2ra-165/21 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii

Dosarul nr. 2ra-165/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central, judecător – M. Grosu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Panov, A. Malîi, L. Pruteanu

Î N C H E I E R E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea înaintată de Ungureanu Ion și Ungureanu Denis către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura

Generală a Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului moral și material

prin tragere ilegală la răspundere penală,

împotriva deciziei din 15 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse cererile de apel depuse de Ministerul Justiției al Republicii Moldova

și Procuratura Generală a Republicii Moldova, fiind menținută hotărârea din 28

august 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 17 iunie 2019, reclamanții Ungureanu Ion și Ungureanu Denis, prin

intermediul reprezentantului, avocatului Șaban Alexandru, au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, privind încasarea

prejudiciului material și moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la 25 octombrie 2013, prin ordonanța emisă

de procurorul adjunct al Procuraturii raionului Strășeni, Aurelian Buzdugan, s-a

dispus anularea ordonanței de refuz în pornirea urmăririi penale împotriva lui

Ungureanu Ion și Ungureanu Denis, fiind pornită urmărirea penală în privința

acestora în baza art. 287 alin. (1) din Codul penal.

Prin ordonanța din 25 noiembrie 2013, emisă de OUP al SUP IP Strășeni, Diana

Solomon, a fost recunoscut Ungureanu Ion în calitate de bănuit, conform art. 287

alin. (1) din Codul penal.

Prin ordonanța procurorului din cadrul Procuraturii raionului Strășeni din 25

februarie 2014 a fost pus sub învinuire Ungureanu Ion, incriminându-i-se săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Iar, prin ordonanța

procurorului din cadrul Procuraturii raionului Strășeni din 25 februarie 2014 a fost

aplicată față de Ungureanu Ion, măsura preventivă sub forma impunerii

angajamentului scris cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

1

Prin ordonanța din 25 noiembrie 2013, emisă de OUP al SUP IP Strășeni, Diana

Solomon, a fost recunoscut Ungureanu Denis în calitate de bănuit, conform art. 287

alin. (1) din Codul penal.

Prin ordonanța procurorului din cadrul Procuraturii raionului Strășeni din 25

februarie 2014 a fost pus sub învinuire Ungureanu Denis, incriminîndu-i-se

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Iar, prin

ordonanța procurorului din cadrul Procuraturii raionului Strășeni din 25 februarie

2014 a fost aplicată față de Ungureanu Denis, măsura preventivă sub forma

impunerii angajamentului scris cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 17 august 2017 a fost achitat Ungureanu

Ion și Ungureanu Denis privind învinuirea adusă în baza art. 287 alin. (2) lit. b) din

Codul penal, pe motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele constitutive ale

acestei infracțiuni, fiind revocată măsura preventivă sub formă de obligarea de a nu

părăsi țara.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2018, au fost

recunoscuți vinovați Ungureanu Ion și Ungureanu Denis de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal, fiindu-le aplicată pedeapsa sub

formă de închisoarea pe un termen de 2 (doi) ani, pentru fiecare, iar, prin aplicarea

prevederilor art. 90 din Codul penal, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani. Totodată, s-a admis acțiunea

civilă, încasându-se de la Ungureanu Ion și Ungureanu Denis în beneficiul părții

vătămate Gherciu Petru în mod separat - câte 1000 lei, cu titlu de reparare a

prejudiciului moral și, în mod solidar suma de 13 635 lei cu titlu de reparare a

prejudiciului material produs prin infracțiune.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 05 februarie 2019,

s-a casat total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2018,

cu menținearea sentinței Judecătoriei Strășeni din 17 august 2017 privind achitarea

lui Ungureanu Ion și Ungureanu Denis de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (2) lit. b) din Codul penal, decizia devenind irevocabilă.

Potrivit reclamanților, în cadrul procesului penal, Ungureanu Ion și Ungureanu

Denis au fost asistați de un singur apărător, plătind pentru asistență juridică a câte

un onorariu în suma de 20 000 lei, fiecare. De asemenea, reclamanților le-au fost

aduse suferințe psihice și fizice, manifestate prin tratamentul medical și atingerea

imaginei în public.

Reieșind din cele expuse, reclamanții au solicitat încasarea de la bugetul de stat

prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul lui

Ungureanu Ion Pavel și Ungureanu Denis Ion, pentru fiecare, a sumei de 200 000

lei, cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 20 000 lei cu titlu de cheltuieli suportate

pentru asistență juridică în cadrul examinării cauzei penale.

Prin hotărârea din 28 august 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, s-a

admis acțiunea parțial. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova în beneficiul reclamantului Ungureanu Ion cu titlu

de prejudiciul moral suma de 25 000/douăzeci și cinci mii/,00 lei și cu titlu de

prejudiciu material suma de 20 000/douăzeci mii/,00 lei, iar în total suma de 45

000/patruzeci și cinci mii/,00 lei. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul reclamantului Ungureanu

Denis cu titlu de prejudiciul moral suma de 25 000/douăzeci și cinci mii/,00 lei și cu

titlu de prejudiciu material suma de 20 000/douăzeci mii/,00 lei, iar în total suma de

2

45 000/patruzeci și cinci mii/,00 lei. În rest, pretențiile reclamanților s-au respins, ca

fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 15 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

cererile de apel depuse de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura

Generală a Republicii Moldova, fiind menținută hotărârea din 28 august 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a examinat

cauza sub toate aspectele, a dat răspuns tuturor argumentelor formulate de părți și a

pronunțat o hotărâre întemeiată.

La 30 noiembrie 2020, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a contestat cu

recurs decizia din 15 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar s-au invocat motive și argumente similare celor din cererea de

apel.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 15

septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău cu pronunțarea unei decizii de respingere

integrală a acțiunii.

La 18 ianuarie 2021, Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus

referință la cererea de recurs, solicitând admiterea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova este neîntemeiat și urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 15 septembrie 2020 și expediată participanților la proces la 23 octombrie 2020

(f.d. 177), fiind recepționată de recurent la 02 noiembrie 2020 (f.d. 189). Astfel,

având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 15 septembrie 2020

a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 30 noiembrie 2020, în conformitate cu

art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

3

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Dumitru Mardari

4