3rh-5/21 — contestarea actului administrativ

3rh-5/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3rh-5/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud: V. Clevadî, I. Muruianu, Sv. Moldovan)

ÎNCHEIERE

3 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

examinând cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al

Republicii Moldova, Oleg Rotari,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 7 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, prin

care a fost respins recursul declarat de Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate

cu Răspundere Limitată și a fost menținută hotărârea din 26 iunie 2012 a Curții de

Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 2 noiembrie 2011 ÎM ,,GVG-Com” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că prin decizia Biroului Vamal Centru nr.

210/11 din 22 septembrie 2011, a fost sancționată cu amendă conform art. 232 lit.

j) al Codului vamal.

Drept temei pentru emiterea deciziei nr. 210/11 din 22 septembrie 2011, de

aplicare a sancțiunii, a servit raportul de audit nr. 4, întocmit în baza efectuării unui

audit post vămuire al activității ÎM ,,GVG-Com” SRL pentru perioada 1 ianuarie

2010 - 1 martie 2011 și pe motiv că activitatea acesteia în calitate de declarant în

nume propriu a fost efectuată contrar prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1290

din 9 decembrie 2005, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea

brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii.

Reclamanta a considerat că organul vamal nu avea temei juridic de

sancționare, deoarece nu a fost stabilită nici o încălcare, iar conform art. 8 alin. (2)

al Codului contravențional, este supusă răspunderii contravenționale numai

1

persoana care a săvârșit cu intenție sau din imprudență o faptă prevăzută de legea

contravențională.

A mai indicat că organul vamal, la stabilirea vinovăției, s-a bazat pe

presupuneri și că comisia de audit greșit a constatat că mărfurile și serviciile au fost

reflectate incorect în contabilitatea întreprinderii, iar procedura de evidență a

mărfurilor și facturilor fiscale a fost efectuată conform prevederilor art. 93, 94 și

117 alin. (10) Cod fiscal.

A relatat că toate declarațiile vamale au fost perfectate fără încălcarea

prevederilor pct. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1290 din 9 decembrie 2005,

destinatarul mărfurilor fiind ÎM „GVG-Com” SRL, fapt reflectat în rubricile 8 și

14 ale declarațiilor vamale perfectate, a documentelor de însoțire a mărfii (CMR,

invoice), ce au fost întocmite în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate.

La fel, a specificat că organul vamal a sancționat ÎM „GVG-Com” SRL în

baza pct. 24 al art. 231 din Codul vamal, înregistrată ca declarant în nume propriu

conform prevederilor art. 178 al Codului vamal, iar această activitate nu este supusă

licențierii. Astfel, a considerat că nu este pasibilă sancționarea materială prevăzută

de lit. j) al art. 232 Cod vamal.

A susținut că potrivit contractului nr. 02 din 5 noiembrie 2009, „OZ VURAL

BIL. TUR.NAK.GIDA IHT.THR.SAN.TIC.LTD.STI” Turcia, în calitate de

vânzător s-a obligat să vândă, iar Î.M „OZ VURAL” SRL, având calitatea de

cumpărător, s-a obligat să plătească prețul convenit. Conform pct. 1.3 al

contractului menționat, destinatarul mărfurilor este ÎM „GVG-Com” SRL,

serviciile acordate de către aceasta fiind stabilite printr-un contract de prestare

servicii încheiat între ultimii.

A arătat că la 5 noiembrie 2009, între ÎM „OZ VURAL” SRL în calitate de

beneficiar și ÎM „GVG-Com” SRL, în calitate de prestator, a fost încheiat

contractul de prestări servicii, obiectul căruia era prestarea serviciilor de

intermediere și de marketing pe teritoriul țării și pe teritoriul Zonei Economice

Libere „Expo-Business-Chișinău”, iar ÎM „GVG-Com” SRL s-a obligat să

primească mărfurile și să îndeplinească procedurile de vămuire a acestora și alte

servicii, astfel încât în perioada anilor 2009-2010 conform contractului de prestări

servicii, le-a declarat organului vamal.

Reclamanta a invocat că art. 12 alin. (3) din Convenția relativă la contractul

internațional de mărfuri pe șosele (C.M.R) din 19 mai 1956, stabilește că dreptul

de dispoziție asupra mărfurilor aparține destinatarului din momentul întocmirii

scrisorii de trăsură și prin urmare, se consideră că destinatarul mărfurilor a avut

calitatea de declarant. Totodată, având angajat un specialist în domeniul vămuirii,

a declarat de sine stătător mărfurile introduse pe teritoriul Republicii Moldova.

A solicitat anularea deciziei Biroului Vamal Centru nr. 210/11 din 22

septembrie 2011, ca fiind ilegală, emisă contrar prevederilor legii.

Prin hotărârea din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău, cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 6 iulie 2012 ÎM ,,GVG-Com” SRL a declarat recurs împotriva hotărârii

din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să

fie admisă integral.

2

Prin decizia din 7 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recursul declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL și a fost menținută hotărârea din 26 iunie

2012 a Curții de Apel Chișinău.

La 1 decembrie 2020 și suplimentar la 16 februarie 2021, Agentul

guvernamental al Republicii Moldova, Oleg Rotari a depus cerere de revizuire

împotriva deciziei din 7 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, în temeiul art.

449 lit. g) Cod de procedură civilă.

În motivarea cererii de revizuire a indicat că, în speță Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova, cererea GVG-

Com și Andronic vs Republica Moldova (nr.30061/13), care se referă la controlul

legalității deciziilor adoptate de autoritățile vamale prin care societatea reclamantă

a fost obligată să achite mai multe amenzi în valore totală de 2 520 000 lei, pe motiv

că nu ar fi respectat procedura de vămuire a mărfurilor la importul acestora.

Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea și

fondul cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate

de către Grefa Curții Europene. De asemenea, Curtea a propus Guvernului să i-a în

considerare eventualitatea încheierii unui acord de soluționare amiabilă a prezentei

cauze.

În baza art. 11 din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30

iulie 2015, Guvernul a considerat judicioasă procedura de reglementare amiabilă a

prezentei cauze, inițiind-o la 11 septembrie 2020, în timp ce înaintarea prezentei

cereri de revizuire constituie o condiție necesară pentru soluționarea pe cale

amiabilă a acesteia, cu scopul de a remedia încălcarea drepturilor societății

reclamante, garantate de art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale și de art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție la nivel

național.

Astfel, a relatat că în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, ÎM ,,GVG-

Com” SRL invocând art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale, s-a plâns de motivarea insuficientă a deciziilor

pronunțate de către instanțele naționale, precum și de încălcarea certitudinii

juridice, alias principiul securității raporturilor juridice. De asemenea, reclamanta

invocând art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, a susținut în fața Curții că ingerința

nu a fost prevăzută de lege și că autoritățile vamale au considerat timp de doi ani

că procedura de vămuire a fost respectată.

Agentul guvernamental al Republicii Moldova, a solicitat înștiințarea

participanților la proces despre prezenta cerere de revizuire și solicitarea

prezentării, într-un termen rezonabil, a pozițiilor lor prin intermediul referințelor;

admiterea prezentei cereri de revizuire; recunoașterea expresă a încălcării

drepturilor societății reclamante garantate de art. 6 § 1 din Convenție și de art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenție; casarea deciziei din 7 noiembrie 2012 a Curții

Supreme de Justiție și dispunerea rejudecării recursului; admiterea recursului depus

de societatea reclamantă împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel

Chișinău; anularea deciziei de sancționare a societății reclamante întocmite de către

Biroul vamal Centru pentru desfășurarea activității de broker vamal fără licență în

acest sens și anularea sumei amenzii aplicate; acordarea unei satisfacții echitabile

în beneficiul societății reclamante, pentru încălcările constatate, prin aplicarea

3

directă a art. 41 din Convenție, în cuantum de 1500 euro în calitate de despăgubire

pentru prejudiciul moral, inclusiv costuri și cheltuieli, din contul bugetului de stat

al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova, sumă care va fi convertită în lei moldovenești la cursul de schimb al

Băncii Naționale a Moldovei la data transferului, cu dispunerea executării imediate

a deciziei cu privire la acordarea satisfacției echitabile, prin eliberarea titlului

executoriu de către Curtea Supremă de Justiție în acest sens.

La 25 ianuarie 2021 Agentul guvernamental al Republicii Moldova a depus

cerere de concretizare la cererea de revizuire, menționând că suma de 1500 euro

solicitată pentru prejudiciu moral și orice costuri și cheltuieli reprezintă o sumă

globală care se referă la o singură procedură pendinte la Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, chiar dacă sunt contestate deciziile pronunțate de către

instanțele judecătorești în contextul a 35 de cauze naționale.

Astfel, a solicitat acordarea în beneficiul societății reclamante a câte 43 de

euro, în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral și orice costuri și cheltuieli

pentru fiecare caz în parte.

La 8 decembrie 2020 și 28 ianuarie 2021, în adresa ÎM ,,GVG-Com” SRL și

Biroului Vamal Centru au fost expediate cererea de revizuire și cererea de

concretizare la cererea de revizuire.

ÎM ,,GVG-Com” SRL și Biroul Vamal Centru nu au depus referință prin care

să-și expună opinia asupra motivelor invocate în cererea de revizuire depusă de

către Agentul guvernamental.

Studiind materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu

excepția art.169-171.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (11) Cod de procedură civilă,

dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție

sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la

proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară

prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ a decis examinarea cererii de revizuire fără înștiințarea participanților

la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție,

fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de

revizuire au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței

examinarea acesteia.

Astfel, în conformitate cu art. 448 alin. (2) Cod de procedură civilă, cererea

de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost

menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de

instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

4

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b), alin. (6) Cod de procedură civilă,

după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte

de dispoziție: încheierea de admitere a cererii de revizuire și de casare a hotărârii

sau deciziei supuse revizuirii. În cazul în care o hotărâre examinată anterior în apel

și în recurs a fost supusă revizuirii, cauza se trimite, după admiterea cererii de

revizuire, la rejudecare.

În corespundere cu art. 451 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicându-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexându-se probele ce le

confirmă.

În temeiul art. 447 lit. c) Cod de procedură civilă, sunt în drept să depună

cerere de revizuire: Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați la lit.a)

și b) din prezentul articol, în cazurile prevăzute la art.449 lit.g) și h).

Articolul 449 lit. g) Cod de procedură civilă, prevede că revizuirea se declară

în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii

Moldova a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză

pendinte împotriva Republicii Moldova.

Așadar, efectele hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului prin care

se constată violarea de către instanțele naționale a drepturilor omului, consfințite în

Convenție, cu ocazia pronunțării hotărârilor rămase irevocabile după epuizarea

tuturor căilor de atac prevăzute de legislația națională - operează asupra acestor

hotărâri prin intermediul căii de atac extraordinare a revizuirii prevăzută de articolul

449 din Codul procedură civilă.

La rândul său, art. 450 lit. e) Cod de procedură civilă, stipulează că cererea

de revizuire se depune în interiorul termenului de derulare a procedurii de

reglementare pe cale amiabilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - în cazul

prevăzut la art. 449 lit. g).

Totodată, conform art. 5 alin. (4) lit. b) din Legea cu privire la Agentul

guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015, în domeniul asigurării implementării la

nivel național a Convenției, Agentul guvernamental în cazurile prevăzute de lege,

intervine sau participă în procedurile naționale sau solicită redeschiderea acestora.

Conform art. 11 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la Agentul guvernamental

nr. 151 din 30 iulie 2015, soluționarea amiabilă a unei cauze aflate pe rolul Curții

Europene poate fi inițiată doar după o notificare oficială parvenită din partea Curții

Europene și poate fi derulată concomitent cu procedura prevăzută la art.10, care se

aplică în modul corespunzător. În condițiile alin.(1), Agentul guvernamental, din

oficiu, la solicitarea reclamantului sau a reprezentantului acestuia, este în drept să

negocieze soluționarea amiabilă a oricărei cauze aflate pe rolul Curții Europene.

În speță, Agentul guvernamental al Republicii Moldova a menționat despre

faptul că la caz, Curtea Europeană a comunicat Guvernului Republicii Moldova

cererea GVG-Com și Andronic vs Republica Moldova (nr.30061/13). Astfel,

Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea și fondul

cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate de

către Grefa Curții Europene. De asemenea, Curtea a propus Guvernului să i-a în

calcul eventualitatea încheierii unui acord de soluționare amiabilă a cauzei.

5

În acest fel, la 11 septembrie 2020 Agentul guvernamental al Republicii

Moldova a inițiat procedura de reglementare amiabilă a prezentei cauze.

Cu referire la circumstanțele litigiului, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează că la 2 noiembrie 2011

ÎM ,,GVG-Com” SRL s-a adresa cu cerere de chemare în judecată împotriva

Biroului Vamal Centru, solicitând în urma completării acțiunii anularea deciziei

Biroului Vamal Centru nr. 210/11 din 22 septembrie 2011, ca fiind ilegală.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, Curtea de Apel Chișinău prin hotărârea

din 26 iunie 2012, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Ulterior, prin decizia din 7 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, a

fost respins recursul declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL și a fost menținută hotărârea

din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău.

Față de aceste împrejurări, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că pe rolul Curții Europene a fost

înregistrată cererea GVG-Com vs Republica Moldova, în care reclamanta invocând

art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, s-a plâns de motivarea insuficientă a deciziilor pronunțate de către

instanțele naționale, precum și de încălcarea certitudinii juridice. De asemenea,

reclamanta a pretins la încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, pe motiv

că ingerința în drepturile sale nu a fost prevăzută de lege.

La caz, verificând temeinicia motivelor de revizuire invocate de Agentul

guvernamental, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ consideră că în speță este

justificată reexaminarea cauzei, or în viziunea completului sunt prezente

circumstanțe esențiale și imperative ce vizează încalcarea drepturilor fundamentale

ale ÎM ,,GVG-Com” SRL, garantate de art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art.1 din Protocolul nr.1 la

Convenție, încălcare care constituie un viciu fundamental comis de instanța de

judecată la pronunțarea hotărârii în cauză.

Pentru aceasta, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține prevederile art. 6 § 1 din Convenția europeană

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care

reglementează că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod

echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și

obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie

penală îndreptate împotriva sa.

Curtea Europeană în jurisprudența sa a notat că, principiul conform căruia

Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci

concrete și efective, că respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului

securității raporturilor juridice, cere ca nicio parte să nu aibă dreptul să solicite

revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și executorie, doar cu scopul de a

obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre judecătorească.

Analizând circumstanțele prezentei cauze și raționamentele expuse în cererea

de revizuire, urmează de enunțat faptul că instanțele naționale au respins acțiunea

6

reclamantei din motivul că aceasta nu dispunea de dreptul de a declara din nume

propriu importul mărfurilor ce aparțineau altei persoane juridice.

În acest sens, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ menționează că pe parcursul examinării cauzei, ÎM

,,GVG-Com” SRL a pretins asupra faptului precum că respectase aceeași procedură

de vămuire a mărfurilor importate pe parcursul a doi ani, iar organele vamele nu

depistaseră nicio neregulă. Or, în această privință s-a constatat că instanța de recurs

nu a oferit răspuns la argumentul invocat de către recurent cu referire la faptul că

legalitatea activității desfășurate de ÎM ,,GVG-Com” SRL a fost constatată de către

însuși organul vamal, în cadrul efectuării auditului post-vămuire în baza ordinului

de control nr. 87-O din 23 martie 2011, prin care s-a concluzionat că societatea

reclamantă activase în calitate de declarant în nume propriu în conformitate cu

prevederile legislației în vigoare, întrunând toate condițiile de derulare a procedurii

de declarare a mărfurilor, având dreptul de dispoziție asupra mărfurilor

importate/exportate în calitate de destinatar al acestora.

Prin urmare, se reține că la adoptarea soluției de respingere a acțiunii și

ulterior de respingere a cererii de recurs, instanța de recurs nu a luat în considerare

toate argumentele invocate de către recurent aduse în susținerea poziției sale, iar în

lipsa unui răspuns clar și exhaustiv la cel mai important argument al societății

reclamante, instanța a admis încălcarea dispoziției art. 6 § 1 din Convenție. De

altfel, se constată că ÎM ,,GVG-Com” SRL nu a beneficiat de o examinare corectă

în fața Curții Supreme de Justiție a cauzei sale, în condițiile în care avea deplina

certitudine că activa în condiții de legalitate, iar argumentul invocat cu referire la

acest aspect a fost unul important pentru rezultatul procesului și necesita un răspuns

concret în hotărâre, pe când la caz, abținerea instanței de a furniza un răspuns

explicit, a dus la încălcarea art. 6 § 1 din Convenție, deoarece recurentului nu i-a

fost acordată posibilitatea de a ști dacă argumentele sale au fost neglijate sau

respinse, și în ultimul caz, motivele acestei respingeri.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că nemotivarea hotărârii constituie o încălcare a dreptului la

judecarea cauzei într-un mod echitabil, garantat de art. 6 al Convenției europene

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care obligă

judecătorii naționali să-și motiveze deciziile, pentru a nu lăsa părțile într-o stare de

incertitudine și a nu le crea impresia că nu au fost auzite.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene, art. 6 § 1 din Convenție

obligă instanțele naționale să explice în mod corespunzător motivele pe care își

bazează deciziile lor. Întinderea obligației de a motiva o hotărâre variază în funcție

de caracterul deciziei și trebuie determinată, ținând cont de circumstanțele cauzei

(Ruiz Torija v. Spania, § 29, 9 decembrie 1994). Totodată, deși art. 6 § 1 din

Convenție nu obligă instanțele naționale să prezinte un răspuns detaliat la fiecare

argument invocat de către un justițiabil, obligația respectivă presupune, totuși,

prezentarea unor replici specifice și exprese la argumentele decisive pentru

examinarea cauzei respective (Ramos Nunes de Carvalho e Sa v. Portugalia nr.

55391-13, § 185, 6 noiembrie 2018).

În consecință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ menționează că în rezultatul examinării incomplete a

7

cauzei soldată cu aplicarea amenzilor societății reclamante, în circumstanțele

enunțate a constituit o ingerință în dreptul acesteia la respectarea bunurilor sale,

având în vedere că o ingerință poate fi justificată doar în cazul în care este prevăzută

de lege, urmărește un scop legitim, este necesară într-o societate democratică și este

proporțională scopului legitim urmărit. Or, pentru aceste motive, Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a observat o încălcare a dreptului reclamantei prin hotărârea

judecătorească a cărei revizuire s-a solicitat, la respectarea bunurilor sale, ceea ce

este contrar art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție,

Statului îi revine obligația să adopte măsurile necesare pentru a proteja dreptul

beneficiarilor în acest sens. În special, acesta trebuie să acorde părților la un litigiu

proceduri judiciare care oferă garanțiile procedurale necesare și care permit astfel

instanțelor naționale să se pronunțe în mod eficient și echitabil, în lumina legislației

aplicabile. În același timp, potrivit jurisprudenței bine stabilite a Curții, jurisdicția

sa de a verifica interpretarea și aplicrea corectă a legislației naționale este limitată,

iar sarcina sa nu este de a lua locul instanțelor naționale, ci de a asigura că deciziile

adoptate de către acestea nu sunt viciate de arbitrariu sau în mod vădit nerezonabile

(c. Anheuser-Busch Inc. v Portugalia, nr. 73049/01, § 83, 2007).

În aceste împrejurări, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ apreciază că echilibrul care trebuie să existe între

necesitățile interesului public și imperativele drepturilor fundamentale ale societății

reclamante a fost în detrimentul acesteia, având în vedere că în prezenta speță s-a

constatat că la acel moment nu a existat niciun temei legal pentru a interveni în

drepturile reclamantei garantate de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Circumstanțele descrise, precum și faptul inițierii unei proceduri de

reglementare pe cale amiabilă a cauzei, impun admiterea cererii de revizuire

împotriva deciziei din 7 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, cu reținerea

cauzei pentru reexaminarea recursului declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL împotriva

hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău.

Or, atunci când Curtea constată că un reclamant nu a avut parte de un proces

echitabil în instanțele naționale, redeschiderea procedurii de recurs cu respectarea

cerințelor prevăzute de art. 6 § 1 din Convenția este obligatorie pentru înlăturarea

consecințelor grave ale încălcărilor constatate de Curtea Europeana a Drepturilor

Omului.

În ceea ce vizează solicitarea Agentului guvernamental al Republicii

Moldova de acordare a unei satisfacții echitabile în beneficiul ÎM ,,GVG-Com”

SRL pentru încălcarea constatată, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține următoarele.

În baza art. 41 din Convenție, dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a

Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți

Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei

încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.

Satisfacția echitabilă poate fi acordată dacă dreptul intern nu permite sau

permite doar în mod imperfect, prin repunerea lucrurilor în situația anterioară,

înlăturarea consecințelor măsurii incriminate.

8

Mecanismul de control instituit prin Convenție are un caracter subsidiar, ceea

ce presupune, conform art.1 din Convenție, că drepturile și libertățile garantate de

Convenție să fie protejate mai întâi prin dreptul intern și aplicate de autoritățile

naționale.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ constată existența unui prejudiciu moral suferit de către societatea

reclamantă prin faptul neexaminării complete a cauzei sale în instanța de recurs, care

nu a oferit un răspuns clar și exhaustiv la un argument esențial al recurentei ce avea

un rol decisiv pentru ultima în procesul de soluționare a litigiului, astfel că ÎM

,,GVG-Com” SRL a continuat să sufere repercusiuni negative în urma acestei

încălcări.

Prin urmare, în speță, fiind constatată existența unei violări a drepturilor

reclamantei, statul are obligația juridică din perspectiva Convenției de a pune capăt

acestei violări și de a înlătura consecințele în așa fel încât să se restabilească, pe cât

posibil, situația anterioară prin repararea prejudiciului sub formă pecuniară.

Astfel, prejudiciul moral se acordă în raport cu consecințele negative suferite

de parte, cât și măsura în care i-a afectat situația socială și materială, iar în temeiul

Convenției Europene a Drepturilor Omului, aceste criterii se aplică prin necesitatea

ca partea lezată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a reiterat că o hotărâre în care

ea constată o violare impune statului pârât o obligație legală de a pune capăt violării

și a repara consecințele acesteia în așa mod, încât să restabilească pe cât e posibil

situația existentă înainte de violare (a se vedea Former King of Greece and Others

v. Greece [GC], nr. 25701/94, § 72). În această cauză, reparația trebuie să aibă scopul

de a repune reclamantul în situația în care el s-ar fi aflat dacă violarea nu ar fi avut

loc.

La fel, repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre judecătorească, prin

care s-a încălcat grav un drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, poate fi efectuat în primul rând

prin modificarea (casarea) acesteia și numai apoi prin acordarea unei compensații

pecuniare.

Respectiv, ținând cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

în cauze cu încălcări similare și efectul acestor încălcări asupra reclamantului,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

consideră că o compensație suficientă nu poate fi echilibrată doar prin simpla

constatare a faptelor descrise, iar suma de 43 de euro solicitată de Agentul

guvernamental reprezintă o satisfacție echitabilă pentru încălcările constatate, fiind

apreciată în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral, inclusiv costuri și

cheltuieli.

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ ajunge la concluzia de a admite cererea de

revizuire în limita susținută de Agentul guvernamental, a constata încălcarea

drepturilor ÎM ,,GVG-Com” SRL garantate de art. 6 § 1 din Convenție și de art. 1

din Protocolul nr. 1 la Convenție; a casa decizia din 7 noiembrie 2012 a Curții

Supreme de Justiție și a reține prezenta cauză în procedura Curții Supreme de Justiție

pentru examinarea în ordine de recurs a recursului declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL

9

împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău, cu acordarea unei

satisfacții echitabile în beneficiul societății reclamante pentru încălcările constatate,

prin aplicarea directă a articolului 41 din Convenției, în cuantum de 43 de euro în

calitate de prejudiciu moral, inclusiv costuri și cheltuieli.

În conformitate cu art. 195 Cod administrativ, 453 alin. (1) lit. b) Cod de

procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se admite cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al

Republicii Moldova.

Se constată încălcarea drepturilor Întreprinderii Mixte ,,GVG-Com”

Societate cu Răspundere Limitată garantate de art. 6 § 1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și de art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenție.

Se casează decizia din 7 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, în

cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ.

Se reține prezenta cauză de contencios administrativ în procedura Curții

Supreme de Justiție pentru examinare în ordine de recurs a recursului declarat de

ÎM ,,GVG-Com” SRL împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel

Chișinău.

Se încasează din contul bugetului de stat gestionat de Ministerul Finanțelor

al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, în beneficiul Întreprinderii Mixte ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere

Limitată suma de 43 (patruzeci și trei) de euro, convertită în lei moldovenești la

cursul oficial al Băncii Naționale a Moldovei, la data transferului, în calitate de

despăgubire pentru prejudiciu moral, inclusiv costuri și cheltuieli.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

10