2ra-62/21 — încasarea cheltuielilor suportate pentru instruire

2ra-62/21 — încasarea cheltuielilor suportate pentru instruire (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-62/21

2ra-1675/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina (jud. I. Negreanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ion Neghina, reprezentat de

avocatul Valeriu Pelin,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ministerul

Apărării împotriva lui Ion Neghina cu privire la încasarea cheltuielilor suportate pentru

instruire,

împotriva deciziei din 21 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 3 aprilie 2018, Ministerul Apărării a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Neghina cu privire la încasarea cheltuielilor suportate pentru

instruire.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în anul 2012, prin ordinul

comandantului Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” Ion

Neghina a fost admis la studii. La data de 22 iunie 2016, pârâtul a absolvit Academia

Militară obținând specialitatea „Transmisiuni Artilerie și administrație publică”, fapt

confirmat prin diploma de licență seria ALII nr.000152894.

A menționat că odată cu admiterea, la 26 iulie 2012, pârâtul a încheiat cu

comandantul Academiei Militare, contract de îndeplinire a serviciului militar pentru

perioada 26 iulie 2012 – 26 iulie 2021, iar, în baza contractului dat s-a obligat să

îndeplinească serviciul militar pe parcursul perioadei indicate. Cu toate acestea, în

baza ordinului Ministerului Apărării din 19 octombrie 2017, pârâtul a fost trecut în

rezervă conform pct. 140 lit.m) din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a

serviciului militar în forțele Armate, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.941 din 17

august 2006, iar, ulterior prin ordinul comandantului Brigăzii 1 infanterie monitorizată

nr.249 din 27 octombrie 2017, Ion Neghina a fost radiat din tabelul nominal al unității

1

și de la toate felurile de asigurare, fiind îndreptat pentru a fi luat în evidență militară în

Centrul militar teritorial Orhei.

Reclamantul a specificat că cheltuielile suportate pentru instruirea pârâtului în

cadrul Academiei Militare constituie: pentru anul 2012 suma de 30 346 de lei; anul

2013 suma de 66 753 de lei; anul 2014 suma de 93 517 lei; anul 2015 suma de 123 388

de lei; anul 2016 – (1 ianuarie 2016-24 iunie 2016) suma de – 56 631 de lei, iar în total

suma de – 370 634 de lei. Din motiv că pârâtul a îndeplinit serviciul militar în Armata

Națională în perioada 23 iunie 2016-27 octombrie 2017 (492) zile, suma care urmează

să o achite acesta proporțional termenului serviciului militar consituie 270 715,14 lei,

conform calculului: 370 634 de lei:1825 de zile (=5 ani de serviciu) x 1333 de zile

(perioada restantă de serviciu) = 270 715,14 lei.

Ministerul Apărării a mai adăugat că pentru instruirea sa, pârâtul Ion Neghina nu a

suportat cheltuieli, deoarece pregătirea cadrelor militare se efectuează din contul

mijloacelor alocate din bugetul de stat în baza comenzii de stat, în dependență de

necesitățile Forțelor Armate. Pe parcursul instruirii pârâtul a fost asigurat gratuit cu

alimentație, echipament, bursă, cazare, asigurare medicală, etc.

S-a mai adăugat că, prin refuzul de a îndeplini serviciul militar în conformitate cu

obligațiile asumate în contract, pârâtul Ion Neghina a lipsit Ministerul Apărării de un

specialist în domeniu, creând obstacole la executarea misiunilor de bază și de luptă

specific Armatei Naționale, menite pentru asigurarea securității statului, impunând

totodată de a prevedea și de a instrui cadre noi în domeniul dat, suportând cheltuieli

nejustificate.

A precizat că pregătirea cadrelor militare în cadrul instituțiilor de învățămînt

militar nu se realizează în scopurile personale ale militarului, dar în interesele

securității naționale și ale statului. Statul și militarul având obligații reciproce, statul de

a asigura instruirea militarului la specialitatea aleasă, iar militarul, la rândul său, să

îndeplinească serviciul militar în decurs de 5 ani după absolvirea instituției militare de

învățămînt.

Ministerul Apărării a solicitat încasarea din contul lui Ion Neghina a sumei de 270

715,14 lei, pe care reclamantul a suportat-o pentru instruirea acestuia și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina a fost admisă

integral acțiunea depusă de către Ministerul Apărării. S-a încasat din contul lui Ion

Neghina în beneficiul Ministerului Apărării suma de 270 715,14 lei cu titlu de

cheltuieli suportate pentru instruire. S-a încasat de la Ion Neghina în beneficiul statului

taxa de stat în mărime de 8 121,45 de lei.

Prin decizia din 21 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de avocatul Valeriu Pelin în interesele lui Ion Neghina și s-a menținut

hotărârea din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

Pentru a decide astfel instanțele ierarhic inferioare au reținut prevederile art. 27

alin. (6) din Legea nr. 1245 din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetățenilor pentru

apărarea Patriei, conform căruia militarii eliberați din serviciul militar care, după

încheierea tuturor tipurilor de instruire, au îndeplinit serviciul militar în Forțele Armate

mai puțin de 5 ani achită cheltuielile pentru instruire, independent de sursa de

finanțare, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la statutul militarilor.

2

Instanțele de judecată au notat că potrivit Legii nr. 250 din 9 iulie 2004 privind

interpretarea unei sintagme din articolul 27 alineatul (6) din Legea nr. 1245 din 18

iulie 2002 cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei, (articol unic), prin

sintagma „achită cheltuielile pentru instruire” cuprinsă în art. 27 alin. (6) din Legea

nr.1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea

Patriei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.137-138, art.1054), cu

modificările ulterioare, se subînțelege acoperirea cheltuielilor, calculate în mod

proporțional, ce cuprind mijloacele bănești achitate personalului (militar și civil)

implicat în procesul de instruire, cheltuielile pentru cazare, echipament, alimentație și

asigurare medicală.

Instanțele inferioare au menționat că prin semnarea contractului de îndeplinire a

serviciului militar din 26 iulie 2012, Ion Neghina s-a obligat să îndeplinească serviciul

militar prin contract în Forțele Armate ale Republicii Moldova pe un termen de 9 ani

(în Academia Militară a Forțelor Armate și după absolvire –5 ani în Armata Națională

a Republicii Moldova).

Instanțele ierarhic inferioare au stabilit cu certitudine că Ministerul Apărării și-a

onorat obligația ce rezultă din prevederile contractului și a asigurat instruirea lui Ion

Neghina, conform specialității alese, fapt confirmat prin copia diplomei de licență seria

ALII nr 000152894, eliberată la 22 iunie 2016, potrivit căreia Ion Neghina este

absolvent al Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, obținând

titlul de licență în militărie, domeniul general de studii Militărie, domeniul de formare

profesională Artilerie, specialitatea Artilerie și administrație publică, pe când, ultimul,

nu și-a onorat obligația să îndeplinească serviciul militar în decurs de 5 ani după

absolvirea instituției militare de învățământ. Or, prin ordinul Comandantului Brigăzii 1

infanterie motorizată (Bălți) nr.249 din 27 octombrie 2017, Ion Neghina a fost trecut în

rezerva Forțelor Armate, fiind radiat din tabelul nominal al unității de la toate

drepturile de asigurare de la 27 octombrie 2017, în baza raportului din 30 august 2017,

potrivit căruia Ion Neghina a solicitat eliberarea din cadrul Forțelor Armate în baza

art.140 lit. m) al Regulamentului serviciului militar în cadrul Forțelor Armate

(eliberarea din propria inițiativă).

S-a mai constatat că lui Ion Neghina i-au fost date explicații referitor la necesitatea

recuperării cheltuielilor pentru instruire în mărimea calculată prin împărțirea sumei

cheltuielilor generale la perioada aflării în serviciul militar, acesta aplicând semnătura

că pretenții nu are și că i s-a adus la cunoștință informația dată.

Drept urmare, instanțele inferioare au conchis că Ministerul Apărării, în virtutea

raportului juridic obligațional, în calitatea sa de creditor, este îndreptățit să solicite de

la Ion Neghina restituirea sumei de 270 715,14 lei cu titlu de cheltuieli suportate

pentru instruirea lui Ion Neghina, în condițiile în care acesta nu a respectat obligația sa

de a îndeplini serviciul militar în decurs de 5 ani după absolvirea instituției militare de

învățământ.

La data de 1 octombrie 2020, Ion Neghina, reprezentat de avocatul Valeriu Pelin a

declarat recurs, fiind completat prin cererea din 18 ianuarie 2021 împotriva deciziei

din 21 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi decizii de

respingere integrală a acțiunii.

3

În motivarea cererii de recurs a invocat că nu este de acord cu hotărârile instanțelor

ierarhic inferioare din considerentele ce urmează. Instanțele de judecată au examinat

cauza dedusă judecății în mod superficial, iar soluția a fost emisă fără elucidarea pe

deplin a circumstanțelor cauzei și aprecierea cuvenită a argumentelor invocate de părți.

A menționat că instanța de apel a refuzat numirea unei expertize financiar-

contabile, fără efectuarea căreia este imposibil de calculat cheltuielile reale pentru

instruirea lui Ion Neghina, fapt prin i s-a lezat dreptul pârâtului la apărare, de a

prezenta probe.

A notat că hotărârile contestate nu satisfac criteriile legalității și temeiniciei unui

act judecătoresc, deoarece nu corespund prevederilor art. 239 și art. 241 Cod de

procedură civilă.

A specificat că instanțele de judecată nu au luat în considerare faptul că Ministerul

Apărării își întemeiază acțiunea pe un certificat eliberat de persoana cointeresată în

litigiu, care solicită încasarea unei sume fabuloase, fără a prezenta documente

contabile. Instanța de apel a neglijat argumentele invocate de Ion Neghina, expuse în

apelul suplimentar, de unde rezultă cu certitudine că sumele solicitate au fost calculate

în baza unui ordin abrogat. Respectiv, nu poate fi reținut în calitate de probă pertinentă

certificatul-calcul a cheltuielilor de instruire a lui Ion Neghina în sumă de 370 634 de

lei, deoarece acesta a fost eliberat în baza ordinului Ministerului Apărării nr. 123 din

20 iunie 2007 „despre aprobarea Instrucțiunii cu privire la modul de recuperare a

cheltuielilor de instruire în instituțiile de învățământ militar”, care este abrogat.

Prin referința din 4 decembrie 2020 Ministerul Apărării a solicitat ca recursul

declarat de către Ion Neghina, reprezentat de avocatul Valeriu Pelin să fie considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 27 iulie 2020 (f.d.21, Vol. II), însă careva date ce ar

confirma recepționarea acesteia de către recurent la actele cauzei lipsesc

Prin urmare, se constată că recursul din 1 octombrie 2020 este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ion Neghina, reprezentat de

avocatul Valeriu Pelin, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

4

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ion Neghina, reprezentat

de avocatul Valeriu Pelin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.

26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

5

de către Ion Neghina, reprezentat de avocatul Valeriu Pelin, urmează a fi considerat

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ion Neghina, reprezentat de

avocatul Valeriu Pelin.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

6