2rac-54/21 — constatarea nulitatii absolute a contractului de locatiune

2rac-54/21 — constatarea nulitatii absolute a contractului de locatiune (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-54/21

Prima instanță: (Judecătoria Edineț, sediul Central) jud: E.Pșenița

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) jud: Iu.Grosu, A.Garbuz, A.Ciobanu

Î N C H E I E R E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Laguardia”, în procedura falimentului, reprezentată de avocatul Tatarciuc

Ghenadie,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Laguardia”, în procedura falimentului împotriva Societății cu

Răspundere Limitată ,,Agropomfruct” cu privire la constatarea nulității absolute a

contractului de locațiune,

împotriva deciziei din 10 septembrie 2020 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 05 decembrie 2018 SRL ,,Laguardia”, în procedura de familent, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva SRL ,,Agropomfruct” cu privire la

constatarea nulității absolute a contractului de locațiune.

În motivarea acțiunii a invocat că, prin decizia de regularizare nr.5 din 16

ianuarie 2015 a Biroului Vamal, întocmită în baza actului de audit post-vămuire

nr.25/2 din 24 decembrie 2014, efectuat în privința agentului economic SRL

,,Laguardia”, a fost calculată o sumă totală a obligațiilor vamale în valoare totală de

1 154 745,72 lei (formată din datorie de bază în valoare de 970 582,92 lei și

penalitate în valoare de 184 162,80 lei).

Prin decizia de regularizare nr.10 din 06 februarie 2015, întocmită în baza

actului de audit post-vămuire nr.25/3 din 05 februarie 2014, efectuat în privința

agentului economic SRL ,,Laguardia” a fost calculată o sumă totală a obligațiilor

vamale în valoare de 7358,43 lei (formată din datorie de bază în valoare de 3882,36

lei și penalitate în valoare de 3476,07 lei). Anume neachitarea obligațiilor vamale

stabilite prin aceste decizii de regularizare au servit temei de intentare a procesului

de insolvabilitate a companiei SRL ,,Laguardia”.

La 17 iulie 2017, în baza hotărârii Curții de Apel Chișinău, dosarul nr. 2i-

323/17, s-a constatat insolvabilitatea debitorului și s-a intentat procedura

simplificată a falimentului față de SRL ,,Laguardia”, ca lichidator fiind desemnat

Verdeș Alexandru.

1

În rezultatul restabilirii actelor financiar-contabile ale SRL ,,Laguardia”,

lichidatorul a constatat următoarele circumstanțe.

La data de 19 decembrie 2012, între SRL ,,Agropomfruct” (Locatorul) și SRL

,,Laguardia” (Locatarul) a fost încheiat contractul de locațiune nr.1912/2012,

potrivit căruia, Locatorul a transmis Locatarului teritoriul și spațiul în mărime de 14

000 m.p., pe adresa XXXXX, pentru păstrarea tehnicii și inventarului agricol (41

unități).Valoarea contractului este de 25 lei pentru un metru pătrat inclusiv TVA

(p.1.2.,lit.a) din contract), ceia ce constituie 350 000 lei. Durata locațiunii a fost din

01 ianuarie 2013 pînă la data de 01 ianuarie 2015 (p.1.2., lit.b din contract). Prin

actul de verificare din 31 iulie 2017 și facturile fiscale anexate, se confirmă achitarea

de către SRL ,,Laguardia” către SRL ,,Agropomfruct” a sumei de 1 522 706 lei.

A relatat că, circumstanțele care indică nulitatea absolută a contractului de

locațiune sunt: contractul nu este semnat de administratorul SRL ,,Laguardia”

(atunci era dl. Grot Zbigniew Piotr); la rubrica Locatorul în rubrica ,,Директор”,

semnătura nu aparține administratorului Grot Zbigniew Piotr; contractul

nr.1912/2012 a fost încheiat la 19 decembrie 2012, dar la 28 noiembrie 2012, utilajul

agricol pentru care s-a încheiat contractul nr. 1912/2012, a fost transmis în capitalul

social al SRL ”Laguardia Agrobusiness”. Astfel, contractul nr.1912/2012 a fost

încheiat atunci cînd SRL ,,Laguardia” deja nu mai era proprietar al utilajului agricol.

S-a indicat astfel că, SRL ,,Agropomfruct” (în persoana lui Tcaci Igor) a emis

facturi fiscale pe care, în semn de recunoaștere de către SRL ,,Laguardia” același

Tcaci Igor, scrie numele administratorului SRL ”Laguardia” și aplica ștampila

acestei companii pe facturile fiscale: factura fiscală nr.jb2639516 din 25.12.2014,

eliberată de SRL ”Agropomfruct” (în persoana lui Tcaci Igor) în valoare de 117 500

lei, pentru servicii de locațiune pentru păstrarea tehnicii și inventarului agricol în

cantitate de 31 bucăți pe suprafața de 1,4 ha.

Contractul nr.1912/2012 nu a identificat bunul transmis în locațiune. Nu a fost

indicat nr. cadastral al bunurilor imobile, nu a fost anexat planul imobilelor transmise

în locațiune.

A declarat că Tcaci Igor devine administratorul ”Laguardia Agrobusiness”

SRL, companie care a primit în capitalul social al societății tot utilajul agricol,

companie care a consumat servicii de locațiune, plata pentru care Tcaci Igor a pus-

o în sarcina companiei SRL ,,Laguardia”.

A susținut că lipsește hotărârea fondatorului SRL ”Laguardia”, de a semna un

contract în valoare de 350 000 lei, pentru servicii de locațiune consumată de altă

companie. Contractul de locațiune nr. 1912/2012 din 19 decembrie 2012 este fictiv

și se încadrează în alin.(1) art.221 din Codul Civil, potrivit căruia actul juridic

încheiat fără intenția de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul.

Contractul nr. 1912/2012 din 19 decembrie 2012 are menirea să creeze o

aparență juridică pentru creditori și implică o neconcordanță intenționată între voința

reală (de a se eschiva de la plata datoriilor față de stat aducerea companiei în SRL

,,Laguardia” în stare de incapacitate de plată, iar în final la insolvabilitate) și voința

declarată (de transmitere a beneficia de servicii de locațiune). Prin urmare, această

neconcordanță are ca scop amăgirea terților, adică a creditorilor. Astfel, motivul

încheierii contractului nr. 1912/2012 din 19 decembrie 2012 este fraudarea organului

vamal și a altor creditori, prin neachitarea datoriei acumulate, constatate ulterior.

A invocat că contractul nr.1912/2012 a fost încheiat fără intenția de a produce

efecte juridice și este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui contract

2

lipsește unul din elementele definitorii ale actului juridic stipulat în art. 195 din

Codul civil.

Scopul prezentei acțiuni civile este revendicarea sumelor achitate ilegal cu

scopul satisfacerii creanțelor creditorilor. Deoarece se invocă ca temei al nulității art.

221 Cod civil, și anume nulitatea absolută. Potrivit alin. (l), art.216 Cod civil, actul

juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută).

Conform alin.3, art.217 din Codul civil, acțiunea în constatare a nulității

absolute este imprescriptibilă.

A solicitat reclamanta, anularea (constatarea nulității) contractului de locațiune

nr. 1912/2012 încheiat între SRL ,,Agropomfruct” și SRL ,,Laguardia” la data de

19 decembrie 2012 și încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău cauza intentată

la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Laguardia” către SRL

”Agropomfruct” cu privire la constatarea nulității absolute a unui contract de

locațiune, a fost strămutată spre examinare în fond la Judecătoria Edineț.

Prin hotărârea din 20 ianuarie 2020 a Judecătoriei Edineț (sediul central)

acțiunea a fost respinsă. S-a încasat de la SRL ”Laguardia”, în procedura de familent,

în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 45681,21 lei, care urmează a fi

achitată nu mai tîrziu de 6 luni din data adoptării prezentei hotărîri.

Prin decizia din 10 septembrie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de SRL ,,Laguardia”, în procedura falimentului și s-a menținut hotărârea

din 20 ianuarie 2020 a Judecătoriei Edineț (sediul central).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, la caz nu poate fi constatat

caracterul fictiv al contractului de locațiune nr. 1912/2012 din 19 decembrie 2012,

la dosar fiind anexate probe incontestabile ce demonstrează faptul transportării

tehnicii și inventarului agricol de la locul de activitate al SRL “Laguardia” din

XXXXX, în XXXXX, pentru a fi plasate pe terenul dat în locațiune pentru păstrarea

acestor bunuri (f.d. 138-140 vol.I), faptul executării de către părți a obligațiunilor

contractuale ce rezultă din contractul de locațiune nr.1912/2012 din 19 decembrie

2012, atît de către locator (f.d. 14-22; 114-137 vol.I), cît și de către locatar (f.d. 23;

54-62 vol.I), faptul că bunurile respective au fost ridicate de pe teritoriul sediului

SRL ”Agropomfrut” din s. Tîrnova, XXXXX de executorul judecătoresc (f.d. 141

vol.I).

Instanța de apel a relatat că prima instanță corect a constatat că contractul de

locațiune nr. 1912/2012 din 19 decembrie 2012 a produs efectele sale specifice care

rezultă din natura sa, în cazul dat, efectele specifice ce rezultă din natura contractului

de locațiune, sunt transmiterea de către locator - SRL ”’Agropromfruct” în posesia

și folosința temporară locatarului - SRL ”Laguardia” contra plată, a unor bunuri

neconsumtibile (teren cu suprafața de 14000 m.p.). Este incontestabil faptul că

contractul de locațiune nr. 1912/2012 din 19 decembrie 2012 și-a produs efectele

sale specifice, iar la caz nu se atestă sub nici o formă intenția părților ca prin

încheierea acestui contract să nu se producă efecte juridice.

Instanța de apel a indicat că contractul de locațiune nr. 1912/2012 a fost încheiat

între SRL ”Agropromfruct” și SRL ”Laguardia” la data de 19 decembrie 2012, iar

procesul de insolvabilitate în privința SRL ”Laguardia” a fost intentat la data de 17

iulie 2017. Corespunzător, contractul de locațiune contestat a fost încheiat cu 5 ani

înainte de intentarea procesului de insolvabilitate.

3

Nu este întemeiat nici argumentul apelului că instanța de fond urma să aplice

prevederile art.55, 68 al.2 CC (în redacția de pînă la 01.13.2019) or, un astfel de

temei al acțiunii nu a fost invocat și normele date nici nu sunt aplicabile speței

deoarece obiectul acțiunii este valabilitatea contractului și nu răspunderea persoanei

juridice.

La 14 decembrie 2020 prin intermediul oficiului poștal Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Laguardia”, în procedura falimentului, reprezentată de

avocatul Tatarciuc Ghenadie a declarat recurs împotriva deciziei din 10 septembrie

2020 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat ca temei de drept prevederile art. 432,

alin.(2) lit. a), b), c) Cod de procedură civilă și anume, instanța de apel nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a

interpretat în mod eronat legea.

Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 10 septembrie 2020.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 13 octombrie 2020 (f.d. 115).

Astfel, decizia instanței de apel a fost recepționată de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Laguardia” la 16 octombrie 2020 conform avizului de recepție. Prin

urmare, recursul declarat la 14 decembrie 2020, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 12 ianuarie 2021, prin scrisoarea de însoțire nr. 2rac-54/2021, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei copia cererii de recurs cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

recepționării (f.d.130).

La 05 februarie 2021 și respectiv la 10 februarie 2021 Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Agropomfruct” a depus referință prin care a solicitat respingerea

recursului depus de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Laguardia”, în procedura

falimentului, reprezentată de avocatul Tatarciuc Ghenadie ca fiind neântemeiat.

Examinând temeiurile recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

,,Laguardia”, în procedura falimentului, reprezentată de avocatul Tatarciuc

Ghenadie, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

4

Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Laguardia”, în procedura falimentului, reprezentată de avocatul Tatarciuc

Ghenadie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

5

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Laguardia”, în

procedura falimentului, reprezentată de avocatul Tatarciuc Ghenadie, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Laguardia”, în procedura falimentului, reprezentată de avocatul Tatarciuc

Ghenadie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6