2ra-567/21 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-567/21

Prima instanță: (Judecătoria Edineț, sediul Central) E. Pșenița

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) D. Stănilă, D. Corolevschi, E. Bejenaru

Î N C H E I E R E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ermalai Iulian,

reprezentat de avocatul Odobescu Ghenadie,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Spiridon Ina

împotriva lui Ermalai Iulian, intervenient accesoriu Rusu Alecu cu privire la

încasarea prejudiciului material,

împotriva deciziei suplimentare a Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2020,

prin care s-a încasat de la Spiridon Ina în beneficiul lui Ermalai Iulian suma de

1 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică,

c o n s t a t ă :

La 08 noiembrie 2019, Spiridon Ina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ermalai Iulian cu privire la încasarea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii, Spiridon Ina a menționat că în temeiul certificatului de

moștenitor legal din 07 septembrie 2018, este proprietara terenului agricol cu

nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 1,1518 ha, situat în extravilanul

s. Corpaci, raionul Edineț.

De asemenea, a invocat că în anul 2019, terenul respectiv a fost samavolnic

semănat cu semințe de floarea-soarelui de către Ermalai Iulian, motiv pentru care

s-a adresat Inspectoratului de Poliție Edineț cu o plângere.

Reclamanta a specificat că potrivit informației Biroului național de statistică,

pe anul 2018 în raionul Edineț roada medie la 1 ha floarea-soarelui a constituit

23,3 kintale, iar costul unei tone de floarea-soarelui a constituit 5 050 de lei.

Astfel, prejudiciul cauzat îl estimează la suma de 13 549 de lei.

Spiridon Ina a solicitat încasarea de la Ermalai Iulian a sumei de 13 549 de lei

cu titlu de prejudiciu material și încasarea cheltuielilor de judecată.

1

Prin încheierea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 24 decembrie 2019, s-a

atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Rusu Alecu (f.d. 63-64).

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 03 februarie 2020, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Spiridon Ina.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2020, s-a admis apelul

declarat de Spiridon Ina, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul

central din 03 februarie 2020 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a constatat nulitatea certificatului de moștenitor legal nr. 9635 din

07 septembrie 2018, eliberat pe numele Inei Spiridon.

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Spiridon Ina.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2020, s-a

încasat de la Spiridon Ina în beneficiul lui Ermalai Iulian suma de 1 000 lei cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică.

La 13 ianuarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Ermalai Iulian,

reprezentat de avocatul Odobescu Ghenadie a declarat recurs împotriva deciziei

suplimentare a Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2020, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei suplimentare în partea respingerii pretențiilor

și emiterea în această parte a unei încheieri, prin care să fie încasate integral

cheltuielile de asistență juridică.

Recurentul Ermalai Iulian, în motivarea recursului a menționat că în ședința

de judecată a fost prezentat bonul de plată ce confirmă achitarea sumei de 3 000 lei

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, iar suma respectivă constituie cheltuieli

reale, necesare și rezonabile și care corespunde complexității cauzei și volumului

asistenței juridice acordate în instanța de judecată.

La 02 martie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimatei copia

recursului, fiind recepționat de către Spiridon Ina la data de 05 martie 2021,

conform avizului de recepție (f.d. 176).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis decizia suplimentară la 08 octombrie

2020, iar la 05 ianuarie 2021, instanța de apel a expediat în adresa părților decizia

suplimentară (f.d. 160).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 13 ianuarie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

2

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

3

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ermalai Iulian,

reprezentat de avocatul Odobescu Ghenadie, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ermalai Iulian, reprezentat de

avocatul Odobescu Ghenadie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

4