inadmisibil.

9

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Alexandr Lisița se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

10