2rac-13/21 — rezilierea contractului de subarendă a terenurilor agricole si încasarea datoriei plătii de subarendă

2rac-13/21 — rezilierea contractului de subarendă a terenurilor agricole si încasarea datoriei plătii de subarendă (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-13/21

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul central (jud. S. Bragarenco)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, O. Cojocaru, I. Țurcan)

DECIZIE

07 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Întreprinderea mixtă „Applum-D.A.B.”

societate cu răspundere limitată, reprezentată de către avocatul Pavel Cotruță,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea

cu răspundere limitată „Mustang” împotriva Întreprinderii mixte „Applum-D.A.B.”

societate cu răspundere limitată cu privire la rezilierea contractului de subarendă a

terenurilor agricole și încasarea datoriei plății de subarendă în agricultură,

împotriva deciziei din 26 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Întreprinderea mixtă „Applum-D.A.B.” societate cu

răspundere limitată, reprezentată de către avocatul Pavel Cotruță și a fost menținută

hotărârea din 16 iulie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul central,

constată:

La 30 noiembrie 2017 SRL „Mustang” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎM „Applum-D.A.B.” SRL cu privire la rezilierea contractului de

subarendă a terenurilor agricole și încasarea datoriei plății de subarendă în

agricultură.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 01 octombrie 2011, între SRL

„Mustang” și ÎM „Applum-D.A.B.” SRL a fost încheiat un contract de subarendă în

agricultură sub nr. 1, în baza căruia SRL „Mustang”, în calitate de arendaș al

terenurilor cu destinație agricolă, deținute conform contractelor de arendă, conform

actului de predare-preluare, a transmis ÎM „Applum-D.A.B.” SRL în subarendă

terenurile cu destinație agricolă, pe un termen de 29 ani, cu suprafața totală de

39,8272 ha, iar ÎM „Applum-D.A.B.” SRL a preluat terenurile pentru cultivarea

plantației multianuale și a altor culturi agricole.

1

A menționat că, pentru folosirea terenurilor subarendate, ÎM „Applum-

D.A.B.” SRL s-a obligat să achite în perioada ianuarie-octombrie a fiecărui an plata

anuală de subarendă în cuantum fix sau cu acordul ambelor părți în bani, luându-se

ca bază prețul de piață la momentul achitării, după cum urmează: grîu - 12165 kg

sau 24330 de lei, cu prețul de unitate 2 lei; orz - 3132 kg sau 6264 de lei, cu prețul

de unitate 2 lei; răsărită - 1787 kg sau 7148 de lei, cu prețul de unitate 4 lei; porumb-

2,1 ha sau 12600 de lei, cu prețul de unitate 2 lei; grîu, pentru livadă - 600 sau 1200

de lei, cu prețul de unitate 2 lei.

A susținut că, SRL „Mustang” și-a onorat obligațiunile contractuale, adică a

transmis terenurile menționate în folosința ÎM „Applum-D.A.B.” SRL, iar ultima nu

și-a onorat obligațiunile contractuale, adică nu a achitat plata de subarendă, în

conformitate cu condițiile contractuale, acumulând o datorie pentru perioada a 06

ani, 2012-2017, adică 72990 kg de grîu sau 145980 de lei, 18792 kg de orz sau 37584

de lei, 10722 kg de răsărită sau 42888 de lei, 12,6 ha de porumb sau 75600 de lei,

3600 kg de grîu pentru livadă sau 7200 de lei.

A afirmat că, având în vedere încălcarea gravă a condițiilor contractuale de

către pârât, neachitarea plății pentru subarendă, în vederea soluționării litigiului pe

cale amiabilă, a fost înaintată pârâtului o reclamație, care a rămas fără răspuns.

A solicitat rezilierea contractului de subarendă a terenurilor agricole nr. 1 din

01 octombrie 2011 încheiat între SRL „Mustang” și ÎM „Applum-D.A.B.” SRL,

înregistrat la OCT Ștefan Vodă, cu obligarea ÎM „Applum-D.A.B.” SRL de a

restitui SRL „Mustang” terenurile subarendate și încasarea de la ÎM „Applum-

D.A.B.” SRL a sumei de 156126 de lei, ce constituie valoarea bănească a datoriei

plății subarendei în agricultură pentru perioada anilor 2015-2017 și a taxei de stat în

sumă de 4684 de lei.

Prin hotărârea din 16 iulie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul central, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către SRL „Mustang”, a fost reziliat contractul de

subarendă a terenurilor agricole nr. 1 din 01 octombrie 2011, încheiat între SRL

„Mustang” și ÎM „Applum-D.A.B.” SRL, înregistrat la OCT Ștefan Vodă, cu

obligarea ÎM „Applum-D.A.B.” SRL de a restitui SRL „Mustang” terenurile

subarendate și au fost încasate de la ÎM „Applum-D.A.B.” SRL în beneficiul SRL

„Mustang” suma de 154626 de lei, ce constituie valoarea bănească a datoriei plății

subarendei în agricultură pentru perioada anilor 2015-2017 și taxa de stat achitată la

depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 4639 de lei.

La 26 iulie 2019 ÎM „Applum-D.A.B.” SRL, reprezentată de către avocatul

Pavel Cotruță, a declarat apel nemotivat, iar la 24 februarie 2020 a declarat apel

motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri.

Prin decizia din 26 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către ÎM „Applum-D.A.B.” SRL, reprezentată de către avocatul Pavel

Cotruță și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La 23 septembrie 2020 ÎM „Applum-D.A.B” SRL, reprezentată de către

avocatul Pavel Cotruță, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

2

instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii sau trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel sau în primă instanță.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele judecătorești au soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost antrenate în proces și au apreciat

arbitrar probele.

A menționat că, ÎM „Applum-D.A.B.” SRL și-a restabilit posesia evidențelor

primare, prin care se atestă incontestabil faptul că, începând cu anul agricol 2012,

și-a onorat integral obligațiile corelative de plată a plății de arendă la direct către

fiecare proprietar în parte, fapt confirmat prin borderourile de evidență, semnate

inclusiv de administratorul și asociatul SRL „Mustang”, Aureliu Zavalișca, precum

și de fratele său, Anatolie Zavalișca, care a fost primar în s. Slobozia, raionul Ștefan

Vodă pe parcursul a 16 ani, până în anul 2019.

A susținut că, plata la direct de către ÎM „Applum-D.A.B.” SRL în beneficiul

fiecărui proprietar de terenuri agricole a fost agreată atât în mod expres de către

Aureliu Zavalișca, fapt confirmat în ședința de judecată a instanței de apel,

respectiva modalitate fiind agreată și de toți ceilalți proprietari de terenuri, inclusiv

implicit și prin acțiuni concludente, deoarece în favoarea SRL „Mustang” nu se

forma absolut nici o diferență pozitivă (surplus) sau negativă (deficit) în cantitățile

de produse ce urmau a fi plătite în natură de către subarendașul ÎM „Applum-

D.A.B.” SRL către arendașul SRL „Mustang” și apoi către fiecare proprietar,

precum și nici nu apăreau nici un fel de obligații de evidență, raportare și plată a

TVA (taxei pe valoare adăugată).

A afirmat că, SRL „Mustang” nu a emis niciodată facturi fiscale către ÎM

„Applum-D.A.B.” SRL pentru arendă și nici nu au fost emise niciodată conturi spre

plată.

A mai afirmat că, pentru oricare dintre cantitățile în natură oferite de către ÎM

„Applum-D.A.B.” SRL cu titlu de plată pentru arendă fiecăruia dintre proprietarii

terenurilor agricole, SRL „Mustang” nu a emis nici o factură, precum și nu deține

nici o evidență contabilă primară de parvenire a respectivelor cantități și de

distribuire a acestora către arendatori.

A reiterat că, între SRL „Mustang” și ÎM „Applum-D.A.B.” SRL nu există

nici un acord cu privire la trecerea de la modalitatea de plată a plății de arendă în

natură, prin comutarea în plata în bani.

A notat că, prin actul de predare-preluare a terenurilor agricole subarendate

pe un termen de 29 ani este prezentată lista tuturor terenurilor, cu indicarea

numărului cadastral al fiecăruia, a suprafeței, a bonității și a stării în care se afla

fiecare teren la preluare în subarendă, precum și a contractelor de arendă de bază

semnate între SRL „Mustang” și proprietarul fiecărui teren.

A declarat că, conform pct. 19 din contractul de subarendă a terenurilor

agricole nr. 1 din 01 octombrie 2011, SRL „Mustang” și ÎM „Applum-D.A.B.” SRL

au stabilit expres că, rezilierea nemotivată a prezentului contract nu se admite, iar

conform pct. 13 lit. e) și d) din contractul de subarendă a terenurilor agricole enunțat,

arendașul se obligă să nu rezilieze prezentul contract înainte de expirarea termenului

stabilit în caz dacă subarendașul își îndeplinește toate obligațiile contractuale

3

asumate și să-i restituie subarendașului toate cheltuielile pe care le-a suportat pentru

plantarea și întreținerea viei, livezii, care vor fi calculate de la data plantării acestora

până la data rezilierii contractului.

A invocat că, intimatul a trecut sub tăcere faptul că, întreaga suprafață a

terenurilor transmise în subarenda în baza contractului de subarendă a terenurilor

agricole enunțat este plantată cu culturi multianuale - livezi de pomi fructiferi.

Pe cale de consecință, a relevat că, circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin de către instanța de

apel, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, pe care instanța le-a

considerat constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente, concluziile

instanței de apel, expuse în decizie, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei și

au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și normele de drept

procesual. Mai mult, instanța de apel, contrar prevederilor art. 390 alin. (2) CPC, nu

a oferit o argumentare exhaustivă motivelor respingerii apelului.

A susținut că, la materialele dosarului lipsește orice tranzacție, prin care

părțile contractante în litigiu ar fi convenit asupra modificării modalității de plată

din cea în natură în cea în bani.

A considerat că, instanțele judecătorești au admis o ingerință contrară

prevederilor art. 60 alin. (4) CPC, care statuiază că, instanța judecătorească nu este

în drept să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acțiunii.

A afirmat că, în situația în care subarendașul a acoperit integral toate

obligațiile față de proprietarii terenurilor agricole subarendate, volumul și valoarea

cărora este absolut identică și echivalentă obligațiilor de plată pentru arendă a

arendașului SRL „Mustang”, adjudecarea în beneficiul acesteia a sumei revendicate

prin acțiune ar constitui o îmbogățire fără justă cauză.

A notat că, instanțele judecătorești au soluționat problema drepturilor unor

persoane neantrenate în proces – a tuturor proprietarilor de terenuri agricole deținute

de către ÎM „Applum-D.A.B.” SRL, pentru care aceasta a transmis și efectiv a onorat

obligațiile, ce-i reveneau în sarcina SRL „Mustang”, în caz contrar, toți proprietarii

de terenuri urmează să restituie cantitățile de cereale primite sau contravaloarea

acestora pentru a fi transmise ÎM „Applum-D.A.B.” SRL către SRL „Mustang” întru

executarea sarcinii la plata de subarendă, echivalentă și concurentă, deci acoperită

prin compensare.

Prin referința depusă la 12 octombrie 2020 SRL „Mustang” a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 16 decembrie 2020 a considerat recursul admisibil

și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și și trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente.

4

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la 01 octombrie 2011, între SRL

„Mustang” și ÎM „Applum-D.A.B.” SRL a fost încheiat contract de subarendă a

terenurilor agricole nr. 1, în baza căruia SRL „Mustang”, în calitate de arendaș al

terenurilor agricole deținute în temeiul contractelor de arendă, indicate în actul de

predare-preluare, a transmis ÎM „Applum-D.A.B.” SRL în subarendă terenurile

agricole, pe un termen de 29 ani, cu suprafața totală de 39,8272 ha, iar ÎM „Applum-

D.A.B.” SRL a preluat terenurile pentru cultivarea plantației multianuale și a altor

culturi agricole.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Mustang” a solicitat

rezilierea contractului de subarendă a terenurilor agricole nr. 1 din 01 octombrie

2011 încheiat între SRL „Mustang” și ÎM „Applum-D.A.B.” SRL, înregistrat la OCT

Ștefan Vodă, cu obligarea ÎM „Applum-D.A.B.” SRL de a restitui SRL „Mustang”

terenurile subarendate și încasarea de la ÎM „Applum-D.A.B.” SRL a sumei de

156126 de lei, ce constituie valoarea bănească a datoriei plății subarendei în

agricultură pentru perioada anilor 2015-2017 și a taxei de stat în sumă de 4684 de

lei.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii, dispunând rezilierea contractului de

subarendă a terenurilor agricole nr. 1 din 01 octombrie 2011, încheiat între SRL

„Mustang” și ÎM „Applum-D.A.B.” SRL, înregistrat la OCT Ștefan Vodă, cu

obligarea ÎM „Applum-D.A.B.” SRL de a restitui SRL „Mustang” terenurile

subarendate și încasând de la ÎM „Applum-D.A.B.” SRL în beneficiul SRL

„Mustang” suma de 154626 de lei, ce constituie valoarea bănească a datoriei plății

subarendei în agricultură pentru perioada anilor 2015-2017 și taxa de stat achitată la

depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 4639 de lei.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

ÎM „Applum-D.A.B.” SRL, reprezentată de către avocatul Pavel Cotruță, a ajuns la

concluzia netemeiniciei acestuia, menținând hotărârea primei instanțe, pe care a

considerat-o întemeiată și legală.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la

caz și criticile aduse în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că, soluția a fost dată de

către instanța de apel fără elucidarea pe deplin a circumstanțele cauzei și fără

determinarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

5

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.

Astfel, în conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) și (2) CPC, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea

lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanță judecătorească

o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală

și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Art. 373 alin. (1), (2) și (5) CPC prevede că, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Din materialele dosarului și, anume, din cererea de apel rezultă că,

reprezentantul ÎM „Applum-D.A.B.” SRL, avocatul Pavel Cotruță a invocat că,

începând cu anul 2012, ÎM „Applum-D.A.B.” SRL și-a onorat integral obligațiunile

de achitare a plății de arendă la direct către fiecare proprietar al terenului agricol în

parte, anexând în acest sens listele proprietarilor cărora le-a fost achitată plata pentru

arenda terenurilor agricole în perioada anilor 2012-2019 și recipisele semnate de

către aceștia, prin care confirmă că, nu au pretenții față de ÎM „Applum-D.A.B.”

SRL privind executarea obligațiunilor contractuale conform contractului de

subarendă a terenurilor agricole nr. 1 din 01 octombrie 2011 (f. d. 122-202, vol. I).

Instanța de apel, însă, concluzionând că, ÎM „Applum-D.A.B.” SRL nu a

executat clauzele contractuale în perioada anilor 2012-2017, nu s-a pronunțat asupra

acestui argument și nu a dat nici o apreciere înscrisurilor enunțate.

La caz, se mai reține că, conform pct. 8 din contractul de subarendă a

terenurilor agricole nr. 1 din 01 octombrie 2011, pentru folosirea terenurilor

subarendate, subarendașul ÎM „Applum-D.A.B.” SRL achită în natură până la

sfîrșitul anului agricol plata anuală de subarendă în cuantum fix sau cu acordul

ambelor părți în bani luându-se ca bază prețul de piață la momentul achitării, după

cum urmează: grîu - 12165 kg sau 24330 de lei, cu prețul de unitate 2 lei; orz - 3132

kg sau 6264 de lei, cu prețul de unitate 2 lei; răsărită - 1787 kg sau 7148 de lei, cu

prețul de unitate 4 lei; porumb - 2,1 ha sau 12600 de lei, cu prețul de unitate 2 lei;

grîu, pentru livadă - 600 sau 1200 de lei, cu prețul de unitate 2 lei.

6

Din prevederile contractuale enunțate rezultă că, pentru folosirea terenurilor

subarendate, subarendașul ÎM „Applum-D.A.B.” SRL achită în bani până la sfîrșitul

anului agricol plata anuală de subarendă doar cu acordul ambelor părți.

La materiale dosarului nu se regăsește un acord semnat de către ambele părți

în acest sens.

Mai mult, pe parcursul examinării cauzei de către instanța de apel,

reprezentantul ÎM „Applum-D.A.B.” SRL, avocatul Pavel Cotruță a invocat că, între

SRL „Mustang” și ÎM „Applum-D.A.B.” SRL nu există nici un acord, prin care

părțile contractante în litigiu ar fi convenit asupra modificării modalității de plată

din cea în natură în cea în bani.

Instanța de apel, însă, încasând de la ÎM „Applum-D.A.B.” SRL în beneficiul

SRL „Mustang” suma de 154626 de lei, ce constituie valoarea bănească a datoriei

plății de subarendă pentru perioada anilor 2015-2017, nu s-a pronunțat și nu a dat

nici o apreciere acestui argument.

Așadar, contrar obligației instanței de judecată de a determina toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, instanța de apel a omis

să se pronunțe și să dea apreciere motivelor importante invocate în apel, fapt ce

direct rezultă din prevederile art. 373 alin. (1) și (5) CPC.

Or, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente

instanței, dar, de asemenea, obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse

(speța Fomin contra Moldovei, hotărârea CEDO din 11 octombrie 2011).

Se accentuează că, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre și decizie motivată. Motivarea este o

parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune

concluziile formulate în privința cauzei diferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se pronunța în hotărâri

asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți

întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (speța Garcia Ruiz contra

Spaniei, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

În acest sens, se reține că, actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți (principiul

nr. 6 al Recomandării nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite

pentru ameliorarea funcționării justiției, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul

Miniștrilor al Consiliului Europei).

Însă, la caz, instanța de apel, pronunțând decizia din 26 mai 2020, a omis să

satisfacă standardele procedurale relevante referitoare la conținutul actului

judecătoresc, încălcând normele de drept procedural.

7

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a încălcat normele de drept procedural, iar această eroare judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite cauza spre

rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând cauza, să emită o decizie întemeiată și legală, respectând dreptul

garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Întreprinderea mixtă „Applum-D.A.B.”

societate cu răspundere limitată, reprezentată de către avocatul Pavel Cotruță.

Se casează integral decizia din 26 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu răspundere

limitată „Mustang” împotriva Întreprinderii mixte „Applum-D.A.B.” societate cu

răspundere limitată cu privire la rezilierea contractului de subarendă a terenurilor

agricole și încasarea datoriei plății de subarendă în agricultură, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

8