3ra-366/21 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-366/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 3ra-366/21
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: Gr. Cazacu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)
Î N C H E I E R E
31 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Victor Burduh
Nina Vascan
examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul de Informații și
Securitate al Republicii Moldova,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de
către Elif Demirci împotriva Direcției azil și integritate a Biroului Migrație și Azil,
intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate, cu privire la contestarea
actului administrativ și obligarea acordării statutului de refugiat,
împotriva deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
admis cererea de apel depusă de Elif Demirci, reprezentată de către avocatul Oleg Palii,
s-a casat integral hotărârea din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani și a fost emisă o nouă decizie prin care a fost admisă acțiunea depusă de către
Elif Demirci împotriva Direcției azil și integrare a Biroului Migrație și Azil, persoană
terță Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova privind anularea
deciziei nr. 55/18/DAI din 05 iulie 2018, precum și obligarea acordării statutului de
refugiat, s-a anulat decizia nr. 55/18/DAI din 05 iulie 2018 a Direcției azil și integrare
a Biroului Migrație și Azil, s-a obligat Direcția de azil și integrare a Biroului Migrație
și Azil să-i acorde lui Elif Demirci statutul de refugiat,
c o n s t a t ă:
La 14 august 2018, Elif Demirci, reprezentată de către avocatul Oleg Palii, a depus
cerere de chemare în judecată împotriva Direcției azil și integritate a Biroului Migrație
și Azil, intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate, cu privire la
contestarea actului administrativ și obligarea acordării statutului de refugiat.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin decizia contestată i-a fost
respinsă cererea de azil, aceasta fiindu-i comunicată la 27 iulie 2018, în contradictoriu
1
cu care consideră că întrunește condițiile pentru a beneficia de statutul de refugiat, iar
la baza deciziei contestate pârâtul Direcția azil și integrare a Biroului Migrație și
Azil a pus o normă ce contravine prevederilor art. 1 alin. f) al Convenției privind
statutul refugiaților și art. 8 alin. (1) al Constituției Republicii Moldova, invocând
aplicabilitatea în acest context a dispozițiilor art. 7 al Constituției Republicii Moldova.
Prin încheierea protocolară din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru în proces a fost atras în calitate de intervenient accesoriu, Serviciul de Informații
și Securitate (f.d.49 vol. I).
Prin încheierea protocolară din 04 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru cauza a fost transmisă în competența judecătorului specializat în materie de
contencios administrativ (f.d.82 vol. I)
Prin hotărârea din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
cererea de chemare în judecată depusă de către Elif Demirci împotriva Direcției azil și
integritate a Biroului Migrație și Azil, intervenient accesoriu Serviciul de Informații și
Securitate cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea acordării statutului
de refugiat a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Prin încheierea din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a
fost corectată eroarea mecanică admisă în dispozitivul hotărârii din 22 octombrie 2019
a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în care a fost indicat eronat data de 22
octombrie 2019, corect fiind data de 23 octombrie 2019, precum și caracterul public al
ședinței de judecată, corect fiind ședință închisă.
La 14 noiembrie 2019 Elif Demirci, reprezentat de către avocatul Oleg Palii, a
depus apel, iar la 16 ianuarie 2020 a depus motivarea apelului împotriva hotărârii din
23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea integrală
a hotărârii contestate și emiterea unei hotărâri noi cu privire la admiterea acțiunii.
Prin decizia din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea
de apel depusă de Elif Demirci, reprezentată de către avocatul Oleg Palii, s-a casat
integral hotărârea din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a
fost emisă o nouă decizie prin care a fost admisă acțiunea depusă de către Elif Demirci
împotriva Direcției azil și integrare a Biroului Migrație și Azil, persoană terță Serviciul
de Informații și Securitate al Republicii Moldova privind anularea deciziei nr.
55/18/DAI din 05 iulie 2018, precum și obligarea acordării statutului de refugiat, s-a
anulat decizia nr. 55/18/DAI din 05 iulie 2018 a Direcției azil și integrare a Biroului
Migrație și Azil, s-a obligat Direcția de azil și integrare a Biroului Migrație și Azil să-
i acorde lui Elif Demirci statutul de refugiat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel prin prisma normelor de drept
material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei,
a reținut ca fiind nefondată concluzia instanței de fond referitoare la perioada în care
apelanta a pretins acordarea statutului de refugiat după intrarea în țară, deoarece acest
fapt nu este determinabil la justificarea excluderii de la recunoașterea statutului de
refugiat. Subsecvent, cumulul probelor acumulate la dosar sunt insuficiente pentru
instanță în vederea constatării certe, în vederea excluderii oricăror arbitrarii în raport
cu apelanta, ce ar fi cel puțin convingătoare și serioase pentru a determina că apelanta
prezintă pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea Republicii Moldova.
În aceste circumstanțe, instanța de apel menționează că urmează să ofere apelantei
2
protecția prevăzută de lege și să asigure realizarea drepturilor oferite de cadrul legal
pertinent acesteia, constatare ce denotă necesitatea admiterii în speță a acțiunii
înaintate.
Instanța de apel a constatat că prima instanță nu a supus unei analize minuțioase
și nu a verificat circumstanțele menționate, care, însă, necesitau a fi examinate, prin
prisma cadrului legal aplicabil la caz, întru clarificarea tuturor aspectelor importante
pentru soluționarea cazului dat.
Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de
09 decembrie 2020, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova a
contestat-o prin intermediul poștei electronice, cu recurs, solicitând admiterea acestuia,
casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii.
Ulterior, la data de 24 februarie 2021 Serviciul de Informații și Securitate al
Republicii Moldova a depus prin intermediul poștei electronice motivarea recursului
În motivarea recursului, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii
Moldova a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată
și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material,
precum și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante
pentru soluționarea cauzei.
Recurentul a declarat că intimata Elif Demirci, nu a solicitat azil la momentul
când a trecut frontiera cu pașaportul fals, ci doar atunci când a fost depistată și reținută.
Referitor la sintagma „în virtutea unei temeri bine întemeiate", actualmente, nu
există o interpretare judecătorească a acestor cuvinte, fapt ce îngreunează soluționarea
corectă a cauzelor, care au ca obiect azilul. Prin această afirmație, în înțelegerea
Serviciului de Informații și Securitate, o astfel de temere bine întemeiată atrage după
sine prezentarea de către solicitantul statutului de refugiat, existența unei frici din punct
de vedere subiectiv, iar obiectiv prezentarea datelor probatorii care justifică frica de a
fi persecutat. Or, simplele afirmații precum că există o temere, nu poate fi evaluată
obiectiv și nu este suficientă pentru a stabili credibilitatea solicitantului de azil.
Recurentul a menționat că la caz, intimata Elif Demirci nu a prezentat nici o probă
care să justifice temerea bine întemeiată că a fost persecutată în țara de origine, ori
eforturi în acest sens trebuie să depună solicitantul pentru a-și susține cererea și dovedi
credibilitatea, declarațiile nefiind suficiente. Declarațiile făcute de către intimată se
referă la faptul că în țara de origine a fost supusă reținerilor, arestărilor, condamnărilor,
însă neprezentând nici un act în acest sens.
Mai mult ca atât, recurentul a indicat că nu poate fi răsturnat dubiul, că intimata
are necesitate de azil, sau ea se eschivează de la răspundere penală în țara de origine.
Având în vedere cele expuse, recurentul conchide că instanța de apel a aplicat și
interpret eronat art. 17 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în
Republica Moldova, care prevede că statutul de refugiat se recunoaște, la solicitarea,
străinului care, în virtutea unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de
rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, se
află în afara țării a cărei cetățenie o deține și care nu poate sau, datorită acestei temeri,
nu dorește să se pună sub protecția acestei țări; sau care nedeținînd nici o cetățenie și
găsindu-se în afara țării în care își avea domiciliul legal și obișnuit, ca urmare a unor
astfel de evenimente, nu poate sau datorită respectivei temeri, nu dorește să se
3
reîntoarcă în țara de origine.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca
instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel
în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu
stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de
Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se
depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de
apel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 25 noiembrie 2020,
dispozitivul acesteia fiind notificat Serviciului de Informații și Securitate al Republicii
Moldova, prin intermediul poștei electronice, la data de 28 noiembrie 2020, fapt ce se
confirmă prin extrasul din poșta electronică activă liliana.matei@justice.md, anexat la
materialele cauzei (f.d. 146 vol.II). Iar, decizia motivată din 25 noiembrie 2020 a Curții
de Apel Chișinău, a fost notificată Serviciului de Informații și Securitate al Republicii
Moldova la 03 februarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, fapt ce se confirmă
prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 153, vol. II).
Astfel, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova s-a conformat
prevederilor art. 245 Cod administrativ și a depus în termen recursul la 09 decembrie
2020 și motivarea recursului la 24 februarie 2021.
La 15 februarie 2021 și 01 martie 2021, în adresa intimatei Elif Demirci și
avocatului Oleg Palii a fost expediată copia recursului depus de Serviciul de Informații
și Securitate al Republicii Moldova, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii
referinței (f.d. 156, 165, vol. II).
Intimata Elif Demirci, reprezentată de către avocatul Oleg Palii nu și-a valorificat
dreptul procedural respectiv și nu a depus referință la recursul depus de Serviciul de
Informații și Securitate al Republicii Moldova.
Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție, referințe nu au parvenit.
Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Serviciul de Informații și
Securitate al Republicii Moldova, în raport cu materialele cauzei, completul specializat
pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,
din următoarele motive.
În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție
examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul
se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod
administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele
a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
4
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din
examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel
ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de
drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul
administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din
Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele
expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului
Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de
drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform
jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și
procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme
cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,
Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
5
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus
de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova.
Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru
examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul depus de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova se
declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Victor Burduh
Nina Vascan
6