2ra-455/21 — cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor judecatpresti

2ra-455/21 — cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor judecatpresti (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-455/21

Prima instanță: Judecătoria Edineț sediul Dondușeni (jud. L. Danilișin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

ÎNCHEIERE

7 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Lilian Graur, reprezentat de avocatul

Igor Țurcanu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Lilian Graur, reprezentat

de avocatul Igor Țurcanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu

privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

împotriva deciziei din 26 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Lilian Graur, admis apelul declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și modificată hotărârea din 11 iunie 2020 a

Judecătoriei Edineț sediul Dondușeni

constată:

La 4 septembrie 2019, Lilian Graur, reprezentat de avocatul Igor Țurcanu a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova și Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În motivarea acțiunii a invocat că prin ordonanța din 29 decembrie 2009 a

procurorului în procuratura raionului Edineț, Corneliu Gheras a fost dispusă

începerea urmăririi penale în privința lui potrivit semnelor componenței infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal.

La 28 ianuarie 2010, procurorul în procuratura raionului Edineț a emis

ordonanța de recunoaștere a lui în calitate de bănuit.

Astfel, la 19 februarie 2010, dânsul a fost reținut de către procurorul în

procuratura raionului Edineț din motiv că ar fi comis o infracțiune gravă, pentru care

1

legea prevede pedeapsa cu închisoare și poate să se eschiveze de la prezentarea la

organele de urmărire penală și că victima și martorii indică că anume el ar fi săvârșit

infracțiunea.

A precizat reclamantul că a fost privat de libertate din 19 februarie 2010 până

la 22 februarie 2010, adică timp de 4 zile.

La 22 februarie 2010, procurorul în procuratura raionului Edineț a înaintat

demers către judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Edineț pentru aplicarea

măsurii preventive arest preventiv.

Prin încheierea din 23 februarie 2010 a Judecătoriei Edineț, demersul

procurorului Corneliu Gheras cu privire la aplicarea arestului preventiv în privința

lui a fost respins și a fost aplicată liberarea provizorie sub control judiciar, cu

stabilirea obligației de a nu părăsi localitatea unde are domiciliu pe întreaga perioadă

a urmăririi penale.

La 30 martie 2010, la procedura de prezentare a materialelor de urmărire

penală învinuitului, de către dânsul și avocatul Igor Țurcanu a fost înaintat demers

de clasare a cazului și încetarea urmăririi penale în privința lui din motiv că nu sunt

probe care ar dovedi vinovăția învinuitului.

Prin ordonanța din 20 martie 2010, demersul învinuitului și apărătorului său a

fost respins ca fiind neîntemeiat.

La 25 octombrie 2011 de către Judecătoria Edineț a fost emisă sentința de

achitare în privința lui, acuzat în săvârșirea infracțiuunii prevăzute de art. 191

alin. (4) Cod penal pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii. Măsura preventivă aplicată față de el - eliberarea provizorie sub control

judiciar, a fost anulată.

Prin decizia din 7 septembrie 2016 a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți,

devenită irevocabilă prin necontestarea de către participanții la proces, au fost

respinse apelurile declarate de procurorul procuraturii raionului Edineț și directorul

SRL „Customagic”, Radu Bruma declarate împotriva sentinței din 25 octombrie

2011 a Judecătoriei Edineț, ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

Astfel, a considerat recurentul că procurorul în procuratura raionului Edineț,

Corneliu Gheras a intentat dosarul penal față de el în mod abuziv și ilegal, având ca

suport declarațiile părții vătămate și a martorilor, probe insuficiente pentru dovedirea

vinovăției lui în faptul însușirii ilegale ale bunurilor SRL „Customagic”, încredințată

în administrarea lui, prin folosirea situației de serviciu și săvârșită în proporții mari.

Reprezentantul organelor de urmărire penală nu a verificat minuțios actele de

verificare prezentate de partea vătămată care erau întocmite eronat, în copii

neconfirmate, nu a observat sau nu a dorit să observe lipsa documentelor primare.

Învinuirea a fost înaintată în lipsa unei expertize financiar-contabile.

A indicat că partea apărării, în procesul dat, a fost nevoită să solicite efectuarea

a mai multor expertize financiar-contabile pentru a-și dovedi nevinovăția și a

suportat cheltuieli pentru expertize.

Așadar, conform avizului de plată nr. 2856 din 16 august 2010 al Centrului

Național de Expertize Judiciare, dânsul a fost nevoit să achite costul expertizelor.

2

Totodată, a menționat că i-au fost cauzate suferințe psihice și fizice. Urmărirea

penală în privința lui a fost pornită la 29 decembrie 2009 de către Procuratura

raionului Edineț în baza demersului directorului SRL „Customagic”, filiala Edineț,

conform unei bănuieli de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod

penal.

A subliniat că temeiul pentru pornirea urmăririi penale nu se regăsește în

ordonanța privind pornirea urmăririi penale din 29 decembrie 2009. În cadrul

efectuării acțiunilor de urmărire penală în perioada 29 decembrie 2009 - 30 martie

2010, dânsul a fost recunoscut și audiat în calitate de bănuit în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal și i-a fost înaintată învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 191 alin. (4) Cod penal, dânsul nu a recunoscut

vinovăția și, folosindu-se de drepturile sale procesuale, a refuzat de a da declarații.

Cauza penală s-a aflat în procedura de examinare în instanța de fond în perioda

6 aprilie 2010 - 25 octombrie 2011 și în procedura de examinare în instanța de apel

29 noiembrie 2011 - 5 octombrie 2016.

Deci, întreaga perioadă în care a avut de suferit în urma acțiunilor ilegale ale

organelor de urmărire penală 29 decembrie 2009 - 5 octombrie 2016 constituie 5 ani

și 10 luni în instanțele judiciare, perioadă în care a fost nevoit să trăiască cu gândul

că riscă o pedeapsă reală cu închisoarea de cel puțin 7 ani, deoarece unica pedeapsă

prevăzută de legea în care a fost acuzat este doar cea cu închisoarea, pedeapsa

condiționată nefiind aplicabilă.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor Legii nr. 1545 din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, art.

1405 Cod civil.

A solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 300 000 de lei din

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova

pentru atragere ilegală la răspundere penală, a costului expertizelor judiciare în

mărime de 4 120 de lei și a sumei de 10 000 de lei cu titlu de cheltuieli pe cauza

suportate în legătură cu procesul civil în cauza penală, în baza bonului de plată

pentru asistență juridică.

La 20 mai 2020, Lilian Graur, reprezentat de avocatul Igor Țurcanu a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, prin

care a solicitat încasarea din bugetul de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

în beneficiul lui a prejudiciului moral în mărime de 30 0000 de lei cauzat prin

atragere ilegală la răspundere penală, a costului expertizelor judiciare în mărime de

4 120 de lei și a sumei de 10 000 de lei cu titlu de cheltuieli suportate în legătură cu

procesul civil în cauza penală.

Prin hotărârea din 11 iunie 2020 a Judecătoriei Edineț sediul Dondușeni, a fost

admisă acțiunea parțial.

Au fost încasate din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficului lui Lilian Graur suma de 80 000 de lei cu titlul

3

de prejudiciu moral, suma 4 120 de lei – costul expertizelor judiciare și cheltuieli de

asistență juridică în mărime de 10 000 de lei.

În rest, a fost respinsă pretenția privind repararea prejudiciului moral în partea

ce ține de suma restantă în valoare de 220 000 de lei.

În susținerea soluției emise, având în vedere gravitatea infracțiunii de a cărei

săvârșire a fost învinuit reclamantul - în săvârșirea unei infracțiuni grave, sancțiunea

căreia prevede pedeapsă cu închisoare până la 12 ani, procurorul în susțineri

solicitând aplicarea unei depeșase cu închisoare pe un termen de 10 ani, de caracterul

și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală, de faptul că a fost

reținut timp de 4 zile de organele de drept, de rezonanța de care a avut-o în societate

informația despre învinuirea lui într-o infracțiune de delapidare, de durata examinării

cauzei penale în instanța de judecată - aproape 6 ani de zile, de suferințele fizice,

morale cauzate, prima instanță a considerat că mărimea prejudiciului moral solicitat

în mărime de 300 000 de lei de către Lilian Graur este o sumă excesivă și

disproporționată în raport cu principiul compensării echitabile și rezonabile a

prejudiciului moral.

Prima instanță a reținut că satisfacție echitabilă constituie acordarea unui

prejudiciu moral reclamantului în mărime de 80 000 de lei.

Referitor la pretenția reclamantului privind încasarea cheltuielilor suportate la

efectuarea expertizelor contabile în mărime de 4 120 de lei, prima instanță a ajuns la

concluzia că urmează a fi admisă, această pretenție se încadrează în prevederile art. 7

lit. d) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

A conchis prima instanță că urmează a fi admisă și pretenția privind încasarea

cheltuielilor de asistență juridică, reieșind din prevederile art. 96 alin. (1) și alin. (11)

CPC, considerându-le că au fost reale, necesare și rezonabile, reclamantul a fost

reprezentat în ședință de judecată de un avocat.

Prin decizia din 26 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Lilian Graur, admis apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și modificată hotărârea din 11 iunie 2020 a Judecătoriei Edineț sediul

Dondușeni în latura încasării cheltuielilor de asistență cu micșorarea cuantumului

încasat de la 10 000 de lei la 5 000 de lei.

În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că prima

instanță corect a stabilit că satisfacție echitabilă constituie acordarea reclamantului

a unui prejudiciu moral în mărime de 80 000 de lei.

Instanța de apel a stabilit că Lilian Graur a solicitat încasarea cheltuielilor

legate de efectuarea expertizelor contabile în mărime de 4 120 de lei, pe care prima

instanță corect le-a încasat, această pretenție încadrându-se în prevederile art. 7 lit. d)

din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

Totodată, instanța de apel a constatat că potrivit bonului de plată seria XL

nr. 742931, Lilian Graur a achitat pentru asistență juridică suma de 10 000 de lei,

însă la materialele cauzei nu se regăsește lista detaliată a actelor/acțiunilor efectuate

de avocat și a timpului aferent acestora, cu tariful și orarul.

Prin urmare, instanța de apel a considerat parțial întemeiată cerința de încasare

a cheltuielilor de asistență juridică, ținând cont de complexitatea cauzei, noutatea și

4

dificultatea întrebărilor juridice ridicate de speță, aportul avocatului la soluționarea

cauzei, timpul și munca depusă de avocat, urmând a micșora suma cheltuielilor de

asistență juridică până la 5 000 de lei.

La 1 februarie 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei din 26 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în

partea în care a fost admisă acțiunea parțial, cu emiterea unei hotărâri noi în această

parte de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

nu au justificat soluția în partea încasării cheltuielilor de expertiză judiciară, decât

prin faptul că această pretenție se încadrează în prevederile art. 7 lit. d) din Legea

nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

A precizat că avizul de plată cu nr. 2856 din 16 august 2010 a cheltuielilor de

efectuare a expertizei contabile în sumă de 2 060 de lei, emis de către Centrul

Național de Expertize Judiciare este eliberat în legătură cu un alt dosar penal la

Judecătoria Edineț nr. 1-71/2010, în timp ce pretenția cu privire la încasarea

prejudiciului este solicitată în legătură cu dosarul penal de la Judecătoria Edineț

nr. 1-4/2011.

Astfel, instanțele de judecată au admis eronat încasarea cheltuielile de

expertiză judiciară, or Lilian Graur a fost achitat în baza sentinței din 25 octombrie

2011 nr. 1-4/2011 a Judecătoriei Edineț.

La caz, intimatul nu a prezentat alte probe, iar constatările instanței în acest

sens sunt bazate pe declarațiile din ședința de judecată.

Cu referire la repararea prejudiciului moral, a accentuat recurentul că toate

acțiunile întreprinse de organul de urmărire penală au fost în limitele Codului de

procedură penală.

Așadar, prejudiciul moral urmează a fi privit ca o compensare și nicidecum ca

obținerea unor foloase necuvenite.

În situația din speță, intimatul nu a probat nici faptul că informația privind

învinuirea sa a avut o rezonanță în societate, a fost discutată activ de către societate

și a avut un impact negativ asupra sa sau asupra poziției sale sociale și este rezultatul

acțiunilor organului de urmărire penală.

Nu poate fi neglijat faptul că potrivit materialelor dosarului intimatul nu a fost

supus arestării sau pedepsei sub formă de închisoare. Însă în privința acestuia au fost

întreprinse doar măsuri procesuale legale care erau prevăzute de legislația procesual

penală și care urmau de a fi întreprinse pentru cazul de infracțiune săvârșirea căreia

era imputată acestuia.

Deși, o confirmare în acest sens lipsește, măsura preventivă obligația de a nu

părăsi localitatea este cea mai blândă măsură preventivă și are scopul doar de a

asigura neeschivarea bănuitului, învinuitului, inculpatului de la organul de urmărire

penală și instanța de judecată.

De asemenea, aplicarea acestei măsuri preventive nu privează persoana de

libertate, nu o desparte de familie și nu îi îngrădește dreptul de a munci.

5

Prin urmare, a considerat că în rezultatul aplicării acestei măsuri preventive,

intimatului nu i-a fost cauzat un prejudiciu moral, or Lilian Graur în niciun fel nu

și-a manifestat voința de a părăsi țara.

De altfel, nu a fost demonstrat că intimatul a pierdut careva beneficii ca

urmare a aplicării măsurii preventive obligația de a nu părăsi localitatea.

În cele din urmă, Lilian Graur a fost achitat, ceea ce nu poate fi apreciat ca

fiind un prejudiciu moral exagerat.

Totodată, a considerat recurentul că sunt neîntemeiate și exagerate cheltuielile

de asistență juridică în cauza penală în mărime de 5 000 de lei.

La 23 februarie 2021, prin intermediul poștei electronice și ulterior, la

24 februarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Lilian Graur, reprezentat de

avocatul Igor Țurcanu a declarat recurs împotriva deciziei din 26 noiembrie 2020 a

Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțând o hotărâre nouă de

admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat că atât hotărârea primei instanțe, cât și

decizia instanței de apel sunt greșite, iar concluziile instanțelor sunt bazate pe

interpretarea eronată a legii și administrarea arbitrară a probelor.

A menționat recurentul că în rezultatul acțiunilor ilicite ale organului de

urmărire penală, timp de 6 ani și 8 luni, a fost ilegal și abuziv urmărit penal de către

organele de urmărire penală, dânsul a suferit psihic, deoarece pe tot parcursul atât a

cercetării cauzei de organul de urmărire penală, cât și examinarea cauzei în instanțele

de judecată, a contestat toate actele de învinuire a organului de drept, emise în

privința sa.

Detenția ilegală de 4 zile, în sine i-a produs tulburări psiho-somatice, care,

coroborate cu durata excesivă a procesului penal, la care a fost supus pe o perioadă

de mai mult de șase ani, au condus la afecțiuni, ce i-au alterat grav starea de sănătate

și condițiile de viață, alterări ce urmează să fie suplinite prin acordarea de daune

morale.

A explicat că reținerea lui de către procuror a fost ca efect al faptului că el

s-a folosit de dreptul procedural de a nu face declarații, a fost întocmit procesul-

verbal respectiv, dar după finisarea procedurii de audiere a bănuitului, procurorul pe

caz, în mod arbitrar și abuziv l-a reținut și motivul indicat în procesul-verbal de

reținere este indicat și acesta, refuză să facă declarații.

Totodată, a remarcat că evoluția profesională a sa a fost afectată în mod grav

și ireversibil, a fost suspendat din serviciu, ulterior și concediat și, în consecință,

i-au fost lezate viața socială, profesională, precum și cea personală, toate afectând

demnitatea și personalitatea, adică au fost grav lezate acele drepturi nepatrimoniale

a căror încălcare produce daune morale.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare, contrar art. 6 din CEDO, nu s-au

expus referitor la durata de soluționare a procesului penal.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot

fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

6

Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se

repară indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală,

a organului responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției de

stat debitoare.

În ceea ce privește complexitatea cauzei, a considerat recurentul că cauza

penală de învinuire a lui în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 191 alin. (4)

Codul penal este una complexă, având în vedere capătul de învinuire și materialul

probator.

Referitor la conduita părților și autorităților naționale, reieșind din raporturile

privind modul de respectare a termenului rezonabil la examinarea și judecarea cauzei

penale, a reiterat că nu îi poate fi imputată tergiversarea examinării cauzei. În oricare

caz, scurgerea unui termen de 7 ani de la prima audiere până la concluzia irevocabilă

a instanței de judecată în privința acuzației aduse, este cu siguranță un termen

excesiv de mare și care nu poate fi considerat rezonabil.

Cât privește miza pentru el, a menționat că a fost învinuit de comiterea unei

infracțiuni grave, pentru care legea penală prevede exclusiv pedeapsa cu închisoare

până la 12 ani.

În circumstanțele expuse, având în vedere perioada examinării cauzei penale

de aproximativ 7 ani, de atitudinea părților la judecare cauzei, complexitatea cauzei

penale, precum și miza (interesul) pentru el, se constată faptul încălcării dreptului

lui la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale.

Astfel, a evidențiat că suma adjudecată de instanțele de judecată ierarhic

inferioare cu titlu de compensare a prejudiciului moral nu este una echitabilă și

proporțională suferințelor suportate de el în perioada demarării dosarului penal

intentat în privința sa, pe perioada de 6 ani și 8 luni (28 ianuarie 2010 - 7 septembrie

2016), circumstanțele relatate confirmând existența în speță a unei fapte ilicite în

raport cu el.

Prin urmare, suma de 300 000 de lei în calitate de despăgubire a prejudiciului

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii

și ale instanțelor judecătorești, inclusiv și încălcarea termenului rezonabil de

examinare a cauzei ar constitui o satisfacției echitabilă a despăgubirilor și ar atinge

scopul și finalitatea prevăzută de lege.

Cu privire la modificarea de către instanța de apel în latura încasării

cheltuielilor de asistență juridică cu micșorarea cuantumului încasat de la 10 000 de

lei la 5 000 de lei, a precizat recurentul că prin contract de asistența juridică avocatul

Igor Țurcanu, contra la un onorariu de 10 000 de lei, s-a obligat să perfecteze cererea

de chemare în judecată și să reprezinte prin mandat interesele lui. În vederea

executării obligațiilor contractuale a fost necesar să fie făcute cunoștință cu

materialele cauzei penale de învinuire, să fie efectuate demersurile necesare în

vederea acumulării materialului probatoriu, întocmirea nemijlocită a cererii de

chemare în judecată, participarea la examinarea cauzei civile în instanțele de

judecată, contestarea hotărârilor adoptate.

Instanța de apel nu a luat în considerație procesele-verbale ale ședințelor de

judecată la care a fost prezent avocatul, fiind necesar să se deplaseze de la sediu la

7

Judecătoria Edineț sediul Dondușeni pe itinerarul Edineț - Dondușeni - Edineț și care

confirmă efectiv munca depusă de avocat și timpul efectiv cheltuit pentru prestarea

serviciilor.

A remarcat că probele prezentate pentru dovada cheltuielilor suportate în

cauza civilă, complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea întrebărilor juridice

ridicate de speță, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă

de acesta, faptul în ce măsură munca lui în cauza respectivă i-a limitat capacitatea

de a lucra în alte dosare, rezultatul obținut, lipsa restricțiilor de timp impuse de client

și de circumstanțele cauzei, durata relației dintre avocat și client, experiența,

reputația și abilitatea avocatului, justificarea și ponderea mijloacelor de apărare

utilizate în cauză, faptul că acestea urmează să fie necesare, realmente angajate și

rezonabile ca mărime, și faptul că suma a fost achitată pentru asistența juridică

prestată de două ori în prima instanță și în instanța de apel este de 10 000 de lei, cu

titlu de prejudiciu material, sumă, care este una rezonabilă în raport cu

circumstanțele cauzei.

La fel, instanța de apel nu a ținut cont de Recomandările privind cuantumul

onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor

de asistență juridică, aprobate de către Consiliul Uniunii Avocaților din Republica

Moldova, decizia nr. 2 din 30 martie 2012.

La 17 februarie 2021, în adresa lui Lilian Graur și Procuraturii Generale a

Republicii Moldova a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 11 vol. II), fiind recepționată de către Procuratura Generală a

Republicii Moldova la data de 22 februarie 2021, ceea ce se atestă prin avizul de

recepție anexat la actele cauzei (f. d. 31 vol. II).

La 5 martie 2021, în adresa Ministerului Justiției al Republicii Moldova și

Procuraturii Generale a Republicii Moldova a fost expediată copia cererii de recurs

depusă de Lilian Graur, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt

ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 30

vol. II), fiind recepționată de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova la data de 10 martie 2021, ceea ce se

atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 32-33 vol. II).

La 5 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Procuratura Generală a

Republicii Moldova a depus referință la recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, solicitând admiterea recursului.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție alte referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 30 decembrie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 226 vol. I), fiind recepționată de către Ministerul Justiției al Republicii

8

Moldova la 5 ianuarie 2021 și de către Lilian Graur la 6 ianuarie 2021, fapt ce se

confirmă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 227-228 vol. I).

Tot actele cauzei atestă că la data de 30 decembrie 2020 copia deciziei recurate

a fost expediată și la adresa electronică a reprezentantului recurentului Lilian Graur,

avocatului Igor Țurcanu, ceea ce se atestă prin extrasul din poșta electronică anexat

la materialele dosarului (f. d. 225 vol. I).

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursurile la 1 februarie 2021 și respectiv, la 23 februarie 2021 în termenul

legal.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Lilian Graur, reprezentat de avocatul Igor Țurcanu, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Lilian Graur, reprezentat de avocatul Igor Țurcanu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

9

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursurile declarate nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursurile

declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Lilian Graur, reprezentat

de avocatul Igor Țurcanu urmează a fi considerate ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Lilian Graur, reprezentat de avocatul Igor Țurcanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

10