3ra-430/21 — contestarea actelor administrative

3ra-430/21 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-430/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Negru, Gr. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Grigori Peioglo împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind contestarea actelor

administrative, obligarea recalculării și achitării pensiei,

împotriva deciziei din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

hotărârii din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 17 august 2019, Grigori Peioglo a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță Ministerul Afacerilor

Interne privind contestarea actelor administrative, obligarea recalculării și achitării

pensiei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că a activat în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, iar prin ordinul DSSP al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 63ef din 06 noiembrie 1998, a fost eliberat

din organele afacerilor interne, cu dreptul de a primi pensie. Drept dovadă i-a fost

eliberată legitimația de pensionar (dosarul de pensionar nr. 12483), potrivit căreia are

dreptul la pensie începând cu 07 noiembrie 1998. Potrivit calculelor efectuate de

serviciul personal, i-a fost stabilită vechimea în muncă - 20 ani și 7 zile. Consideră

reclamantul, că vechimea în muncă a fost calculată greșit și drept urmare i-a fost

stabilită o pensie considerabil mai mică.

Reclamantul a menționat că în luna octombrie 2018 a aflat despre ordinul

Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018 cu privire la recunoașterea

unor înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de funcționari publici cu

1

statut special de militari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Reclamantul a mai menționat, că conform certificatului eliberat de Inspectoratul

de Poliție Rezina și ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018

cu privire la recunoașterea unor înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de

funcționari publici cu statut special de militari din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, urmează a fi luată în calcul vechimea în muncă cu înlesniri două zile pentru

una zi, cu coeficientul 1:2. Prin urmare vechimea în muncă trebuie să-i fie considerată

în mărime de 28 ani, 7 luni și 19 zile, cu recalcularea corespunzătoare a pensiei.

Această vechime în muncă îi acordă dreptul de a beneficia de o pensie maximă de 74

% din sumele respective ale soldei.

Reclamantul a comunicat, că în temeiul certificatului eliberat de Inspectoratul de

Poliție Rezina, la 20 noiembrie 2018, s-a adresat cu cerere prealabilă la Casa Națională

de Asigurări Sociale (C-2642/18). La 20 decembrie 2018, exact peste 30 de zile de la

depunerea cererii prealabile, Casa Națională de Asigurări Sociale a eliberat un răspuns

în scris, prin care i-a recomandat să se adreseze la Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Rezina.

Reclamantul consideră, că Casa Națională de Asigurări Sociale considerând că

este competența Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rezina, urma să remită cererea

prealabilă Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rezina, informându-l despre acest

fapt. La 26 decembrie 2018 a depus cerere prealabilă în mod repetat, în adresa Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Rezina. La 17 ianuarie 2019 a fost expediat în adresa

sa răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rezina, pe care l-a recepționat la

22 ianuarie 2019.

Astfel, prin răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rezina nr. X-O 1/09-

122 i-a fost refuzată recalcularea pensiei motivând, că perioadele de activitate în cadrul

subdiviziunilor de pază, escortare și deținere a persoanelor reținute și arestate în

izolatoarele de detenție provizorie, nu poate fi raportată la pct. 8 al Hotărîrii Guvernului

nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă,

stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar,

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție.

Nefiind de acord cu decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rezina, la data

de 25 ianuarie 2019, reclamantul s-a adresat cu cerere prealabilă la Casa Națională de

Asigurări Sociale. Prin răspunsul din 04 februarie 2019, Casa Națională de Asigurări

Sociale a respins în mod repetat solicitările reclamantului privind calcularea corectă a

vechimii în muncă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, începînd cu 07 noiembrie

1998.

Manifestând dezacordul cu acțiunile Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rezina

și cu răspunsul nr. X-O 1/09-122 din 16 ianuarie 2019, prin care i-a fost refuzată

calcularea corectă a vechimii în muncă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cu

recalcularea pensiei, începînd cu data de 07 noiembrie 1998 și cu răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale din 04 februarie 2019, cu nr. C-216/19, reclamantul s-

a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată.

Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale să recunoască în calitate de document oficial, ce prevede recalcularea vechimii

2

în muncă cu avantaje, certificatul eliberat de către Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne și să efectueze recalcularea vechimii în muncă, cu

includerea în ea a avantajelor a două luni vechime pentru o lună de serviciu, pe perioada

activității lui în cadrul Izolatorului de Detenție Provizorie.

Prin hotărârea din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

admisă parțial acțiunea în contencios administrativ depusă de Grigori Peioglo,

reprezentat de avocatul Dorian Pîcălău, s-a obligat Casă Națională de Asigurări Sociale

să emită actul administrativ, prin care să recalculeze pensia reclamantului Grigori

Peioglo, cu includerea în ea a avantajelor a două luni vechime în muncă pentru o lună

în serviciu pentru perioada activității reclamantului Grigori Peioglo în izolatorul de

detenție provizorie, în rest acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată (f.d. 103, 113-

117).

La 26 august 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus prin intermediul

poștei electronice, apel împotriva hotărârii din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, iar la 31 octombrie 2020 a depus motivarea apelului, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de

respingere a acțiunii depuse de Grigorii Peioglo.

Prin decizia din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 31 iulie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ, la

cererea de chemare în judecată depusă de Grigori Peioglo împotriva Casei Naționale

de Asigurări Sociale, persoană terță Ministerul Afacerilor Interne al Republicii

Moldova privind contestarea actelor administrative, obligarea recalculării și achitării

pensiei.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel prin prisma normelor de drept

material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei,

a reținut ca fiind justă concluzia primei instanțe referitoare la temeinicia acțiunii

reclamantului Grigorii Peioglo, deoarece reclamantul întrunește condițiile și poate

beneficia de înlesnirile prevăzute în pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 78 din 21 februarie 1994, deoarece intimatul Grigorii Peioglo în perioada

18 aprilie 2000 – 21 iulie 2003 și 27 octombrie 2006- 05 aprilie 2009 a activat în funcția

de polițist pază a arestului și escortă al Comisariatul de Poliție Raionul Comrat al DAI

a UTA Gagauzia al Ministerului Afacerilor Interne.

Totodată, se reține că, Inspectoratul General de Poliție, prin certificatul eliberat, a

confirmat faptul că, Grigori Peioglo are o vechime în serviciu pentru fixarea pensiei la

12 noiembrie 2018, care constituie 26 ani, 8 luni și 29 de zile, calcul care a fost efectuat

în baza ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018 cu privire

la recunoașterea unor înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de

funcționari publici cu statut special de militari din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne.

În conformitate cu art.53 alin. (1) din Legea nr. 300 din 21 decembrie 2017 cu

privire la sistemul administrației penitenciare (în vigoare la data apariției dreptului la

pensie a intimatului), la stabilirea pensiei, funcționarilor publici cu statut special li se

calculează vechimea în serviciu ținîndu-se cont de următoarele înlesniri: o zi de

serviciu în instituțiile penitenciare de tip închis, în casele de arest și în instituțiile

3

penitenciare destinate deținerii și tratării bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici,

precum și la lucrări în subteran, se consideră ca 2 zile de vechime în serviciu.

Așa fiind, este evident că penitenciarele de tip închis, izolatoarele de urmărire

penală (izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și

tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, sunt entitățile plasate sub

incidența reglementărilor pct. 8, lit. d) al Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.

78 din 21 februarie 1994.

Curtea Constituțională a Republicii Moldova, în Hotărârea nr. 27 din data de

20 decembrie 2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare a

condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați,

a statuat că un drept social poate fi obiectul protecției constituționale garantate de art.

46 al Constituției Republicii Moldova și, respectiv, art.1 din Protocolul nr.1 la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertărților

Fundamentale, numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are o

valoare economică. Aplicativ la prezenta cauză, un drept patrimonial dobândit ar

însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o valoare economică și astfel

constituie un drept de proprietate al persoanei”.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

27 ianuarie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi

decizii.

Ulterior, la data de 13 martie 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus

prin intermediul oficiului postal, motivarea recursului.

În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat dezacordul

cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost

încălcate și aplicate eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate

și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

Recurenta a invocat prevederile art. 48, 49 pct. (3) al Legii nr. 1544-XII din

23 iulie 1993 privind asigurarea cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne; Hotărârea Guvernului nr. 1427 din

28 decembrie 2016 cu privire la preluarea atribuțiilor de plată a pensiilor și prestațiilor

sociale și pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 78 din

21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și

plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar, colaboratorilor Centrului

Național Anticorupție.

De asemenea, recurenta a menționat că conform prevederilor art. 16 alin. (1) și

(2) al Legii nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, autoritățile

administrației publice centrale de specialitate și autoritățile publice autonome emit sau

aprobă, în condițiile legii, acte normative. Actele normative ale autorităților

administrației publice centrale de specialitate și autoritățile publice autonome sunt

emise sau aprobate numai în temeiul și pentru executarea legilor și a hotărârilor

Guvernului. Actele normative respective se limitează strict la cadrul stabilit de actele

normative de nivel superior pentru executarea cărora se emit sau se aprobă și nu pot

contravine prevederilor actelor respective. În clauza de adoptare a actelor normative

4

ale autorităților administrației publice centrale de specialitate și autoritățile publice

autonome se indică expres actul normativ superior, în temeiul căruia acestea sunt emise

sau aprobate.

Astfel recurenta a menționat, că prevederile actelor normative ale autorităților

administrației publice centrale de specialitate și autoritățile publice autonome, se aplică

numai în partea în care nu depășesc cadrul stabilit de actul normativ de nivel superior

pentru executarea căruia a fost emis și nu contravin prevederilor actelor respective.

Prin urmare, recurenta consideră, că ordinul nr. 96 din 20 martie 2018, emis de

Ministerul Afacerilor Interne în conformitate cu prevederile pct.7 lit. g) și pct.8 lit. d)

din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire

la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului

penitenciar, depășește prevederile actului normativ, în temeiul căruia a fost emis.

Prevederile pct. 7 lit. g) și pct. 8 lit. d) din Hotărîrea Guvernului Republicii

Moldova nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în

muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar,

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție, prevăd expres circumstanțele în care

la calcularea vechimii în muncă se acordă două luni vechime în muncă pentru o lună

de serviciu și anume, în instituțiile penitenciare de tip închis, izolatoarele de urmărire

penală și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și

bolnavilor psihici, precum și la lucrări de subteran.

Recurenta a relatat, că două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu se

acordă persoanelor care au activat în penitenciare de tip închis și nu provizoriu cum

este indicat în ordinul emis de Ministerul Afacerilor Interne. Astfel, analizând

prevederile legale menționate, se poate deduce că activitatea intimatului din perioadele

enumerate, nu pot fi raportate la prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a

vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și

sistemului penitenciar, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție.

Recurenta consideră, că instanțele judecătorești inferioare neîntemeiat au obligat

Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul administrativ, prin care să

recalculeze pensia reclamantului Grigori Peioglo, cu includerea în ea a avantajelor a

două luni vechime în muncă pentru o lună în serviciu, pentru perioada activității

reclamantului Grigori Peioglo în izolatorul de detenție provizorie.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

5

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 ianuarie 2021, fiind

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale prin intermediul oficiului poștal, la data

de 15 februarie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la materialele

cauzei (f.d. 184). Astfel, recursurile depuse de către Casa Națională de Asigurări

Sociale la 27 ianuarie 2021 și 13 martie 2021, sunt depuse în termen.

La 16 martie 2021 în adresa intimatului Grigori Peioglo și avocatului Dorian

Pîcălău a fost expediată copia recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 196).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție, referințe nu au parvenit.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

6

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7