2rac-23/21 — incasarea datoriei, declararea nulității tranzacției de împăcare

2rac-23/21 — incasarea datoriei, declararea nulității tranzacției de împăcare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-257/20

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul central (jud. V. Carapirea)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G.Colev, D.Fujenco, A.Curdov)

Î N C H E I E R E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Petru Țurcan, în

interesele recurentei Societatea pe Acțiuni „Leovin”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Centrul Științifico-

Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății

pe Acțiuni „Leovin” cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a taxei

de stat și cererea reconvențională a Societății pe Acțiuni „Leovin” către Centrul

Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată cu privire

la declararea nulității tranzacției de împăcare din 12 ianuarie 2011 încheiate între

părți,

împotriva deciziei din 18 august 2020 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă:

La data de 14 iunie 2013, Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor”

Societatea cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Societății pe Acțiuni „Leovin” cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere

și a taxei de stat.

În motivarea cererii de chemare în judecată s indicat că Centrul Științifico-

Practic „Protecția Plantelor” Societatea cu Răspundere Limitată în calitate de

vânzător a livrat Societății pe Acțiuni „Leovin” în calitate de cumpărător marfă

în sumă totală de 890547,43 lei, însă pîrîtul nu și-a onorat obligațiunile asumate și a

acumulat restanță de plată față de reclamant.

În vederea aplanării litigiului pe cale extrajudiciară, părțile au încheiat, la

data de 11 ianuarie 2012, o tranzacție de împăcare, potrivit căreia pârâtul a

recunoscut datoria în sumă de 890547,43 lei și suma prejudiciului pentru

întârziere în mărime de 89054,74 lei, iar în total suma de 979602,27 lei și s-a

obligat să o achite conform graficului stabilit în pct. 2 al tranzacției indicate. Până la

momentul adresării în instanța de judecată, Societatea pe Acțiuni „Leovin” a achitat

către reclamant în vederea stingerii datoriei doar suma de 890547,43 lei.

1

Abia la data de 10 decembrie 2012 pîrîtul a stins datoria de bază, dar

prejudiciul de întârziere în sumă de 89054,74 lei, deși l-a recunoscut în tranzacția

de împăcare, nu l-a achitat până la moment.

A solicitat reclamantul încasarea de la Societatea pe Acțiuni „Leovin” în

beneficiul Centrului Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere

Limitată datoria în sumă de 89054,74 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 46956,15

lei și a taxei de stat în sumă de 4080,32 lei. (Vol. I, f.d.80-91).

La data de 17 iulie 2013, Societatea pe Acțiuni „Leovin” a înaintat o cerere

reconvențională către Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societatea cu

Răspundere Limitată cu privire la recunoașterea drept nulă a tranzacției de împăcare

din data de 12 ianuarie 2012 de la data întocmirii și încheierii acesteia.

În argumentarea acțiunii reconvenționale s-a indicat că Societatea pe Acțiuni

„Leovin” nu recunoaște acțiunea înaintată de Centrul Științifico-Practic „Protecția

Plantelor” Societatea cu Răspundere Limitată, aceasta urmând de a fi respinsă,

deoarece reclamantul nu a prezentat instanței probe pertinente de colaborare în baza

unui contract de livrare a fungicidelor de către Centrul Științifico-Practic

„Protecția Plantelor” Societatea cu Răspundere Limitată, ele fiind livrate doar în baza

unor facturi pe care le consideră ca fiind achitate integral.

Susține că faptul achitării datoriilor se confirmă prin ordinele de plată, iar între

Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societatea cu Răspundere Limitată și

Societatea pe Acțiuni „Leovin” nu a existat nici un contract bilateral de livrare a

fungicidelor și cerințele reclamantului în sensul dat nu au temei juridic.

Mai invocă că tranzacția de împăcare a fost semnată de o persoană

neîmputernicită, fapt ascuns până la data de 15 martie 2012 și astfel a fost dus în

eroare de către partea reclamantă. Menționează că despre faptul că tranzacția de

împăcare a fost semnată de o persoană neîmputernicită a aflat data prezentării

reclamantului a cererii de chemare în judecată, observând că semnăturile

contabilului-șef coincide cu semnătura administratorului.

A solicitat reclamantul reconvențional de a se considera nulă tranzacția de

împăcare din 12 ianuarie 2012 de la data încheierii acesteia. (Vol. I, f.d.46-48)

Prin hotărârea judecătoriei Cimișlia sediul central din data de 19 februarie

2019, s-a dispus ca cererea înaintată de Centrul Științifico-Practic,,Protecția

Plantelor” Societatea cu Răspundere Limitată către Societatea pe Acțiuni ,,Leovin”

despre încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a taxei de stat să fie satisfăcută

parțial.

S-a dispus încasarea de la Societatea pe Acțiuni ,,Leovin” în beneficiul

Centrului Științifico-Practic ,,Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată a

sumei de 89054,74 lei cu titlu de prejudiciu de întârziere conform tranzacției de

împăcare din 11 ianuarie 2012 încheiată între Centrul Științifico-Practic ,,Protecția

Plantelor” Societatea cu Răspundere Limitată și Societatea pe Acțiuni ,,Leovin”, a

dobânzii de întârziere în sumă de 6613,99 lei, a cheltuielilor suportate privind plata

taxei de stat din valoarea sumei adjudecate în sumă de 2870,06 lei, în sumă totală

de 98538 (nouăzeciși opt mii cinci sute treizeci și opt) lei și 79 bani.

S-a dispus respingerea cererii reconvenționale înaintate de Societatea pe

Acțiuni ,,Leovin” către Centrul Științifico-Practic ,,Protecția Plantelor” Societate cu

Răspundere Limitată privind declararea nulității tranzacției de împăcare din 12

ianuarie 2011 încheiată între Centrul Științifico-Practic ,,Protecția Plantelor”

Societate cu Răspundere Limitată și Societatea pe Acțiuni ,,Leovin” (Vol. II, f.d.23,

28-37).

2

La data de 29 martie 2019, nefiind de acord cu hotărârea sus menționată,

avocatul Petru Țurcanu, acționând în interesele SA „Leovin”, a declarat cererea de

apel nemotivată, iar la data de 30 septembrie 2019, a înaintat apel motivat, prin care

a solicitat casarea parțială a hotărârii din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Cimișlia

sediul central în partea ce ține de încasarea sumei de 89 054,74 lei, suma de 6613, 99

lei, cu titlu de dobânzi de întârziere, suma de 2870, 06 lei cu titlu de cheltuieli

suportate la plata taxei de stat, ca neîntemeiate cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie respinse integral cerințele reclamantului pe aceste cerințe.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 18 august 2020, a fost respinsă cererea

de apel declarată de avocatul Țurcan Petru în interesele SA „Leovin” și apelul

incident înaintat de avocatul Demcenco Radu în interesele Centrului Științifico-

Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată, ca fiind neîntemeiate.

S-a menținut hotărârea judecătoriei Cimișlia sediul central din 19 februarie 2019.

În favoarea acestei soluții instanța de apel a indicat ca fiind neîntemeiate cererile

de apel formulate, argumentele invocate fiind eronate și combătute integral. Instanța

de apel a apreciat concluzia primei instanțe drept una justă, având la bază un cumul

de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, iar

circumstanțele ce au importanță pentru soluționarea cauzei au fost constatate și

elucidate pe deplin,

Instanța de apel de asemenea a constatat existența relațiilor de vânzare-

cumpărare între părți, precum și livrarea mărfii, faptul dat fiind confirmat prin

facturile fiscale anexate la materialele cauzei. (Vol. I, f.d.6-16)

Cât privește lipsa împuternicirilor la semnarea tranzacției de împăcare din 11

ianuarie 2012, instanța de apel a respins acest argument, apreciind că aceasta a fost

acoperită prin confirmarea dreptului contabilului-șef de a semna tranzacția de

împăcare vizată de către reprezentantul reclamantului în cadrul ședințelor desfășurate

în instanța de fond.

Cu referire la apelul incident înaintat de reprezentantul Centrului Științifico-

Practic „Protecția Plantelor”, avocatul Demcenco Radu, prin care s-a solicitat

modificarea hotărârii instanței de fond în partea ce ține de constatarea sumei în

mărime de 89054,74 lei drept penalitate de întârziere, instanța de apel de asemenea a

l-a considerat ca fiind nefondat.

Or, prin prisma prevederilor art. 624 alin. (1) Cod civil (în vigoare până la 01

martie 2019), instanța de apel a stabilit că, la data încheierii tranzacției de împăcare

din 11 ianuarie 2012, părțile aflate în litigiu au anticipat prejudiciul și l-au evaluat la

suma de 89054,43 lei, iar în conținutul actului în cauză așa și l-au numit „prejudiciu

pentru întârziere” (Vol. I, f.d.4-5). Totodată, în baza pct.1 al tranzacției de împăcare

din 11 ianuarie 2012, Societatea pe Acțiuni „Leovin” a recunoscut suma de

89547,43 lei cu titlu de prejudiciu pentru întârziere.

La 23 octombrie 2020, Societatea pe Acțiuni „Leovin” a declarat recurs

împotriva deciziei din 18 august 2020 a Curții de Apel Comrat în partea ce ține de

menținerea hotărîrii Judecătoriei Cimișlia sediul central din 19 februarie 2019,

solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Cimișlia

sediul central din 19 februarie 2019, casarea deciziei din 18 august 2020 a Curții de

Apel Comrat în partea ce ține de menținerea hotărîrii Judecătoriei Cimișlia sediul

central din 19 februarie 2019, precum și admiterea integrală a cererii reconvenționale

înaintate de către recurentă. A mai solicitat recurenta încasarea cheltuielilor de

judecată și a cuantumului taxei de stat în sumă de 1574 lei în beneficiul său din contul

intimatului.

3

În susținerea cererii de recurs a invocat tardivitatea acțiunii inițiale, precum și

netemeinicia concluziei instanței de apel Comrat în partea ce ține de respingerea

cererii reconvenționale privind nulitatea tranzacției de împăcare, deoarece aceasta

contravine circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei.

În drept, a invocat prevederile 216, 217, 227, 630 alin. (1) Cod civil, art. 429,

430, 432, 445 alin. (1) Cod procedură civilă.

În fapt, a invocat situați precară în agricultură în perioada anilor 2019-2020,

declinul total în economia țării, mai cu seamă în domeniile viticulturii și vinificației.

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La 12 noiembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Până la

examinarea cererii de recurs, intimata nu au depus referință.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Societatea pe Acțiuni „Leovin” în raport cu materialele cauzei civile, consideră că

acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la 18 august 2020, care a

fost expediată în adresa participanților la proces la data de 01 septembrie 2020

(f.d.138 vol. II), recepționată de către participanții la proces la 04 septembrie 2020

(f.d. 139-140 vol. II).

Astfel, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată la data de 23 octombrie

2020 de către Societatea pe Acțiuni „Leovin” în interiorul termenului legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

4

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de recurentă în cererea

de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din prevederile art. 437

alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația

delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a acelor

circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului,

ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei,

în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, acesta fiind lipsit de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul

de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său cu

soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Societatea pe Acțiuni „Leovin”.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

5

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că recursul declarat de

Societatea pe Acțiuni „Leovin” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Petru Țurcan, în interesele

Societății pe Acțiuni „Leovin”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

6