2ra-2499/18 — încasarea cheltuielilor suportate pentru instruire

Dosarul nr. 2ra-2499/18

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari (I. Malanciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Cotorobai, L.Pruteanu, M. Guzun)

ÎNCHEIERE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Igor Pahomea, reprezentat de

avocatul Sorina Arnaut,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării

al Republicii Moldova împotriva lui Igor Pahomea cu privire la recuperarea

cheltuielilor suportate pentru instruire și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Igor Pahomea reprezentat de avocatul Sorina

Arnaut și s-a menținut hotărârea din 23 august 2017 a Judecătoriei Criuleni, sediul

Dubăsari,

c o n s t a t ă:

La 29 mai 2017, Ministerul Apărării al Republicii Moldova a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Igor Pahomea cu privire la încasarea cheltuielilor

suportate pentru instruire și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a relevat că, în 2012 prin ordinul

comandantului Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” nr. 147

din 26 iulie 2012, Igor Pahomea a fost admis la studii în Academia Militară, iar la

24 iunie 2016, ultimul a absolvit Academia Militară, obținând specialitatea

„Artilerie și administrație publică”, fapt confirmat prin diploma de licență seria ALII

nr. 516119966305.

Reclamantul a punctat că, la 26 iulie 2012, Igor Pahomea a încheiat cu

comandantul Academiei Militare, contractul de îndeplinire a serviciului militar

pentru perioada 26 iulie 2012 - 26 iulie 2021, în baza căruia s-a obligat să

îndeplinească serviciul militar pe parcursul perioadei indicate. Cu toate acestea, în

baza ordinului Ministrului Apărării din 10 martie 2017, Igor Pahomea a fost trecut

în rezervă conform pct. 140 lit. m) din Regulamentul cu privire la modul de

îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 941 din 17 august 2006 (la inițiativa personală).

Ulterior, prin ordinul comandantului Brigăzii 3 Infanterie motorizată nr. 57 din

22 martie 2017, Igor Pahomea a fost radiat din tabelul nominal al unității și de la

1

toate felurile de asigurare, fiind îndreptat pentru a fi luat în evidența militară în

Centrul militar teritorial Strășeni.

A menționat că cheltuielile de instruire, conform Legii nr. 250 din 09 iulie

2004, reprezintă cheltuielile calculate în mod proporțional, ce cuprind mijloacele

bănești achitate personalului (militar și civil) implicat în procesul de instruire,

cheltuielile pentru cazare, echipament, alimentație și asigurare medicală.

Astfel, cheltuielile suportate de Ministerul Apărării al Republicii Moldova

pentru instruirea lui Igor Pahomea în cadrul Academiei Militare constituie 370 634

de lei.

A mai indicat că reieșind din faptul că Igor Pahomea a îndeplinit serviciul

militar în Armata Națională în perioada 24 iunie 2016 – 22 martie 2017, acesta

urmează să achite doar suma de 315 597, 39 de lei.

Ministerul Apărării al Republicii Moldova a relevat că, pentru instruirea sa,

Igor Pahomea nu a suportat careva cheltuieli, deoarece pregătirea cadrelor militare

se efectuează din contul mijloacelor alocate din bugetul de stat în baza comenzii de

stat, în dependență de necesitățile Forțelor Armate. Pe parcursul instruirii, pârâtul a

fost asigurat gratuit cu alimentație, echipament, bursă, cazare, asigurare medicală,

etc, iar prin refuzul său de a îndeplini serviciul militar în conformitate cu obligațiile

asumate în contract, pârâtul a lipsit Ministerul Apărării de un specialist în domeniu,

creând obstacole la executarea misiunilor de bază și de luptă specifice Armatei

Naționale, menite să asigure securitatea statului, impunând totodată de a prevedea și

de a instrui cadre noi în domeniul dat, supunând statul să suporte cheltuieli

nejustificate pentru instruirea cadrelor noi.

În același context, reclamantul a precizat că pregătirea cadrelor militare în

cadrul instituțiilor de învățământ militar nu se realizează în scopurile personale ale

militarului, dar în interesele securității naționale și ale statului. Statul și militarul

având obligații reciproce, statul - de a asigura instruirea militarului la specialitatea

aleasă, iar militarul, la rândul său, să îndeplinească serviciul militar în decurs de 5

ani după absolvirea instituției militare de învățământ.

A solicitat încasarea de la Igor Pahomea a cheltuielilor suportate pentru

instruire în sumă de 315 597, 39 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 23 august 2017 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari

cererea de chemare în judecată a fost admisă integral; a fost încasată de la Igor

Pahomea în beneficiul Ministerului Apărării al Republicii Moldova, suma de

315597, 39 de lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru instruire și 9 467 de lei cu

titlu de taxă de stat în beneficiul statului.

La 20 septembrie 2018, Igor Pahomea reprezentat de avocatul Sorina Arnaut a

declarat apel împotriva hotărârii din 23 august 2017 a Judecătoriei Criuleni, sediul

Dubăsari prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri.

Prin decizia din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Igor Pahomea reprezentat de avocatul Sorina Arnaut și menținută

hotărârea din 23 august 2017 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari.

La 28 septembrie 2018, Igor Pahomea reprezentat de avocatul Sorina Arnaut, a

declarat recurs împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea cererii de recurs, casarea integrală a hotărârii instanței de fond

2

și deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a cererii

de chemare în judecată.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu hotărârile judecătorești

menționând că instanțele judecătorești la adoptarea hotărilor nu au constat și

elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, iar cele

constate nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente, totodată cocluziile

expuse în hotărâri sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

A mai specificat că instanța nu a ținut cont că eliberarea recurentului din

serviciul militar a fost condiționată de transferul acestuia într-o altă autoritate cu

statut special și în funcție similară cu specialitatea obținută în cadrul instruirii

militare.

În acest sens, a comunicat că recurentul nu a desfăcut contratul de îndeplinire

a serviciului militar înainte de termen, cu scopul de a activa într-o instituție nestatală

și nemilitară, dar a continuat activitatea sa în interesele și în scopul protejării

securității statului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 12 iunie 2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

la materialele dosarului lipsesc.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de Igor Pahomea reprezentat de

avocatul Sorina Arnaut la 28 septembrie 2018, se consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 03 decembrie 2018 Ministerul Apărării al Republicii Moldova a depus

referință asupra cereri de recurs declarate de Igor Pahomea reprezentat de avocatul

Sorina Arnaut, prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

3

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Igor Pahomea reprezentat de

avocatul Sorina Arnaut, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Igor Pahomea reprezentat de avocatul

Sorina Arnaut.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Igor Pahomea reprezentat de

avocatul Sorina Arnaut.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

5