2ra-217/21 — Rezolutiunea actelor juridice

Dosarul nr. 2ra-217/21

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central, judecător – E. Pșenița

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu

Î N C H E I E R E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Zatușevscaia Nadejda,

în cauza civilă la cererea înaintată de Zatușevscaia Nadejda către Egorenco

Maria privind rezoluțiunea contractului de donație,

împotriva deciziei din 06 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Zatușevscaia Nadejda, prin intermediul

avocatului Baban Nicolae, și menținută hotărârea din 26 mai 2020 a Judecătoriei

Edineț, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 15 noiembrie 2019, Zatușevscaia Nadejda s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată, concretizată pe parcurs, către Egorenco Maria, solicitând rezoluțiunea

contractului de donație și restituirea bunurilor donate.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 31 iulie 2012, a fost încheiat contractul de

donație cu nr.6937, autentificat de notarul public Petru Luca, în care ca părți

contractante figurează, pe de o parte, Zatușevscaia Nadejda (donator), și pe de altă

parte, Egorenco Maria (donatar), iar obiectul contractului constituie donarea

următoarelor bunuri imobile: terenul pentru construcții, cu suprafața de 0,1183 ha,

nr.cadastral XXXXXXXXX; casa de locuit individuală cu S-139,6 m.p, nr.cadastral

XXXXXXXXX.01; construcție accesorie (bucătărie de vară, sarai), S-33,7 m.p,

nr.cadastral XXXXXXXXX.02, situate în mun. Edineț, str. XXXXXXXXX, 67.

Potrivit reclamantei, aceste bunuri i-au aparținut cu drept de proprietate în baza

certificatului de moștenitor legal nr.1/5-2454 din 22 septembrie 1987, titlului de

autentificare a deținătorului de teren nr.XXXXXXXXX, eliberat de Primăria or.

Edineț.

Considerând că va fi susținută la bătrânețe pentru gestul făcut, a realizat această

donație fiicei sale. Din anul trecut, nepoatele la care ea locuia în mun. Chișinău, nu

au mai dorit să o întrețină, iar fiica nu-i acordă ajutor de acum câțiva ani, iar o altă

locuință pentru a trăi nu are. Specifică că starea financiară a ei s-a înrăutățit, are la

moment mai multe necesități elementare pentru a supravețui.

1

Reclamanta a expediat pârâtei o cerere privind soluționarea acestui litigiu pe cale

amiabilă, însă aceasta a rămas fără răspuns.

Reieșind din cele expuse, reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de

donație nr. 6937 din 31 iulie 2012, autentificat de notarul public Petru Luca.

Prin hotărârea din 26 mai 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, acțiunea a

fost respinsă.

Prin decizia din 06 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Zatușevscaia Nadejda, prin intermediul avocatului Baban Nicolae,

și menținută hotărârea din 26 mai 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că reclamanta nu a demonstrat

înrăutățirea stării sale materiale, lipsa unui loc de trai și a sprijinului din partea fiicei

sale.

La 03 decembrie 2020, Zatușevscaia Nadejda a contestat cu recurs decizia din

06 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 06

octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii din 26 mai 2020 a Judecătoriei

Edineț, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Zatușevscaia Nadejda este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 06

octombrie 2020 și expediată participanților la proces la 05 noiembrie 2020 (f.d. 87),

fiind recepționată de recurentă la 11 noiembrie 2020 (f.d. 88). Astfel, având în

vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 06 octombrie 2020 a Curții

de Apel Bălți a fost înregistrat la 03 decembrie 2020, în conformitate cu art. 434 din

Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

2

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Zatușevscaia Nadejda.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Zatușevscaia Nadejda.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

3

Iurie Bejenaru

4