3rh-12/21 — contestarea actului administrativ

3rh-12/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3rh-12/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud: A.Cobăneanu, Sv.Moldovan, T.Răducanu, V.Barbă,

Iu.Bejenaru)

ÎNCHEIERE

28 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

examinând cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al

Republicii Moldova, Oleg Rotari,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 19 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, prin

care a fost respins recursul declarat de Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate

cu Răspundere Limitată și a fost menținută hotărârea din 26 iunie 2012 a Curții de

Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 02 noiembrie 2011 ÎM ,,GVG-Com” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că prin decizia Biroului Vamal Centru

nr.208/11 din 22 septembrie 2011, a fost sancționată cu amendă conform art. 232 lit.

j) al Codului vamal.

Drept temei pentru emiterea deciziei nr. 208/11 din 22 septembrie 2011 de

aplicare a sancțiunii a servit raportul de audit nr. 4, întocmit în baza efectuării unui

audit post vămuire al activității ÎM ,,GVG-Com” SRL pentru perioada 01 ianuarie

2010 - 01 martie 2011 și pe motiv că activitatea acesteia în calitate de declarant în

nume propriu a fost efectuată contrar prevederilor Hotărârii Guvernului Republicii

Moldova nr. 1290 din 9 decembrie 2005, pentru aprobarea Regulamentului cu

privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii.

Reclamanta a considerat că organul vamal nu avea temei juridic de

sancționare, deoarece nu a fost stabilită nici o încălcare, iar conform art. 8 alin. (2)

1

din Codul contravențional, este supusă răspunderii contravenționale numai persoana

care a săvârșit cu intenție sau din imprudență o faptă prevăzută de legea

contravențională.

A mai indicat că organul vamal, la stabilirea vinovăției, s-a bazat pe

presupuneri și comisia de audit greșit a constatat că mărfurile și serviciile au fost

reflectate incorect în contabilitatea întreprinderii, iar procedura de evidență a

mărfurilor și facturilor fiscale a fost efectuată conform prevederilor art. 93, 94 și 117

alin. (10) din Codul fiscal.

A relatat că toate declarațiile vamale au fost perfectate fără încălcarea

prevederilor pct. 6 din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1290 din 09

decembrie 2005, destinatarul mărfurilor fiind ÎM „GVG-Com” SRL, fapt reflectat

în rubricile 8 și 14 ale declarațiilor vamale perfectate, a documentelor de însoțire a

mărfii (CMR, invoice), ce au fost întocmite în baza contractelor de vânzare-

cumpărare încheiate.

La fel, a specificat că organul vamal a sancționat ÎM „GVG-Com” SRL în

baza pct. 24 al art. 231 din Codul vamal, înregistrată ca declarant în nume propriu

conform prevederilor art. 178 din Codul vamal, iar această activitate nu este supusă

licențierii.

Astfel, a considerat că nu este pasibilă sancționarea materială prevăzută de

lit.j) al art. 232 din Codul vamal.

A susținut că conform contractului nr. 2 din 05 noiembrie 2009, „OZ VURAL

BIL.TUR.NAK.GIDA IHT.THR.SAN.TIC.LTD.STI” Turcia, în calitate de

vînzător, s-a obligat să vîndă, iar ÎM „OZ VURAL” SRL, în calitate de cumpărător,

s-a obligat să plătească prețul convenit. Conform pct. 1.3 al contractului menționat,

destinatarul mărfurilor este ÎM „GVG-Com” SRL, serviciile acordate de către

aceasta fiind stabilite printr-un contract de prestare servicii încheiat între ultimii.

A arătat că la 05 noiembrie 2009, între ÎM „OZ VURAL” SRL, în calitate de

beneficiar și ÎM „GVG-Com” SRL, în calitate de prestator, a fost încheiat contractul

de prestări servicii nr. 05/11-1S/2009, obiectul căruia era prestarea serviciilor de

intermediere și de marketing pe teritoriul țării și pe teritoriul Zonei Economice

Libere „Expo-Business-Chișinău”. Conform pct. 2.1 din contract, ÎM „GVG-Com”

SRL s-a obligat să primească mărfurile și să îndeplinească procedurile de vămuire a

acestora și alte servicii, astfel încât în perioada anilor 2009-2010, conform

contractului de prestări servicii, le-a declarat organului vamal.

Reclamanta a invocat că art. 12 alin. (3) din Convenția relativă la contractul

internațional de mărfuri pe șosele (C.M.R) din 19 mai 1956 stabilește că dreptul de

dispoziție asupra mărfurilor aparține destinatarului din momentul întocmirii scrisorii

de trăsură și prin urmare, se consideră că destinatarul mărfurilor a avut calitatea de

declarant. Totodată, având angajat un specialist în domeniul vămuirii, a declarat de

sine stătător mărfurile introduse pe teritoriul Republicii Moldova.

A solicitat anularea deciziei Biroului Vamal Centru nr. 208/11 din 22

septembrie 2011 ca fiind ilegală, emisă contrar prevederilor legii.

Prin hotărârea din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 06 iulie 2012 ÎM ,,GVG-Com” SRL a declarat recurs împotriva hotărârii

din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

2

Prin decizia din 19 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recursul declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL și a fost menținută hotărârea din 26 iunie

2012 a Curții de Apel Chișinău.

La 01 decembrie 2020 și suplimentar la 25 ianuarie 2021 și 16 februarie 2021,

Agentul guvernamental al Republicii Moldova, Oleg Rotari a depus cerere de

revizuire împotriva deciziei din 19 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, în

temeiul art. 449 lit. g) Cod de procedură civilă.

În motivarea cererii de revizuire a indicat că în speță Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova cererea GVG-Com

și Andronic versus Republica Moldova (nr. 30061/13), care se referă la controlul

legalității deciziilor adoptate de autoritățile vamale, prin care societatea reclamantă

a fost obligată să achite mai multe amenzi în valoare totală de 2 520 000 de lei, pe

motiv că nu ar fi respectat procedura de vămuire a mărfurilor la importul acestora.

Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea și

fondul cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate

de către Grefa Curții Europene. De asemenea, Curtea a propus Guvernului să ia în

considerare eventualitatea încheierii unui acord de soluționare amiabilă a prezentei

cauze.

În baza art. 11 din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30

iulie 2015, Guvernul Republicii Moldova a considerat judicioasă procedura de

reglementare amiabilă a prezentei cauze, inițiind-o la 11 septembrie 2020, în timp

ce înaintarea prezentei cereri de revizuire constituie o condiție necesară pentru

soluționarea pe cale amiabilă a acesteia, cu scopul de a remedia încălcarea

drepturilor societății reclamante, garantate de art. 6 § 1 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 1 din Protocolul

nr.1 la Convenție la nivel național.

Astfel, a relatat că în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, ÎM ,,GVG-

Com” SRL, invocând art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale, s-a plâns de motivarea insuficientă a deciziilor

pronunțate de către instanțele naționale, precum și de încălcarea certitudinii juridice,

alias principiul securității raporturilor juridice. De asemenea, reclamanta, invocând

art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a susținut în fața Curții că ingerința nu a fost

prevăzută de lege și autoritățile vamale au considerat timp de doi ani că procedura

de vămuire a fost respectată.

Agentul guvernamental al Republicii Moldova a solicitat înștiințarea

participanților la proces despre prezenta cerere de revizuire și solicitarea prezentării,

într-un termen rezonabil, a pozițiilor lor prin intermediul referințelor; admiterea

prezentei cereri de revizuire; recunoașterea expresă a încălcării drepturilor societății

reclamante garantate de art. 6 § 1 din Convenție și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenție; casarea deciziei din 19 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție și

dispunerea rejudecării recursului; admiterea recursului depus de societatea

reclamantă împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău; anularea

deciziei de sancționare a societății reclamante întocmite de către Biroul vamal

Centru pentru desfășurarea activității de broker vamal fără licență în acest sens și

anularea sumei amenzii aplicate; acordarea unei satisfacții echitabile în beneficiul

societății reclamante, pentru încălcările constatate, prin aplicarea directă a art. 41 din

Convenție, în cuantum de 1500 de euro în calitate de despăgubire pentru prejudiciul

3

moral, inclusiv costuri și cheltuieli, din contul bugetului de stat al Republicii

Moldova prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, sumă care

va fi convertită în lei moldovenești la cursul de schimb al Băncii Naționale a

Moldovei la data transferului, cu dispunerea executării imediate a deciziei cu privire

la acordarea satisfacției echitabile, prin eliberarea titlului executoriu de către Curtea

Supremă de Justiție în acest sens.

La 25 ianuarie 2021 și la 16 februarie 2021 Agentul guvernamental al

Republicii Moldova a depus cerere de concretizare la cererea de revizuire,

menționând că suma de 1500 de euro solicitată pentru prejudiciu moral și orice

costuri și cheltuieli reprezintă o sumă globală care se referă la o singură procedură

pendinte la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, chiar dacă sunt contestate

deciziile pronunțate de către instanțele judecătorești în contextul a 35 de cauze

naționale.

Astfel, a solicitat acordarea în beneficiul societății reclamante a câte 43 de

euro, în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral și orice costuri și cheltuieli

pentru fiecare caz în parte.

La 08 decembrie 2020, în adresa ÎM ,,GVG-Com” SRL și Biroului Vamal

Centru a fost expediată cererea de revizuire.

ÎM ,,GVG-Com” SRL și Biroul Vamal Centru nu au depus referință, prin care

să-și expună opinia asupra motivelor invocate în cererea de revizuire depusă de către

Agentul guvernamental.

Studiind materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu

excepția art.169-171.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (11 ) Cod de procedură civilă, dacă

examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a

instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces.

Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența

participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ a decis examinarea cererii de revizuire fără înștiințarea participanților

la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind

inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de revizuire au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Astfel, în conformitate cu art. 448 alin. (2) Cod de procedură civilă, cererea

de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost

menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de

instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b), alin. (6) Cod de procedură civilă,

după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte

de dispoziție: încheierea de admitere a cererii de revizuire și de casare a hotărârii sau

4

deciziei supuse revizuirii. În cazul în care o hotărâre examinată anterior în apel și în

recurs a fost supusă revizuirii, cauza se trimite, după admiterea cererii de revizuire,

la rejudecare.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicându-se în mod

obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexându-se probele ce le confirmă.

În temeiul art. 447 lit. c) Cod de procedură civilă, sunt în drept să depună

cerere de revizuire: Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați la lit.a)

și b) din prezentul articol, în cazurile prevăzute la art.449 lit.g) și h).

Articolul 449 lit. g) Cod de procedură civilă prevede că revizuirea se declară

în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii

Moldova a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte

împotriva Republicii Moldova.

Așadar, efectele hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care

se constată violarea de către instanțele naționale a drepturilor omului, consfințite în

Convenție, cu ocazia pronunțării hotărârilor rămase irevocabile după epuizarea

tuturor căilor de atac prevăzute de legislația națională - operează asupra acestor

hotărâri prin intermediul căii de atac extraordinare a revizuirii prevăzută de articolul

449 din Codul procedură civilă.

La rândul său, art. 450 lit. e) Cod de procedură civilă stipulează că cererea de

revizuire se depune în interiorul termenului de derulare a procedurii de reglementare

pe cale amiabilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - în cazul prevăzut la art.

449 lit. g).

Totodată, conform art. 5 alin. (4) lit. b) din Legea cu privire la Agentul

guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015, în domeniul asigurării implementării la

nivel național a Convenției, Agentul guvernamental în cazurile prevăzute de lege,

intervine sau participă în procedurile naționale sau solicită redeschiderea acestora.

Conform art. 11 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la Agentul guvernamental

nr. 151 din 30 iulie 2015, soluționarea amiabilă a unei cauze aflate pe rolul Curții

Europene poate fi inițiată doar după o notificare oficială parvenită din partea Curții

Europene și poate fi derulată concomitent cu procedura prevăzută la art.10, care se

aplică în modul corespunzător. În condițiile alin.(1), Agentul guvernamental, din

oficiu, la solicitarea reclamantului sau a reprezentantului acestuia, este în drept să

negocieze soluționarea amiabilă a oricărei cauze aflate pe rolul Curții Europene.

În speță, Agentul guvernamental al Republicii Moldova a menționat despre

faptul că la caz, Curtea Europeană a comunicat Guvernului Republicii Moldova

cererea GVG-Com și Andronic versus Republica Moldova (nr. 30061/13). Astfel,

Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea și fondul

cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate de către

Grefa Curții Europene. De asemenea, Curtea a propus Guvernului să ia în calcul

eventualitatea încheierii unui acord de soluționare amiabilă a cauzei.

În acest fel, la 11 septembrie 2020 Agentul guvernamental al Republicii

Moldova a inițiat procedura de reglementare amiabilă a prezentei cauze.

Cu referire la circumstanțele litigiului, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează că la 02 noiembrie 2011

ÎM ,,GVG-Com” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

5

Biroului Vamal Centru, solicitând în urma completării acțiunii anularea deciziei

Biroului Vamal Centru nr. 208/11 din 22 septembrie 2011 ca fiind ilegală.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea

din 26 iunie 2012, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Ulterior, prin decizia din 19 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, a

fost respins recursul declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL și a fost menținută hotărârea

din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău.

Față de aceste împrejurări, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că pe rolul Curții Europene a fost înregistrată

cererea GVG-Com și Andronic versus Republica Moldova, în care reclamanta,

invocând art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, s-a plâns de motivarea insuficientă a deciziilor pronunțate de către

instanțele naționale, precum și de încălcarea certitudinii juridice. De asemenea,

reclamanta a pretins la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, pe motiv

că ingerința în drepturile sale nu a fost prevăzută de lege.

La caz, verificând temeinicia motivelor de revizuire invocate de Agentul

guvernamental, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ consideră că în speță este

justificată reexaminarea cauzei, or, în viziunea completului sunt prezente

circumstanțe esențiale și imperative ce vizează încalcarea drepturilor fundamentale

ale ÎM ,,GVG-Com” SRL, garantate de art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenție, încălcare care constituie un viciu fundamental comis de instanța de

judecată la pronunțarea hotărârii în cauză.

Pentru aceasta, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține prevederile art. 6 § 1 din Convenția europeană pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează că

orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public

și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de

lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter

civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva

sa.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa a notat că

principiul conform căruia Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt

teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, că respectarea dreptului la un proces

echitabil și a principiului securității raporturilor juridice, cere ca nicio parte să nu

aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și executorie,

doar cu scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre judecătorească.

Analizând circumstanțele prezentei cauze și raționamentele expuse în cererea

de revizuire, urmează de enunțat faptul că instanțele naționale au respins acțiunea

reclamantei din motivul că aceasta nu dispunea de dreptul de a declara din nume

propriu importul mărfurilor ce aparțineau altei persoane juridice.

În acest sens, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că pe parcursul examinării cauzei, ÎM ,,GVG-Com” SRL

a pretins asupra faptului precum că respectase aceeași procedură de vămuire a

mărfurilor importate pe parcursul a doi ani, iar organele vamele nu depistaseră nici

o neregulă. Or, în această privință s-a constatat că instanța de recurs nu a oferit

6

răspuns la argumentul invocat de către recurent cu referire la faptul că legalitatea

activității desfășurate de ÎM ,,GVG-Com” SRL a fost constatată de către însuși

organul vamal, în cadrul efectuării auditului post-vămuire în baza ordinului de

control nr. 87-O din 23 martie 2011, prin care s-a concluzionat că societatea

reclamantă activase în calitate de declarant în nume propriu în conformitate cu

prevederile legislației în vigoare, întrunind toate condițiile de derulare a procedurii

de declarare a mărfurilor, având dreptul de dispoziție asupra mărfurilor

importate/exportate în calitate de destinatar al acestora.

Prin urmare, se reține că la adoptarea soluției de respingere a acțiunii și

ulterior de respingere a cererii de recurs, instanța de recurs nu a luat în considerare

toate argumentele invocate de către recurent aduse în susținerea poziției sale, iar în

lipsa unui răspuns clar și exhaustiv la cel mai important argument al societății

reclamante, instanța a admis încălcarea dispoziției art. 6 § 1 din Convenție. De altfel,

se constată că ÎM ,,GVG-Com” SRL nu a beneficiat de o examinare corectă în fața

Curții Supreme de Justiție a cauzei sale, în condițiile în care avea deplina certitudine

că activa în condiții de legalitate, iar argumentul invocat cu referire la acest aspect a

fost unul important pentru rezultatul procesului și necesita un răspuns concret în

hotărâre, pe când la caz, abținerea instanței de a furniza un răspuns explicit, a dus la

încălcarea art. 6 § 1 din Convenție, deoarece recurentului nu i-a fost acordată

posibilitatea de a ști dacă argumentele sale au fost neglijate sau respinse, și în ultimul

caz, motivele acestei respingeri.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că nemotivarea hotărârii constituie o încălcare a dreptului la

judecarea cauzei într-un mod echitabil, garantat de art. 6 al Convenției europene

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care obligă

judecătorii naționali să-și motiveze deciziile, pentru a nu lăsa părțile într-o stare de

incertitudine și a nu le crea impresia că nu au fost auzite.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene, art. 6 § 1 din Convenție

obligă instanțele naționale să explice în mod corespunzător motivele pe care își

bazează deciziile lor. Întinderea obligației de a motiva o hotărâre variază în funcție

de caracterul deciziei și trebuie determinată, ținând cont de circumstanțele cauzei

(Ruiz Torija versus Spania, § 29, 09 decembrie 1994). Totodată, deși art. 6 § 1 din

Convenție nu obligă instanțele naționale să prezinte un răspuns detaliat la fiecare

argument invocat de către un justițiabil, obligația respectivă presupune, totuși,

prezentarea unor replici specifice și exprese la argumentele decisive pentru

examinarea cauzei respective (Ramos Nunes de Carvalho e Sa versus Portugalia

nr.55391-13, § 185, 06 noiembrie 2018).

În consecință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ menționează că în rezultatul examinării incomplete a

cauzei soldată cu aplicarea amenzilor societății reclamante, în circumstanțele

enunțate a constituit o ingerință în dreptul acesteia la respectarea bunurilor sale,

având în vedere că o ingerință poate fi justificată doar în cazul în care este prevăzută

de lege, urmărește un scop legitim, este necesară într-o societate democratică și este

proporțională scopului legitim urmărit. Or, pentru aceste motive, Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a observat o încălcare a dreptului reclamantei prin hotărârea

judecătorească a cărei revizuire s-a solicitat, la respectarea bunurilor sale, ceea ce

este contrar art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

7

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, statului

îi revine obligația să adopte măsurile necesare pentru a proteja dreptul beneficiarilor

în acest sens. În special, acesta trebuie să acorde părților la un litigiu proceduri

judiciare care oferă garanțiile procedurale necesare și care permit astfel instanțelor

naționale să se pronunțe în mod eficient și echitabil, în lumina legislației aplicabile.

În același timp, potrivit jurisprudenței bine stabilite a Curții, jurisdicția sa de a

verifica interpretarea și aplicrea corectă a legislației naționale este limitată, iar

sarcina sa nu este de a lua locul instanțelor naționale, ci de a asigura că deciziile

adoptate de către acestea nu sunt viciate de arbitrariu sau în mod vădit nerezonabile

(cauza Anheuser-Busch Inc. versus Portugalia, nr. 73049/01, § 83, 2007).

În aceste împrejurări, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ apreciază că echilibrul care trebuie să existe între

necesitățile interesului public și imperativele drepturilor fundamentale ale societății

reclamante a fost în detrimentul acesteia, având în vedere că în prezenta speță s-a

constatat că la acel moment nu a existat niciun temei legal pentru a interveni în

drepturile reclamantei garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Circumstanțele descrise, precum și faptul inițierii unei proceduri de

reglementare pe cale amiabilă a cauzei, impun admiterea cererii de revizuire

împotriva deciziei din 19 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, cu reținerea

cauzei pentru reexaminarea recursului declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL împotriva

hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău.

Or, atunci când Curtea constată că un reclamant nu a avut parte de un proces

echitabil în instanțele naționale, redeschiderea procedurii de recurs cu respectarea

cerințelor prevăzute de art. 6 § 1 din Convenția este obligatorie pentru înlăturarea

consecințelor grave ale încălcărilor constatate de Curtea Europeana a Drepturilor

Omului.

În ceea ce vizează solicitarea Agentului guvernamental al Republicii Moldova

de acordare a unei satisfacții echitabile în beneficiul ÎM ,,GVG-Com” SRL pentru

încălcarea constatată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține următoarele.

În baza art. 41 din Convenție, dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a

Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante

nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea

acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.

Satisfacția echitabilă poate fi acordată dacă dreptul intern nu permite sau

permite doar în mod imperfect, prin repunerea lucrurilor în situația anterioară,

înlăturarea consecințelor măsurii incriminate.

Mecanismul de control instituit prin Convenție are un caracter subsidiar, ceea

ce presupune, conform art.1 din Convenție, că drepturile și libertățile garantate de

Convenție să fie protejate mai întâi prin dreptul intern și aplicate de autoritățile

naționale.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ constată existența unui prejudiciu moral suferit de către societatea

reclamantă prin faptul neexaminării complete a cauzei sale în instanța de recurs, care

nu a oferit un răspuns clar și exhaustiv la un argument esențial al recurentei ce avea

un rol decisiv pentru ultima în procesul de soluționare a litigiului, astfel că ÎM

8

,,GVG-Com” SRL a continuat să sufere repercusiuni negative în urma acestei

încălcări.

Prin urmare, în speță, fiind constatată existența unei violări a drepturilor

reclamantei, statul are obligația juridică din perspectiva Convenției de a pune capăt

acestei violări și de a înlătura consecințele în așa fel încât să se restabilească, pe cât

posibil, situația anterioară prin repararea prejudiciului sub formă pecuniară.

Astfel, prejudiciul moral se acordă în raport cu consecințele negative suferite

de parte, cât și măsura în care i-a afectat situația socială și materială, iar în temeiul

Convenției Europene a Drepturilor Omului, aceste criterii se aplică prin necesitatea

ca partea lezată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a reiterat că o hotărâre în care

ea constată o violare impune statului pârât o obligație legală de a pune capăt violării

și a repara consecințele acesteia în așa mod, încât să restabilească pe cât e posibil

situația existentă înainte de violare (a se vedea Former King of Greece and Others

versus Greece [GC], nr. 25701/94, § 72). În această cauză, reparația trebuie să aibă

scopul de a repune reclamantul în situația în care el s-ar fi aflat dacă violarea nu ar

fi avut loc.

La fel, repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre judecătorească, prin

care s-a încălcat grav un drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, poate fi efectuat în primul rând

prin modificarea (casarea) acesteia și numai apoi prin acordarea unei compensații

pecuniare.

Respectiv, ținând cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

în cauze cu încălcări similare și efectul acestor încălcări asupra reclamantului,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

consideră că o compensație suficientă nu poate fi echilibrată doar prin simpla

constatare a faptelor descrise, iar suma de 43 de euro solicitată de Agentul

guvernamental reprezintă o satisfacție echitabilă pentru încălcările constatate, fiind

apreciată în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral, inclusiv costuri și

cheltuieli.

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ ajunge la concluzia de a admite cererea de

revizuire în limita susținută de Agentul guvernamental, a constata încălcarea

drepturilor ÎM ,,GVG-Com” SRL garantate de art. 6 § 1 din Convenție și de art. 1

din Protocolul nr. 1 la Convenție; a casa decizia din 19 decembrie 2012 a Curții

Supreme de Justiție și a reține prezenta cauză în procedura Curții Supreme de Justiție

pentru examinarea în ordine de recurs a recursului declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL

împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău, cu acordarea unei

satisfacții echitabile în beneficiul societății reclamante pentru încălcările constatate,

prin aplicarea directă a articolului 41 din Convenției, în cuantum de 43 de euro în

calitate de prejudiciu moral, inclusiv costuri și cheltuieli.

În conformitate cu art. 195 Cod administrativ, 453 alin. (1) lit. b) Cod de

procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

9

d i s p u n e :

Se admite cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii

Moldova.

Se constată încălcarea drepturilor Întreprinderii Mixte ,,GVG-Com” Societate

cu Răspundere Limitată garantate de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și de art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenție.

Se casează decizia din 19 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, în

cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ.

Se reține prezenta cauză de contencios administrativ în procedura Curții

Supreme de Justiție pentru examinare în ordine de recurs a recursului declarat de

Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău.

Se încasează din contul bugetului de stat gestionat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

în beneficiul Întreprinderii Mixte ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată

suma de 43 (patruzeci și trei) de euro, convertită în lei moldovenești la cursul oficial

al Băncii Naționale a Moldovei, la data transferului, în calitate de despăgubire pentru

prejudiciu moral, inclusiv costuri și cheltuieli.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

10