2ra-345/21 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra-345/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – L. Bagrin

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecătorii – I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Crețu Adrian în

interesele lui Terenti Ion,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Cebacot”

către Popenco Dumitru, Sorocean Serghei, Terenti Ion și Gladcî Ion, intervenient

accesoriu Buhaniuc Igor, cu privire la recuperarea prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2020, prin care s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 04 martie 2020,

c o n s t a t ă:

La 11 septembrie 2017, SRL “Cebacot” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Popenco Dumitru, Sorocean Serghei, Terenti Ion și Gladcî Ion cu

privire la încasarea de la Popenco Dumitru a prejudiciului material în mărime de

43665,38 lei și a cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat în mărime de

1309,96 lei, de la Sorocean Serghei a prejudiciului material în mărime de 15594,79

lei și a cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat în mărime de 467,84 lei, de

la Terenti Ion a prejudiciului material în mărime de 30149,92 lei și a cheltuielilor

de judecată formate din taxa de stat în mărime de 904,49 lei, iar de la Gladcî Ion a

prejudiciului material în mărime de 2097,85 lei și a cheltuielilor de judecată

formate din taxa de stat în mărime de 62,93 lei.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, la 18 martie 2017, între SRL “Cebacot” -

în calitate de angajator și Popenco Dumitru - în calitate de salariat, a fost încheiat

contractul individual de muncă nr. 27/2017, potrivit căruia pârâtul a fost angajat în

funcția de șef depozit la depozitul întreprinderii.

La aceiași dată, a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 29/2017,

între SRL “Cebacot” - în calitate de angajator și Popenco Sorocean Serghei - în

calitate de salariat, potrivit căruia ultimul a fost angajat în funcția de magaziner.

De asemenea, la 18 martie 2017, a fost încheiat contractul individual de muncă

nr. 28/2017, între SRL “Cebacot” - în calitate de angajator și Terenti Ion - în

calitate de salariat, potrivit căruia ultimul a fost angajat în funcția de magaziner.

La 18 martie 2017, a fost efectuată o inventariere, în rezultatul căreia, potrivit

1

Listei de inventariere nr. 5, angajații sus-menționați au preluat stocul de marfă din

depozitul întreprinderii, sub răspundere personală și au semnat Contractul cu

privire la răspunderea materială colectivă deplină nr. 2/2017.

La 15 mai 2017, în temeiul contractului individual de muncă nr. 44/2017,

Buhaniuc Igor a fost angajat în funcția de magaziner, acesta semnând Contractul cu

privire la răspunderea materială colectivă deplină nr. 2/2017.

La 19 mai 2017, în temeiul contractului individual de muncă nr. 47/2017,

Gladcî Ion a fost angajat în funcția de magaziner.

La 23 mai 2017, lui Popenco Dumitru i-a fost acordat concediu neplătit, iar în

legătură cu acest fapt, la 24 mai 2017, lui Buhaniuc Igor i-a fost încredințată

exercitarea provizorie a funcției de șef de depozit, în baza ordinului nr. 315.

În scopul stabilirii situației reale la depozitul întreprinderii, prin ordinul nr. 311

din 23 mai 2017, s-a ordonat inventarierea bunurilor și instituirea Comisiei de

inventariere.

Prin procesul-verbal privind rezultatele inventarierii din 26 mai 2017, s-a

stabilit suma neajunsului depistat în mărime de 81675,04 lei. Suplimentar, au mai

fost efectuate verificări în actele contabile potrivit Listelor de inventariere nr. 13,

nr. 14, Proceselor-verbale și notelor contabile anexate, ceea ce a dus la modificarea

sumei neajunsului.

Astfel, prin ordinul nr. 375 din 19 iunie 2017, s-a stabilit prejudiciul material

cauzat de către angajații depozitului SRL “Cebacot” pentru perioada de gestionare

18 martie 2017 - 22 mai 2017, în mărime totală de 97761,75 lei, care a fost

repartizat între persoanele vinovate, în raport cu zilele efectiv lucrate.

Prin scrisorile din 19 iunie 2017, 18 iulie 2017 și 08 august 2017, pârâții au

fost înștiințați despre neajunsurile depistate, fiindu-le propusă restituirea lor.

Ca urmare a expedierii somațiilor, Buhaniuc Igor s-a prezentat la oficiul

întreprinderii, unde a restituit o parte a prejudiciului cauzat în mărime de 3064,75

lei și a semnat un angajament de restituire a prejudiciului de 3189,06 lei în termen

de 4 luni, Sorocean Serghei s-a prezentat la oficiul întreprinderii, unde a indicat că

recunoaște suma prejudiciului cauzat și se obligă să-l restituie, însă nu a întreprins

nicio măsură, iar Popenco Dumitru a recepționat somația, dar nu s-a prezentat.

Angajații Terenti Ion și Gladcî Ion, nu au recepționat pretențiile privind

recuperarea prejudiciilor, deși anterior la aceeași adresă, au recepționat scrisorile

prin care au fost invitați să facă cunoștință cu rezultatele inventarierii.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 04 martie 2020, cererea

de chemare în judecată depusă de SRL ”Cebacot” a fost admisă integral.

S-a încasat: - din contul lui Popenco Dumitru în beneficiul SRL ”Cebacot”

prejudiciul material în mărime de 43665,38 lei și 1309,96 lei cu titlu de taxă de

stat; - din contul lui Sorocean Serghei prejudiciul material în mărime de 15594,79

lei și 467,84 lei cu titlu de taxă de stat; - din contul lui Terenti Ion prejudiciul

material în mărime de 30149,92 lei și 904,49 lei cu titlu de taxă de stat; - din contul

lui Gladcî Ion prejudiciul material în mărime de 2097,85 lei și 62,93 lei cu titlu de

taxă de stat.

În cumulul concluziilor sale, prin prisma prevederilor art. 327 alin.(3) din

Codul muncii, conform căruia încetarea raporturilor de muncă după cauzarea

prejudiciului material și/sau a celui moral nu presupune eliberarea părții

contractului individual de muncă de repararea prejudiciului prevăzută de prezentul

2

cod și de alte acte normative, prima instanță a dat o apreciere critică argumentelor

reprezentantului lui Terenti Ion, potrivit cărora, ulterior constatării neajunsurilor a

cărui încasare se solicită, SRL ”Cebacot” a aprobat demisia lui Terenti Ion, fără

careva obiecții și că prin ordinul din 02 iunie 2017, s-a dispus și achitarea

concediului anual nefolosit.

La 31 martie 2020, avocatul Crețu Adrian în interesele lui Terenti Ion a depus

cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 04

martie 2020, solicitând casarea hotărârii instanței de fond, în partea încasării

prejudiciului material din contul lui Terenti Ion, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii în această parte.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2020, a fost respinsă

cererea de apel depusă de avocatul Crețu Adrian în interesele lui Terenti Ion și,

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 04 martie 2020.

Pentru a decide astfel, făcând referire la argumentele din cererea de apel,

Curtea de apel a reiterat concluziile primei instanțe și a remarcat faptul că angajații

SRL ”Cebacot” - Terenti Ion, Sorocean Serghei și Gladcî Ion au semnat contractul

cu privire la răspunderea materială colectivă deplină nr. 2/2017 din 18 martie 2017,

iar ca urmare, de către angajator au fost respectate prevederile legale cu privire la

procedura de stabilire a răspunderii materiale a salariaților, în speță lipsind

temeiurile de absolvire de răspundere materială a lui Terenti Ion.

Astfel, instanța de apel a considerat întemeiată soluția instanței de fond cu

privire la obligarea angajaților SRL ”Cebacot” printre care se regăsește și Terenti

Ion la repararea prejudiciului material, iar argumentele apelantului cu referire la

repartizarea matematică a sumei pretinse în raport cu numărul de zile efectiv

lucrate, au fost considerate irelevante și nefondate de către Colegiul judiciar, or

potrivit art. 336 din Codul muncii, pentru prejudiciul cauzat angajatorului,

salariatul poartă răspundere materială în limitele salariului mediu lunar dacă

prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 11 ianuarie 2021, avocatul

Crețu Adrian în interesele lui Terenti Ion a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2020, solicitând casarea atât a

deciziei instanței de apel, cât și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din

04 martie 2020, în partea încasării prejudiciului material din contul lui Terenti Ion,

cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii în această parte.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și normele de drept

reflectate în cererea apel, reprezentantul lui Terenti Ion a invocat că ordinul nr. 375

din 19 iunie 2017 ”Cu privire la rezultatele inventarierii și reparare a prejudiciului

material cauzat întreprinderii” nu poate fi reținut drept probă pertinentă și

concludentă pentru stabilirea cauzării prejudiciului material prin acțiunile sau

inacțiunile ilegale și culpabile ale lui Terenti Ion, din motiv că ordinul dat a fost

perfectat de angajații SRL ”Cebacot” contrar prevederilor legale de constatare a

faptelor și stărilor de fapt, iar instanțele de judecată nu au determinat gradul de

vinovăție a lui Terenti Ion.

În context, reprezentantul recurentului a remarcat că, Terenti Ion, nu a avut un

acord comun cu angajatorul și cu ceilalți membri ai colectivului de reparare a

pretinsului prejudiciu în mod comun.

În concluzie, reprezentantul recurentului a menționat că instanțele de judecată,

3

neântemeiat au aplicat metoda analogică de încasare a prejudiciului de la Terenti

Ion, bazându-se pe împrejurările generate de Buhaniuc Igor și Serghei Sorocean

care au recunoscut prejudiciul cauzat SRL ”Cebacot”, or, în cazul recurentului,

acestea urmau să emită o hotărâre bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere

și nu poate fi restabilit.

Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă și luând în

considerație că, potrivit materialelor cauzei, decizia din 20 octombrie 2020 a Curții

de Apel Chișinău, a fost expediată părților la 20 noiembrie 2020 (f.d.17), însă la

dosar nu sunt anexate probe confirmative a recepționării actului judecătoresc,

Completul Colegiului consideră că cererea de recurs, înaintată la 11 ianuarie 2021,

este depusă în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de avocatul Crețu Adrian în interesele lui Terenti Ion, este neîntemeiat și

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță însă, criticile invocate de reprezentantul recurentului, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din

Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

4

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanțele

de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel și prima instanță, iar argumentele

recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune

declararea acestuia ca fiind admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă

care nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de avocatul Crețu Adrian în

interesele lui Terenti Ion.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi

necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Crețu Adrian în

interesele lui Terenti Ion.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5