2rc-22/21 — Încasarea datoriei

2rc-22/21 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosar nr. 2rc-22/21

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul central, Judecător – A. Bologan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – N. Budăi, I. Muruianu, A. Malîi

D E C I Z I E

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de ÎI ”Chirița Tudor” prin intermediul

administratorului Chirița Tudor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Kubera” către

ÎI ”Chirița Tudor” cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2020, prin care a

fost restituit apelul declarat de ÎI ”Chirița Tudor” prin intermediul

administratorului Chirița Tudor, împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni, sediul

central, din 21 noiembrie 2019,

a c o n s t a t a t:

La 08 octombrie 2019, SRL ”Kubera” a depus cerere de chemare în judecată

către ÎI ”Chirița Tudor” cu privire la încasarea datoriei în sumă de 10644,36 lei, a

penalității în sumă de 1915,98 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 1342,50 lei

și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 417,08 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni, sediul central, din 21 noiembrie 2019, a fost

admisă parțial acțiunea înaintată de SRL ”Kubera”.

S-a încasat de la ÎI ”Chirița Tudor” în beneficiul SRL ”Kubera”, datoria în

mărime de 10644,36 lei, penalitatea în mărime de 1915,98 lei și cheltuielile de

judecată în mărime de 376,81 lei.

La 08 decembrie 2020, prin poșta electronică, ÎI ”Chirița Tudor” prin

intermediul administratorului Chirița Tudor, a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Criuleni, sediul central, din 21 noiembrie 2019, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea înaintată de SRL ”Kubera” să fie respinsă.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2020, apelul declarat

de ÎI ”Chirița Tudor”, prin intermediul administratorului Chirița Tudor, a fost

restituit în temeiul art.369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, ca fiind

depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen.

1

La 13 ianuarie 2021, ÎI ”Chirița Tudor”, prin intermediul administratorului

Chirița Tudor, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 24

decembrie 2020.

În motivarea cererii de recurs, s-a indicat că încheierea atacată urmează a fi

casată, deoarece instanța de apel nu a ținut cont de faptul că reprezentantul

apelantei nu a participat la examinarea cauzei în fond, iar acțiunile de înaintare a

cererii de apel au fost posibile doar după comunicarea actului judecătoresc.

Suplimentar, referitor la concluzia instanței că, nu a fost solicitată repunerea în

termen, s-a menționat că cerințele indicate în cererea de apel sunt indispensabile de

procedura de repunere în termen a cererii de apel, astfel că instanța de apel urma să

se ghideze de aceste circumstanțe.

La 08 februarie 2021, administratorul ÎI ”Chirița Tudor” - Chirița Tudor, a depus

un set de acte cu concretizări referitor la motivele și circumstanțele de fapt ale

cererii de recurs.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea privind restituirea cererii de apel a fost

pronunțată de Curtea de Apel Chișinău la 24 decembrie 2020, fiind expediată spre

cunoștință recurentei la aceeași dată (f.d. 53), însă la materialele cauzei nu există

înscrisuri care să probeze momentul recepționării acesteia de către recurentă.

Astfel, Colegiul consideră că recursul înregistrat la 13 ianuarie 2021, a fost

depus în termen.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de

recurs și prevederile legale aplicabile la caz, Colegiul civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de ÎI ”Chirița Tudor”, prin intermediul administratorului Chirița Tudor,

este neîntemeiat și necesită a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data

emiterii. Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că ÎI ”Chirița Tudor” prin intermediul administratorului

Chirița Tudor contestă încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2020,

prin care, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, a fost

restituit apelul declarat de ÎI ”Chirița Tudor” prin intermediul administratorului

Chirița Tudor, împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni, sediul central, din 21

noiembrie 2019, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de SRL

”Kubera” către ÎI ”Chirița Tudor” cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

2

La caz, reprezentantul recurentei susține că nu a cunoscut despre litigiul în

cauză, examinarea cauzei în prima instanță s-a petrecut în lipsa lui, iar la

materialele cauzei nu se găsesc probe concludente și pertinente privind

recepționarea dispozitivului hotărârii Judecătoriei Criuleni, sediul central din 21

noiembrie 2019, or, despre acest act judecătoresc a aflat deja după expirarea

termenului de atac.

Colegiul civil nu poate reține aceste argumente, deoarece potrivit art.2762

alin.(1) din Codul de procedură civilă, dacă valoarea cererii în cauzele de încasare

a unei sume de bani nu depășește 10 salarii medii pe economie prognozate la data

sesizării instanței, fără a se lua în considerare dobânzile, penalitățile, cheltuielile de

judecată și alte venituri accesorii, această cerere se examinează ca cerere cu

valoare redusă.

Conform art.2763 alin.(1) din Codul de procedură civilă, procedura cu privire la

cererile cu valoare redusă este scrisă, iar în conformitate cu alin.(2) al aceluiași

articol, judecătorul poate dispune citarea participanților la proces dacă apreciază

acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părți de a

examina cererea în ședință publică. Judecătorul poate să respingă o astfel de

solicitare în cazul în care consideră că, ținând cont de împrejurările cauzei, nu sânt

necesare dezbateri publice. Respingerea se dispune printr-o încheiere motivată care

poate fi atacată odată cu fondul.

Astfel, Colegiul civil consideră irelevante argumentele reprezentantului

recurentei, precum că examinarea cauzei în fond, a fost petrecută fără participarea

reprezentantului ÎI ”Chirița Tudor”, or, examinarea cererilor cu valoare redusă se

petrece în lipsa părților, cu citarea legală a acestora, iar explicațiile participanților

în proces, pot fi ascultate de către instanța de judecată, doar dacă va constata

imposibilitatea elucidării circumstanțelor importante pentru soluționarea cauzei.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs menționează că la materialele

dosarului este anexat un aviz de recepție, prin care se constată că la 16 octombrie

2019, ÎI ”Chirița Tudor” a recepționat copia încheierii primei instanțe cu privire la

acceptarea cererii de chemare în judecată, spre examinare, în procedura cererilor cu

valoare redusă. (f.d.30)

Or, cunoscând că această categorie de cereri se examinează în lipsa părților, ÎI

”Chirița Tudor”, urma să acționeze cu bună-credință și să manifeste diligența de a

se informa despre mersul examinării acțiunii înaintate, inclusiv despre actele de

procedură emise de către instanță.

De asemenea, este de remarcat faptul că copia dispozitivului hotărârii

Judecătoriei Criuleni, sediul central din 21 noiembrie 2019, a fost expediată în

adresa părților la 22 noiembrie 2019, iar conform semnăturii aplicate pe avizul

poștal de recepție nr.DS4801063951AS, ÎI ”Chirița Tudor” a recepționat actul

judecătoresc la 02 decembrie 2019. (f.d.32-33)

Respectiv, recurenta a cunoscut sau urma să cunoască despre procesul civil

intentat la acțiunea SRL ”Kubera”, iar ținând cont de prevederile art.56 alin.(3) din

Codul de procedură civilă, aceasta trebuia să se folosească cu bună-credință de

drepturile și obligațiile sale procedurale și, să declare apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Criuleni, sediul central din 21 noiembrie 2019, în termenul stabilit de

legislație. Recurenta însă, nu a dat dovadă de promptitudine în vederea exercitării

căii de atac în termen, astfel că, depunerea cererii de apel fără a prezenta dovada

3

imposibilității îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de

lege, demonstrează o neglijență a obligațiilor sale procedurale.

Colegiul civil remarcă că articolele 113 alin.(1) și 10 alin.(1) din Codul de

procedură civilă, coroborate, prevăd că dreptul de a efectua actul de procedură,

încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța

judecătorească (judecător). Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile,

stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat

în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui

act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

În acest context, instanța apreciază critic argumentele recurentei cu referire la

data când aceasta a făcut cunoștință cu dispozitivul hotărârii atacate cu apel,

deoarece acestea nu demonstrează temeiurile omiterii termenului depunerii cererii

de apel.

Cu referire la argumentele că, semnătura aplicată pe avizul de recepție a actului

judecătoresc, nu-i aparține reprezentantului recurentei, pe lângă faptul că în acest

sens nu au fost prezentate careva probe, Colegiul civil menționează că simpla

comparare vizuală a două manuscrisuri, fără confirmarea unei persoane

competente, nu constituie temei pentru a reține un act și a respinge altul.

Totodată, este de menționat faptul că, instanța de recurs nu este instituția

abilitată să aprecieze veridicitatea semnăturilor de pe avize, mizând pe faptul că

toată corespondența expediată de către instanțele de judecată se înmânează

destinatarilor în strictă conformitate cu legislația în vigoare.

În așa mod, punerea la îndoială a recepționării corespondenței de către recurent,

nu poate fi pusă pe seama instanței de judecată, dar este interpretată de către

Colegiu drept un comportament de rea-voință din partea părților în proces.

Suplimentar, cu referire la argumentele recurentei despre procedura de depunere

și respectiv de repunere în termen a cererii de apel, instanța de recurs menționează

că în conformitate cu art.362 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, termenul

de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termenul de apel se face de

către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116 din Codul de

procedură civilă.

Mai mult, dispozițiile art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă, constituie

o garanție a dreptului de apărare, legiuitorul urmărind scopul ca persoanele, care

din motive întemeiate au omis termenul de apel, să poată fi repuse de către instanța

de apel, în baza cererii. Totodată, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în

cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea

termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să

cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

Potrivit prevederilor art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc). Repunerea în

termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la

acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a

4

cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură.

De asemenea, este de menționat faptul că instanța de recurs verifică legalitatea și

temeinicia încheierii supuse recursului la momentul adoptării acesteia.

În așa mod, materialele cauzei atestă faptul că, la data pronunțării încheierii

contestate cu recurs, la materialele cauzei nu erau anexate cereri de repunere în

termen sau probe incontestabile care să certifice faptul imposibilității apelantei de a

contesta hotărârea în termen.

Complementar, Colegiul reține că, legislația procedurală de rând cu stabilirea

anumitor drepturi procedurale participanților la proces, instituie și obligația părților

de a se folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale, în scopul contracarării

oricăror abuzuri de drepturi, la caz, crearea unei vizibilități de existență a unei stări

de fapt. Respectiv, reînnoirea acestui termen pe motive, care nu au putere de

convingere, poate fi contrară principiului securității raporturilor juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În

acest sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu

se conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc

un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul vizat.

Colegiul civil mai menționează că prin prisma jurisprudenței CtEDO (cauza

Melnic vs RM (Hotărârea din 14.11.2006), Ciachir vs RM (Hotărârea din

15.01.2008), Popov vs RM (Hotărârea din 02.12.2005), Ponomaryov vs Ucraina

(Hotărârea din 03.04.2008), Van Harn vs Germany (Hotărârea din 11.09.2007)),

neprezentarea de către instanța de judecată a motivelor pentru repunerea apelului în

termen sau repunerea neîntemeiată în termenul de apel reprezintă o încălcare a

dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO.

Din această perspectivă, Colegiul susține poziția instanței de apel cu privire la

restituirea cererii de apel pe motivul omiterii termenului de atac și lipsa cererii de

repunere în termen. Astfel că, recursul declarat de ÎI ”Chirița Tudor” împotriva

încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2020 este neîntemeiat, iar

actul de discreție al instanței de apel urmează a fi menținut de către instanța de

recurs.

5

În temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de ÎI ”Chirița Tudor”, prin intermediul

administratorului Chirița Tudor.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2020, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Kubera” către ÎI ”Chirița

Tudor” cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6