2ra-307/21 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-307/21

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud. S. Slobodzean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, L. Pruteanu, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Rîșcovan

Petru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Mogo Loans” împotriva lui Rîșcovan Petru cu privire la

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Rîșcovan Petru și a fost menținută hotărârea din

14 februarie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

constată:

La data de 12 iulie 2019, SRL „Mogo Loans” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Rîșcovan Petru cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că în conformitate cu prevederile

contractului de leasing nr. AG5299803 din 11 decembrie 2017, a transmis în posesie și

folosință temporară lui Rîșcovan Petru un autoturism de marca Mercedes E200CDI, n/î

XXXXX, în valoare de 216 000 de lei, cu termenul final de răscumpărare până la

25 noiembrie 2022. Conform graficului de plăți, pârâtul s-a obligat să achite plata pentru

autoturism în 60 de rate lunare a câte 7303,91 de lei.

A susținut că pârâtul nu și-a onorat obligațiile contractuale privind achitarea în

timp util a ratelor de leasing și astfel, a încălcat prevederile capitolului 7 al Contractului

de leasing și prevederile legislației în vigoare privind executarea obligațiunilor. În

consecință, autoturismul a fost transmis reclamantei, conform actului de predare-

primire din 15 februarie 2019.

1

A menționat că la momentul transmiterii bunului, datoria pârâtului constituia

suma totală de 181 988, 37 de lei, dintre care: 154 807,38 de lei - partea principală din

rata de leasing; 16 473,45 de lei - dobânda de leasing restantă; 7740,37 de lei - comision

de reziliere a contractului; 2665,93 de lei - penalitate; 50 de lei - comision pentru

certificate; 251,24 de lei - penalitate unică de întârziere.

Reclamanta a invocat că la 22 februarie 2019 SRL „Andiol Consulting” a întocmit

un raport de evaluare, prin care a fost stabilită valoarea de piață a autoturismului în

sumă de 6365 Euro (123 740 lei) și valoarea de lichidare 4442 Euro (86 362 lei). După

transmiterea autoturismului, au fost efectuate cheltuieli suplimentare pentru serviciile:

de evaluare a autoturismului în suma de 550 de lei și serviciile de spălare în sumă de

120 de lei. Astfel, suma totală a datoriei pârâtului s-a majorat la 182 658,37 de lei.

SRL „Mogo Loans” a afirmat că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 60

din 08 aprilie 2019, autoturismul a fost transmis terței persoanei la prețul de 109 100 de

lei, care au fost direcționat la achitarea datoriei pârâtului. Astfel, după comercializarea

autoturismului, la situația din 09 aprilie 2019, datoria pârâtului constituia suma de

73 558,37 de lei. La data de 23 aprilie 2019, prin notificarea nr. 527 a solicitat pârâtului

achitarea datoriei restante, însă nu a primit răspuns.

A solicitat încasarea de la Rîșcovan Petru a datoriei restante în sumă de 73558,37

lei și taxei de stat în sumă de 2207,00 lei.

Prin hotărârea din 14 februarie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

acțiunea a fost admisă și s-a încasat de la Rîșcovan Petru în beneficiul SRL „Mogo

Loans” datoria restantă în sumă de 73 558,37 de lei și cheltuielile de judecată formate

din taxa de stat în sumă de 2207 lei, în total 75 765,37 de lei.

La 11 martie 2020 Rîșcovan Petru, reprezentat de avocatul Andrei Ursache, a

declarat apel împotriva hotărârii din 14 februarie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul

Central, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 24 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Rîșcovan Petru și a fost menținută hotărârea din 14 februarie 2020 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, SRL „Mogo Loans” și-a

executat integral obligațiile asumate în baza contractului de leasing financiar nr. AG

5299803 din 11 decembrie 2017, iar pârâtul Rîșcovan Petru nu și-a executat obligațiile

asumate potrivit contractului, fapt ce reiese din actul din 15 februarie 2019 de predare-

primire a mijlocului de transport Mercedes E200CDI, n/î XXXXX, potrivit căruia

Rîșcovan Petru în calitate de locatar, a transmis, iar SRL „Mogo Loans”, în calitate de

locator a primit autovehiculul ce constituie obiect al contractului de leasing.

Instanța de apel nu a reținut argumentul lui Rîșcovan Petru precum că SRL „Mogo

Loans” a vândut mijlocul de transport direct, fără a consulta opinia și cel puțin, fără

a-1 informa pe debitor, or, însuși apelantul a predat benevol autoturismul în vederea

vinderii acestuia. Prin urmare, având în vedere faptul că, obligațiile de plată ale

locatarului Rîșcovan Petru asumate prin contract nu au fost onorate, acesta a admis o

restanță la momentul transmiterii bunului în sumă de 181 988,37 lei, după

2

comercializarea autoturismului datoria ultimului constituind 73 558,37 de lei, sumă care

întemeiat a fost dispusă spre încasare de instanța de fond.

Cu privire la argumentul apelantului precum că prevederile contractului de leasing

cu privire la dobândă și penalitate contractuală urmează a fi declarate nule, instanța de

apel a reținut că, conform art. 666, 667 din Codul civil (în vigoare pînă la 01 martie

2019), contractul este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin

care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice, părțile contractante pot

încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte și pot stabili

conținutul lor. Contractul de leasing financiar și-a încetat efectele la data de 15 februarie

2019 din momentul rezilierii anticipate, iar, în perioada valabilității acestuia Rîșcovan

Petru nu a contestat nicio clauză a contractuală. Mai mult ca atât, în actul de predare-

primire din 15 februarie 2019, Rîșcovan Petru a indicat că predă benevol autoturismul

și careva pretenții față de partea adversă nu are.

La data de 06 ianuarie 2021, Rîșcovan Petru a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 24 septembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 14 februarie 2020 a Judecătoriei Strășeni,

sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă

integral, cu încasarea cheltuielilor de judecată din contul intimatei.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, precum și a interpretat în mod eronat legea.

A indicat că, contractul de leasing financiar nr. AG5299803 din 11 decembrie

2017 este unul de adeziune, consumatorul neavând nicio posibilitate să negocieze

clauzele stipulate în acesta. Contractul conține clauze cu caracter abuziv,

disproporționat, care urmează a fi declarate nule. Astfel, pct. 7 ce prevede rata anuală a

dobânzii de 48 % este abuziv și vădit neproporționat, or, pe piața Republicii Moldova

rata maximă a dobânzii anuale la orice bancă comercială constituie 12 %.

Recurentul consideră că este abuzivă și clauza cu privire la dobânda anuală

efectivă DAE în mărime de 62,11 %, deoarece orice bancă comercială are maximul

stabilit pentru DAE în cuantum de 19 %.

A remarcat că potrivit graficului de achitare a ratelor de leasing, dacă rata

principală de leasing pentru luna mai 2018 constituie 844,74 de lei, atunci dobânda

pentru această rata lunară constituie 6459,17 lei, sumă ce este absolut disproporționată

în raport cu specificul și aria de întindere a contractului, cu atât mai mult că nici nu este

clar cum s-a format cuantumul aceste dobânzi, ceea ce conform Legii privind clauzele

abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nr.256 din 09 decembrie 2011, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 24 septembrie

2020.

3

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa lui Rîșcovan Petru

la data de 06 noiembrie 2020 conform scrisorii de însoțire nr. 9152 (f.d. 130), lipsind

date cu privire la recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, declarat 06 ianuarie 2021, este în termen.

La 26 ianuarie 2021, copia recursului a fost expediat în adresa intimatei SRL

„Mogo Loans”, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 150).

Referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Rîșcovan Petru nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Rîșcovan

Petru asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Rîșcovan Petru, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Rîșcovan Petru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5