2ra-456/21 — Declararea nulitătii actelor juridice

Dosarul nr. 2ra-456/21

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Ocnița, judecător – D. Dolghieri

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu

Î N C H E I E R E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Filipciuc Ivan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Filipciuc Ivan către

Sosnovscaia Valentina cu privire la declararea testamentului nul,

împotriva deciziei din 01 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Filipciuc Ivan și menținută hotărârea din 04 august 2020

a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița,

c o n s t a t ă:

La 02 mai 2019, Filipciuc Ivan a înaintat cerere de chemare în judecată către

Sosnovscaia Valentina cu privire la declararea testamentului nul.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, la

XXXXXXX, a decedat sora sa, Cucer Ecaterina. Cu toate că el împreună cu fratele

Filipciuc Vasile au avut grijă de sora sa, ultima a întocmit un testament, testând

averea sa lucrătorului social din primărie, Sosnovscaia Valentina, care conform

atribuțiilor sale de serviciu, era obligată să acorde ajutor oamenilor în vârstă.

Potrivit reclamantului, testamentul este nul deoarece, în viziunea sa, nu a fost

semnat de către sora sa, Cucer Ecaterina, dar și din cauza că semnătura nu poate fi

descifrată, iar în testament nu este specificat ce avere a fost testată.

Prin hotărârea din 04 august 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, cererea de

chemare în judecată depusă de Filipciuc Ivan către Sosnovscaia Valentina cu privire

la declararea nulității testamentului, autentificat de notarul Gîrtopan Valentina la 04

decembrie 2018, prin care Cucer Ecaterina a testat toată averea sa Valentinei

Sosnovscaia, s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 01 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Filipciuc Ivan și menținută hotărârea din 04 august 2020 a Judecătoriei

Edineț, sediul Ocnița.

Pentru a decide astfel instanța de apel a conchis că, reclamantul nu a demonstrat

prin probe pertinente și concludente că, testamentul nu a fost semnat de către Cucer

Ecaterina și că ultima nu a dorit să semneze un astfel de testament, precum nu a

1

demonstrat nici faptul că, fiind bolnavă, defuncta nu avea capacitate de exercițiu

pentru a semna un testament. Mai mult, reieșind din declarațiile martorilor, audiați

în prima instanță, aceștia au confirmat că semnătura din testamentul din litigiu a fost

făcută de către Cucer Ecaterina și că dânșii cunoșteau despre intenția defunctei de a

testa averea anume Valentinei Sosnovscaia.

La 27 ianuarie 2021, Filipciuc Ivan a contestat cu recurs decizia din 01 decembrie

2020 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar au fost indicate circumstanțe și motive similare celor din

cererea de apel.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 01

decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii din 04 august 2020 a

Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, cu pronunțarea unei noi decizii de respingere

integrală a acțiunii.

La 01 martie 2021, Sosnovscaia Valentina, prin intermediul avocatului Raducan

Irina, a depus referință la cererea de recurs, solicitând considerarea acesteia ca fiind

inadmisibilă.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Filipciuc

Ivan este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 01

decembrie 2020 și expediată participanților la proces la 14 ianuarie 2021 (f.d. 122),

fiind recepționată de recurent la 20 ianuarie 2021 (f.d. 124). Astfel, având în vedere

faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 01 decembrie 2020 a Curții de Apel

Bălți a fost înregistrat la 27 ianuarie 2021, fiind expediat prin intermediul oficiului

poștal la 25 ianuarie 2021 (f.d. 133), în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

2

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Filipciuc Ivan.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), c) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Filipciuc Ivan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Dumitru Mardari

3