2ra-349/21 — încasarea prejudiciului material și moral

2ra-349/21 — încasarea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-349/2021

prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Șoldănești (jud: R. Moșneguțu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

28 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Babcinețchi Igor

împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului material și

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii

și ale instanțelor judecătorești în cadrul cauzei penale și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 13 aprilie 2019, Babcinețchi Igor, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului material și

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii

și ale instanțelor judecătorești în cadrul cauzei penale și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 17 iulie 2012, procurorul în Procuratura

Anticorupție, Sergiu Catan, a dispus începerea urmăririi penale pe faptul

înstrăinării bunurilor sechestrate de către reprezentanții BC ”Moldova

Agroindbank”, pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod Penal.

Prin ordonanța din 17 mai 2013, a fost recunoscut în calitate de bănuit, imputându-

i-se săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod Penal, pe faptul că

reclamantul activând în calitate de director al firmei ”Labiș Com” SRL, la 09

noiembrie 2011 a deschis la filiala BC ”Moldova Agroindbank” un cont bancar.

La 11 mai 2013 SRL ”Labiș-Com” a încheiat cu SRL ”MCF_Engros” un

contract cu privire la livrarea materialelor de construcție. În baza contractului

încheiat, în adresa SRL ”Labiș-Com” a fost livrată marfă în sumă de 181 546,41

lei.

La 15 decembrie 2011 de către Grupul Suspendări și Sechestre din cadrul BC

”Moldova Agroindbank” a fost aplicat sechestrul pe conturile bancare ale SRL

”Labiș-Com” în baza încheierii executorului judecătoresc Maxim Romalischi din

14 decembrie 2011, înregistrată în instituția bancară nr. 5492 din 15 decembrie

2011, în scopul asigurării acțiunii civile înaintate de SRL ”MCF-Engros”.

A specificat că, Organul de Urmărire penală a conchis că, Igor Babcinețchi a

1

comis infracțiunea prevăzută de art. 251 Cod Penal, deoarece la 16 decembrie

2011, administratorul SRL ”Labiș Com”, Igor Babcinețchi, știind cu certitudine

despre sechestrul aplicat asupra mijloacelor financiare, acționând în interes

personal, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu angajații filialei BC

”Moldova Agroindbank” SA, contrar interdicției aplicate a efectuat transferul de

la contul bancar XXXXX în baza ordinului de plată nr. 2 și nr. 5 din 16 decembrie

2011 a sumei de 177 580 de lei către beneficiarul SA ”Supraten” și a sumei de 222

420 de lei către beneficiarul SRL ”Auto CCG”, prin ce a pus în imposibilitate

executarea încheierii executorului judecătoresc Maxim Romalischi din 14

decembrie 2011.

La 26 iunie 2013 prin ordonanța de punere sub învinuire a procurorului în

Procuratura Anticorupție S. Catan lui Igor Babcinețchi i-a fost înaintată învinuirea

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42, 251 Cod Penal. Tot la 26 iunie 2013

față de Babcinețchi Igor a fost aplicată măsura preventivă-obligarea în scris de

nepărăsire a țării.

Prin sentința din 29 ianuarie 2014 a Judecătoriei Șoldănești, a fost încetat

procesul penal în privința lui Babcinețchi Igor. Măsura preventivă- până la intrarea

în vigoare a sentinței a fost lăsată obligațiunea de nepărăsire a localității.

Sentința în cauză a fost contestată cu apel la Curtea de Apel Bălți. Prin decizia

Curții de Apel Bălți, Babcinețchi Igor, a fost recunoscut culpabil de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 42, 251 Cod Penal și aplicată pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 1000 u.c. echivalentul a 20 000 de lei.

Prin decizia din 16 martie 2016 a Curții Supreme de Justiție s-a casat sentința

din 29 ianuarie 2014 a Judecătoriei Șoldănești și parțial decizia din 17 iunie 2015 a

Curții de Apel Bălți în privința lui Babcinețchi Igor și s-a dispus achitarea

acestuia de sub învinuirea adusă în baza art. 42, 251 Cod Penal din motiv că fapta

nu a fost săvârșită de către Babcinețchi Igor.

A menționat reclamantul, că prin acțiunile ilegale ale organelor de drept i-a

fost cauzată o pagubă morală, exprimată prin suferințe psihice, jignire, rușine,

disperare, indignare și stare de disconfort. Starea aceasta fiind transmisă și

membrilor familiei sale.

Prin hotărârea din 16 ianuarie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești,

acțiunea depusă de Babcinețchi Igor a fost admisă parțial.

S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Babcinețchi Igor, suma de 4 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești în cadrul cauzei penale și suma de 5 000 de lei cheltuieli

de asistență juridică.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 31 ianuarie 2020,

Babcinețchi Igor a declarat apel împotriva hotărârii din 16 ianuarie 2020 a

Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii.

La 04 februarie 2020, Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii

din 16 ianuarie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

2

apelul declarat de Ministerul Justiției, s-a admis apelul declarat de Babcinețchi

Igor, s-a casat hotărârea din 16 ianuarie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul

Șoldănești și s-a emis o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial. S-a

încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui

Babcinețchi Igor, suma de 25 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești în cadrul cauzei penale și suma de 9 000 de lei cu titlu de prejudiciu

material, în total suma de 34 000 de lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin prisma art. 53 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, art. 1405 alin.

(1), 1422, 1423 Codul civil, art. 2, 3 alin. (1), 6 lit. a), 11 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, art. 23 alin. (3), 524 Cod de procedură penală, Colegiul a

considerat că, există motive întemeiate de a acorda reclamantului/apelantului

prejudiciu moral și material, încasându-se din bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Babcinețchi Igor, suma de 9 000 de lei cu

titlu de prejudiciu material și suma 25 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești în cadrul cauzei penale, or, din circumstanțele cauzei

reiese că cheltuielile suportate de reclamant la examinarea cauzei penale au fost

reale, necesare și rezonabile pentru îndeplinirea actelor procesuale efectuate, iar

suferințele psihice suportate de reclamant s-au manifestat prin faptul că acesta a

fost tras la răspundere penală pentru acțiuni în care nu s-a constatat existența faptei

infracționale.

Cu referire la argumentele expuse în cererea de apel depusă de Ministerul

Justiției, având în vedere că, în speță s-a constatat temeinicia acțiunii depuse de

reclamant, iar cele reflectate în apel nu și-au găsit confirmarea, instanța de apel l-a

respins ca neîntemeiat.

Astfel, instanța de apel a reținut că prin intentarea cauzei penale, aplicarea

măsurii preventive și prin emiterea deciziei colegiului penal al Curții de Apel Bălți,

prin care acesta a fost recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzută de

art. 42 și 251 Cod penal stabilindu-i pedeapsa amenzii în mărime de 1000 u.c.

echivalentul a 20 000 lei, care ulterior a fost casată, lui Babcinețchi Igor i-a fost

adusă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, inclusiv dreptului

la viața privată, pe care le-a suportat în urma acțiunilor organului de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Mai mult ca atât, Colegiul a remarcat că, este de notat faptul că eșecul actului

de învinuire și ulterior de condamnare prin sine constituie o confirmare a încălcării

drepturilor persoanei, comise de autorități față de cel tras la răspundere penală,

indiferent de faptul dacă în final s-a ajuns sau nu la condamnarea publică, achitarea

persoanei sau scoaterea persoanei de sub urmărirea penală.

În speță, dauna morală se exprimă prin faptul că reclamantul a avut de suferit

unele frustrări, incertitudini și neliniști, care nu pot fi compensate doar prin simpla

constatare a unei violări.

În cazul dat, suferințele psihice suportate de reclamant se manifestă și prin

faptul că acesta a fost atras la răspundere penală pentru acțiuni în care nu s-a

constatat existența faptei infracționale.

3

La stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanța de judecată va reține

factori importanți precum: încriminarea unei infracțiuni mai puțin grave – art. 251

Cod penal, durata urmăririi penale în privința reclamantului, aplicarea măsurilor de

constrângere față de reclamant prin nepărăsirea țării.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a relevat, că mărimea compensației

solicitate spre încasare de către reclamant cu titlu de reparare a prejudiciului moral

în sumă de 100 000 de lei, este una excesivă, motiv din care nu poate fi satisfăcută

integral.

Totodată, instanța de apel a subliniat că, solicitarea unui prejudiciu moral

exagerat, nu conduce automat la respingerea totală a daunelor morale.

Prin urmare, apreciind în ansamblu circumstanțele speței și avînd în vedere

principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral prin prisma

prevederilor legale, Colegiul judiciar constată existența motivelor întemeiate de a

acorda reclamantului Babcinețchi Igor prejudiciul moral în sumă de 25 000 lei,

sumă, care în opinia instanței, poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce

satisfacție echitabilă pentru atingerea drepturilor încălcate.

La 15 ianuarie 2021, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 13 octombrie

2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 16 ianuarie 2020 a Judecătoriei

Orhei, sediul Șoldănești, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept material și

procedural, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 octombrie 2020

și a expediat-o participanților la proces la 25 noiembrie 2020 (f.d. 186), însă la

actele cauzei lipsesc date de recepționare a deciziei instanței de apel.

Astfel, recursul declarat la 15 ianuarie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 27 ianuarie

2021 instanța de recurs a comunicat intimatului recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d.198).

Până la examinarea admisibilității recursului, Babcinețchi Igor nu a depus

referință prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

4

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

5

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Ministerul Justiției, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției, împotriva

deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6