2ra-681/21 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-681/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D. Șușchevici)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, Iu. Cutruță)

ÎNCHEIERE

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Aurelia

Cocier,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Cosoi

împotriva Aureliei Cocier cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Aurelia Cocier, reprezentată de avocatul Dumitru

Barbăscumpă și a fost menținută hotărârea din 03 iunie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 04 februarie 2019 Serghei Cosoi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Aureliei Cocier cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 21 septembrie 2015 a fost

încheiat contractul cu nr. 12877, autentificat de notarul public Beliban-Rațoi

Ludmila, între Cosoi Serghei în calitate de împrumutător și Cocier Aurelia, în

calitate de împrumutat.

Conform art. 1 al contractului nominalizat obiectul contractului constituie

împrumutul dat de către împrumutător-împrumutatului în sumă de 6 000 de euro.

În baza art. 2 al contractului, contractul a fost încheiat pe un termen de șase

luni, astfel termenul de rambursare integrală a sumei datorate constituind data de 21

februarie 2016.

Conform contractului, împrumutatul se obligă să achite plata sumei

împrumutului ce constituie suma în mărime de 6 000 de euro, integral în termenul

stabilit de art. 2 al contractului de împrumut.

Totodată, împrumutatul are dreptul să întoarcă împrumutul pînă la termenul

stabilit în contract, iar împrumutătorul este obligat să primească suma de bani, fapt

ce va fi confirmat prin eliberarea unei recipise de încasare a creanței.

Din motiv că pîrîta nu i-a restituit împrumutul a expediat o somație, deși,

conform art. 617 al. (2) Codul civil, în cazul în care este expres stabilită data

executării obligației nu este necesară somația, astfel, pârâta fiind pusă în întârziere.

Somația a fost expediată la adresa mun. Chișinău, xxxxx, recepționată la data de 12

noiembrie 2018, fapt confirmat prin avizul de recepție al scrisorii.

În rezultatul somării, pârâta a expediat în adresa lui Serghei Cosoi o scrisoare,

prin care nu recunoaște suma de 6 000 de euro, invocând faptul că a întors parțial

suma prin rate astfel achitând 2 720 de euro.

A susținut că nu a primit nici o sumă de bani pentru contract, or, contractul nr.

12877 din 21 septembrie 2015 la art. 4 prevede că împrumutatul se obligă să achite

plata sumei împrumutului ce constituie suma în mărime de 6 000 de euro, integral în

termenul stabilit de art. 2 al contractului.

Mult mai mult, prezentul contract nu determină nici o dobândă sau careva rate

de achitare a datoriei.

Totodată, Serghei Cosoi a comunicat că, anterior prezentului contract fiind în

relații bune cu pârâta, la rugămintea acesteia a împrumutat o sumă de bani fără

recipisă sau contract. Aceasta restituind banii conform înțelegerii avute între ei.

Ulterior, pârâta având probleme financiare și având nevoie de bani, s-a adresat

cu o rugăminte către reclamant pentru a-i acorda ca împrumut o sumă mai mare de

bani, însă la acel moment neachitând în întregime suma acordată anterior de către

reclamant.

Cosoi Serghei având posibilitatea și dorind să o ajute i-a împrumutat suma de 6

000 de euro solicitată, însă i-a comunicat că fiind o sumă considerabilă pentru el și

evitând neînțelegerile ulterioare între ei urmează să încheie la notar un contract de

împrumut.

Examinând răspunsul pârâtei la somația reclamantului se constată că, la 21

septembrie 2015 aceasta i-a achitat lui Cosoi Serghei presupusa sumă de 210 euro

pentru suma de 6 000 de euro. A susținut că Aurelia Cocier a invocat faptul că a

achitat o rată la 21 septembrie 2015 din contractul încheiat tot la 21 septembrie

2015 ceea ce este absurd, în aceeași zi cînd a împrumutat banii aceasta îi achită o

parte din suma împrumutată în baza contractului care nici nu prevede rate sau

dobînzi.

Pîrîta încearcă prin mijloacele sale de a se eschiva de la rambursarea sumei

împrumutate, solicitând în nenumărate ori ca reclamantul să-i acorde termene

suplimentare.

Totodată, pârâta la recepționarea cererii prealabile a solicitat un termen de o

lună de rambursare a sumei, invocând că la moment nu dispune de suma dată de

bani, astfel Serghei Cosoi intrîndu-i în situație i-a acordat acest termen în speranța

că ultima îi va returna împrumutul, însă până la momentul de față Aurelia Cocier nu

și-a onorat obligațiile contractuale și nu a returnat suma împrumutată.

A solicitat obligarea Aureliei Cocier să restituie datoria în baza contractului nr.

12877 din 21 septembrie 2015 și a dobînzii de întîrziere, în contul reclamantului

Serghei Cosoi precum și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată, ce sunt formate

din împrumutul în mărime de 6 000 de euro, dobânzii de întârziere în mărime de 2

400 de euro și taxa de stat în sumă de 4 938 de lei.

2

Prin hotărârea din 03 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

acțiunea depusă de Serghei Cosoi a fost admisă. A fost încasată din contul Aureliei

Cocier în beneficiul lui Serghei Cosoi suma datoriei în mărime de 6 000 de euro și

dobânda de întârziere în sumă de 2 400 de euro, iar în total suma de 8 400 de euro,

convertiți în valută națională conform cursului valutar stabilit de BNM la ziua

executării, și taxa de stat în sumă de 4 944 de lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 23 iunie 2020 și 06 august

2020, Aurelia Cocier, reprezentată de avocatul Dumitru Barbăscumpă, a depus

cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 03 iunie

2020, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 10 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Aurelia Cocier, reprezentată de avocatul Dumitru Barbăscumpă și

a fost menținută hotărârea primei instanțe.

În susținerea soluției date instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 8, 514,

867 alin. (1), 602 alin. (1) și (2), 619 Codul civil, în redacția de până 01 martie

2019 și a conchis că prima instanță just a dispus încasarea din contul Aureliei

Cocier în beneficiul lui Serghei Cosoi, suma împrumutului în mărime de 6000 de

euro, dobânzii de întârziere în sumă de 2400 de euro, or apelanta Aurelia Cocier nu

a prezentat careva înscrisuri prin care să se confirme stingerea datoriei.

La 25 februarie 2021 Aurelia Cocier a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel deoarece este una nemotivată nu a dat răspuns la argumentele apelantei și s-a

abținut de a da explicații din ce motiv aceste argumente nu au fost luate în

considerație. Curtea de Apel Chișinău nu și-a executat obligația legală de a motiva

hotărârea luată și de a argumenta adoptarea ei. Prin urmare, i-a fost încălcat dreptul

de a fi auzit, or dreptul în cauză include nu doar posibilitatea de a aduce argumente

instanței, dar de asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de judecată de a

arăta în motivarea sa motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respinse.

A invocat că, în prima instanță a depus referința, la care au anexat mai multe

probe. Cu toate că prima instanță le-a anexat toate aceste probe, însă nici una din

aceste probe nu au fost apreciate în modul corespunzător atât de prima instanță, cât

și de instanța de apel.

A susținut că au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și anume prevederile

art. 216 alin. (1), 207 alin. (1) Codul civil. A considerat că contractul de împrumut

din 21 septembrie 2015 nu poate produce efecte juridice și este lovit de nulitate

absolută, deoarece este lipsită de cauză obligația Aureliei Cocier de a restitui o

sumă de bani care nu a fost primită. Mai mult, este lipsită de cauză pretinderea unei

sume cu titlu de împrumut în situația în care raporturi de împrumut nu au existat

între părțile contractante.

3

În acest context, prin referință s-a invocat nulitatea contractului de împrumut

din 21 septembrie 2015, fără a fi depusă acțiune reconvențională cu o astfel de

solicitare.

A mai susținut că contractul de împrumut din 21 septembrie 2015 a fost

încheiat însuși la inițiativa împrumutătorului Serghei Cosoi, iar suma presupusă ca

fiind împrumutată de 6000 de euro se compune din 2500 de euro acordate Cristinei

Samardac-Dabila pentru inițierea procesului de judecată în Judecătoria Galați,

România, iar restul sumei de 3500 de euro a fost apreciată de către intimat cu titlu

de dobândă contractuală ce rezultă cin contractul de împrumut din 04 octombrie

din 21 septembrie 2015 în realitate nu este o sumă împrumutată în baza acestui

contract și nici nu a fost transmisă efectiv către Aurelia Cocier. Contractul de

împrumut din 21 septembrie 2015 a fost întocmit cu rea voință la inițiativă lui

Serghei Cosoi și autentificat notarial anume pentru a obține un temei presupus

„legal” de a pretinde în continuare de la Aurelia Cocier a unor sume.

Prin notificarea din 25 martie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 10

noiembrie 2020 a fost expediată părților la 10 noiembrie 2020, însă la actele cauzei

nu sunt date prin care s-ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă.

Astfel, recursul declarat la 25 februarie 2021 de către Aurelia Cocier se

consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Aurelia Cocier nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Aurelia Cocier ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Aurelia Cocier se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5