2ra-379/21 — cu privire la constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti, repararea prejudiciului material si moral

2ra-379/21 — cu privire la constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti, repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-379/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, A. Minciuna, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

7 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Alexei

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

repararea prejudiciului material și prejudiciului moral

împotriva deciziei din 2 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, admis apelul

declarat de Gheorghe Alexei, reprezentat de avocatul Alina Ceban, casată parțial

hotărârea din 15 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru și emisă în

această parte o hotărâre nouă

constată:

La 30 iulie 2019, Gheorghe Alexei, reprezentat de avocatul Alina Ceban a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenienți accesorii Primăria municipiului Chișinău, Consiliul

municipal Chișinău și executorul judecătoresc Nicolae Vasian cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, repararea prejudiciului material și prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că prin hotărârea din 27 aprilie 2011 a Curții

de Apel Chișinău, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de el

împotriva Consiliului municipal Chișinău privind obligarea de a-i atribui spațiu

locativ împreună cu membrii familiei sale.

A comunicat că întru executarea hotărârii enunțate, Curtea de Apel Chișinău

a eliberat titlul executoriu nr. 3-2178/11 din 27 aprilie 2011, care a fost prezentat

1

spre executare executorului judecătoresc Nicolae Pașa la 23 iunie 2011, iar ulterior,

după ce au trecut 6 ani fără a fi executat, prin încheierea aceluiași executor

judecătoresc din 27 aprilie 2017, a fost strămutat titlul executoriu la executorul

judecătoresc Nicolae Vasian.

A menționat că până în prezent, hotărârea din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel

Chișinău nu a fost executată, deoarece Consiliul municipal Chișinău nu dispune de

spațiu locativ în vederea executării acesteia.

Totodată, a relatat că împreună cu familia sa, au fost nevoiți să închirieze

locuință pentru perioada 1 septembrie 2016 - 1 martie 2019, cât și pentru perioada

2 martie 2019 - 2 februarie 2022, costul chiriei constituind suma de 3 500 de

lei/lunar.

Astfel, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția deservire fiscală mun. Chișinău prin

confirmarea nr. 26/2-0714-1554 din 19 iunie 2017 a confirmat că potrivit registrului

de evidență a contractelor de locațiune au fost înregistrate contractele pentru

perioada 2011 - 2019 între Inga Popescu, în calitate de locator și Gheorghe Alexei,

în calitate de locatar, fiind achitat impozitul pe venit aferent operațiunilor de predare

în posesie și/sau folosință a proprietății imobiliare în mărime de 12 670 de lei.

A remarcat că distinct de prejudiciul material pe care l-a suportat și îl suportă

în continuare, suportă zilnic și un prejudiciu moral cauzat de suferințele psihice,

manifestate prin sentimentele neajutătoare, complexul de inferioritate, de rușine,

insatisfacție de lipsirea de posibilitatea de a locui într-un spațiu locativ decent care i

se cuvine în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pentru munca

silnică de ani de zile.

Așadar, a considerat că prin încălcarea dreptului la executare în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, i-a fost cauzat un prejudiciu moral ce poate fi

evaluat la suma de 30 000 de lei pentru perioada de 25 de luni de neexecutare a

hotărârii.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 46, 53 din Constituția RM,

Legii nr. 87 din 21 aprilie 2010 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, art. 1422, 1423 Cod civil,

art. 28, 96, 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, constatarea încălcării art. 6 paragraful 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, art. 1 al Protocolului 1

din Convenție, exprimat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a

hotărârii din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Chișinău, încasarea din contul bugetului

de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul

lui a prejudiciului material cauzat ca urmare a neexecutării hotărârii judecătorești în

sumă de 87 500 de lei pentru perioada 23 iunie 2017 - 23 iulie 2019 cu titlu de

cheltuieli pentru închirierea spațiului locativ și a prejudiciului moral în mărime de

30 000 de lei pentru perioada 23 iunie 2017 - 23 iulie 2019 de neexecutare.

Prin hotărârea din 15 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost admisă acțiunea parțial.

2

A fost constatată încălcarea dreptului lui Gheorghe Alexei la executare în

termen rezonabil a hotărârii din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Chișinău.

A fost încasat de la bugetul de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

în beneficiul lui Gheorghe Alexei prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării

hotărârii din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Chișinău pentru perioada 23 iunie 2017

- 23 iulie 2019, în sumă de 17 000 de lei, inclusiv 14 000 de lei cu titlu de prejudiciu

material pentru închirierea spațiului locativ, conform contractelor nr. 632 din

1 septembrie 2016, înregistrat de Direcția deservire fiscală Rîșcani mun. Chișinău la

16 iunie 2017 și nr. 683 din 26 februarie 2019, înregistrat de Direcția deservire

fiscală Rîșcani mun. Chișinău la 26 februarie 2019, și 3 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral.

În rest, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în partea ce excede suma

încasată de 17 000 de lei.

În susținerea soluției emise, prima instanță a constatat că nici în termenul

stabilit pentru executarea benevolă și nici ulterior, documentul executoriu emis în

baza hotărârii din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Chișinău nu a fost executat de

către debitor.

Cu referire la comportamentul autorităților naționale, prima instanță a stabilit

că acestea nu au întreprins careva acțiuni concrete și măsuri necesare în vederea

executării hotărârii Curții de Apel Chișinău, din care motiv documentul executoriu

nr. 3-2178/11 din 27 aprilie 2011 este neexecutat până în prezent, însă, miza pentru

creditorul Gheorghe Alexei este evidentă, fiind bazată pe dreptul acestuia la

asigurarea cu spațiu locativ.

Astfel, prima instanță a ajuns la concluzia că reclamantului i-a fost încălcat

dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău,

instanței de judecată nefiindu-i prezentate probe în aspectul că debitorul executării

a întreprins măsuri suficiente de înlăturare a încălcărilor admise în procedura de

executare a titlului executoriu.

În partea ce ține de cuantumul prejudiciul material, prima instanță a reținut că

la dosar alte probe ce ar proba suportarea prejudiciului decât mențiunile din contract,

și anume la pct. 4 al contractelor prin care se confirmă achitarea de către reclamant

pentru chiria spațiului locativ a câte 7 000 de lei în fiecare contract, ceea ce în sumă

constituie 14 000 de lei, ca urmare a acordării în chirie a spațiului locativ în baza

acestor contracte.

Cu referire la cuantumul prejudiciului moral pretins de către Gheorghe Alexei

în sumă de 30 000 de lei, prima instanță a menționat că acesta este vădit

disproporțional și excesiv în raport cu criteriile stabilite la caz, astfel că suma în

mărime de 3 000 de lei poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce la o

satisfacție echitabilă persoanei vătămate, la caz lui Gheorghe Alexei și este una

corelativă cu practica judiciară în cazuri similare.

Prin decizia din 2 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, admis apelul declarat de

3

Gheorghe Alexei, reprezentat de avocatul Alina Ceban, casată parțial hotărârea din

15 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, în partea încasării

prejudiciului material cauzat ca urmare a neexecutării hotărârii judecătorești și a

prejudiciului moral și în această parte adoptată o hotărâre nouă, prin care a fost

încasată de la bugetul de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul

lui Gheorghe Alexei suma de 87 500 de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin

neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel

Chișinău.

În rest, a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Au fost încasate de la bugetul de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

în beneficiul lui Gheorghe Alexei cheltuielile de judecată în instanța de apel în

mărime de 2 000 de lei.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a stabilit că din contractul

de locațiune din 1 septembrie 2016 încheiat între Inga Popescu, în calitate de locator

și Gheorghe Alexei, în calitate de locatar, se atestă că ultimul a închiriat pentru o

perioadă de până la 1 martie 2019, un apartament, chiria lunară constituind suma de

3 500 de lei/lunar.

Ulterior, la 26 februarie 2019, între aceleași părți a fost încheiat un nou

contract de locațiune a aceluiași apartament, pentru perioada 2 martie 2019 -

2 februarie 2022, costul chiriei lunare fiind de 3 500 de lei.

Instanța de apel a reținut ca fiind întemeiate argumentele apelantului

Gheorghe Alexei care a indicat că prima instanță nu a dat o apreciere probei

prezentate și anume confirmării nr. 26/2-07/4-1554 din 19 iunie 2017 a Serviciului

Fiscal de Stat, Direcția deservire fiscală mun. Chișinău, act ce confirmă incontestabil

că plata chiriei a fost achitată integral pentru toată perioada contractuală de către

Gheorghe Alexei.

Respectiv, instanța de apel a considerat ca neîntemeiată concluzia primei

instanțe care a reținut că la dosar alte probe ce ar proba suportarea prejudiciului decât

mențiunile din contract și anume pct. 4, prin care se confirmă achitarea de către

Gheorghe Alexei pentru chiria spațiului locativ a câte 7 000 de lei în fiecare contract,

ceea ce în sumă constituie 14 000 de lei, ca urmare a acordării în chirie a spațiului

locativ în baza acestor contracte.

Or, din conținutul contractelor examinate și anume pct. 4, reținute de prima

instanță, reiese că suma de 7 000 de lei a fost achitată cu titlu de plată lunară și

arvună, iar în continuare potrivit pct. 2 din contract, Gheorghe Alexei a achitat chiria

lunară de 3 500 de lei.

Pe cale de consecință, instanța de apel a considerat întemeiate argumentele

apelantului Gheorghe Alexei referitor la temeinicia pretenției privind încasarea

prejudiciului material în sumă de 87 500 de lei.

La 13 ianuarie 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei din 2 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

4

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le neîntemeiate și pasibile de a fi casate, deoarece instanța de apel,

verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, eronat a interpretat

dreptul material cu privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral,

nu s-a expus asuptra tuturor motivelor invocate în cererea de apel depusă de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

La fel, a comunicat că decizia instanței de apel nu a fost comunicată

Ministerului Justiție al Republicii Moldova, în acest sens reprezentatul Ministerului

s-a adresat cu o cerere către Judecătoria Chișinău sediul Centru pentru a face

cunoștință cu decizia din 2 iulie 2020 Curtea de Apel Chișinău (fapt confirmat prin

cererea anexată la dosar, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a făcut

cunoștință cu decizia motivată la data de 4 ianuarie 2021).

La 1 februarie 2021, în adresa lui Gheorghe Alexei, Consiliului municipal

Chișinău și executorului judecătoresc Nicolae Vasian a fost expediată copia cererii

de recurs depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 162), fiind recepționată de către Gheorghe

Alexei și Consiliul municipal Chișinău la 8 februarie 2021 și de către executorul

judecătoresc Nicolae Vasian la 12 februarie 2021, ceea ce se atestă prin avizele de

recepție anexate la actele cauzei (f. d. 163-165).

La 3 martie 2021, Gheorghe Alexei a depus referință la recursul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, solicitând declararea recursului ca fiind

inadmisibil.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Nicolae Vasian să-și expună

poziția față de temeiurile recursului.

Examinând argumentele recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare

prevăzut la art. 434 CPC.

Conform art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

La caz, prin prisma normei enunțate, se constată că recursul de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva deciziei din 2 iulie 2020 a Curții

de Apel Chișinău a fost depus la data de 13 ianuarie 2021, prin urmare cu depășirea

excesivă a termenului de 2 luni, care este unul de decădere și nu poate fi restabilit.

5

Astfel, după cum denotă actele cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău,

contestată cu recurs de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a fost pronunțată

la data de 2 iulie 2020, în prezența reprezentantului Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, Constantin Cachița, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal al

ședinței de judecată din 2 iulie 2020, anexat la materialele dosarului (f. d. 125).

Contrar susținerilor recurentului, la caz se constată că la data de 23 iulie 2020,

decizia din 2 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, atacată cu recurs, a fost publicată

pe pagina web a Curții de Apel Chișinău, iar la data de 6 august 2020, copia deciziei

integrale din 2 iulie 2020, a fost expediată la adresa electronică a reprezentantului

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Daniel Pantea, care a semnat atât

cererea de apel, cât și cererea de recurs – pantea@justice.gov.md, fapt ce se confirmă

prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialele dosarului (f. d. 144).

Față de acest aspect, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că confirmarea expedierii și recepționării

documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către

operatorul poștei electronice.

În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice

a expeditorului și a destinatarului, data calendaristică, anul, ora expedierii, precum

și atașamentul cu actul judecătoresc.

Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta

electronică, extrasul menționat va cuprinde informații cu privire la aceste

inexactități, cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail

delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail

delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la

baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că

transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu

poate primi e-mailuri.

La caz, însă, astfel de mențiuni de eroare tehnică, odată cu expedierea actului

judecătoresc la adresa electronică a reprezentantului Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, Daniel Pantea, lipsesc.

Așadar, acțiunile instanței de apel cu privire la expedierea deciziei din 42 iulie

2020 a Curții de Apel Chișinău, se încadrează pe deplin în rigorile prevăzute la

art. 100 alin. (1) și 105 alin. (11) CPC.

Prin urmare, având în vedere că actul trimis destinatarului prin poșta electronică

se consideră recepționat în ziua expedierii, termenul de declarare a recursului a

început să curgă din data de 7 august 2020, ziua imediat următoare datei comunicării

deciziei contestate, ca urmare ultima zi de depunere a cererii de recurs fiind

7 octombrie 2020.

Cu toate acestea cererea de recurs împotriva deciziei instanței de apel a fost

depusă la Curtea Supremă de Justiție de către recurentul Ministerul Justiției al

Republicii Moldova la data de 13 ianuarie 2021, prin urmare cu omiterea termenului

de 2 luni, prevăzut la art. 434 alin. (1) CPC.

6

Ca consecință, termenul de 2 luni de declarare a recursului, care conform

alin. (2) art. 434 CPC, este unul de decădere și nu poate fi restabilit, urma a fi

respectat întocmai de către recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că dreptul la un proces echitabil, care este garantat de

art. 6 § 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care

exprimă preeminența dreptului, unul din elementele fundamentale ale căreia este

principiul securității raporturilor juridice care stabilește, între altele, că soluția

definitivă a instanței de judecată nu trebuie pusă în discuție.

Or, admiterea unui recurs tardiv, ar încălca principiul securității juridice, în

situația în care marja de apreciere a termenului de depunere a unui recurs nu este

nelimitată.

În acest context, instanța de recurs reține că recurentul Ministerul Justiției al

Republicii Moldova în recursul său, invocând că decizia motivată a instanței de apel

a fost recepționată la data de 4 ianuarie 2021, odată cu solicitarea reprezentantului

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Daniel Pantea, prin cererea din

4 ianuarie 2021, depusă la Judecptoria Chișinău sediul Centru, de a face cunoștință

cu decizia motivată din 2 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, nu a explicat ce l-a

împiedicat să afle mai devreme despre decizia Curții de Apel.

Ca consecință, instanța de recurs consideră că recursul depus de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova după o perioadă exagerată de timp și în

absența oricărei explicații plauzibile cu privire la motivul pentru care nu a putut să

depună recursul în termen, a sfidat un întreg proces judiciar.

La acest segment se va reitera că o astfel de constatare este compatibilă și cu

respectarea standardelor inserate în Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea

nejustificată, chiar și cu o singură zi, a termenului pentru exercitarea recursului ar

împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii

judecătorești emise în instanțele de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității

raporturilor juridice.

În susținerea opiniei enunțate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului în speța Ponomaryov contra Ucrainei din

3 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008, unde se notează că, deși în speță

nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile

în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recurentul a depus

cererea de recurs cu omiterea evidentă a termenului de declarare a recursului,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

7

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că în temeiul art. 433 lit. b) CPC, recursul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 269 - 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. b), art. 440

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

8