2rac-88/21 — încasarea compensatiei

2rac-88/21 — încasarea compensatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.2rac-88/21

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. : D. Chistol)

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : I. Secrieru, V. Mihaela, I. Cotruță )

Î N C H E I E R E

17 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Asociația Obștească

„Asociația Drepturi de Autor și Conexe”, reprezentată de avocatul Macovei

Gheorghe,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de A.O. „Asociația

Drepturi de Autor și Conexe” împotriva Societății pe Acțiuni „Moldtelecom”

privind încasarea compensației pentru încălcarea drepturilor de autor și conexe și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2020 prin care

s-a respins apelul declarat de Asociația Obștească „Asociația Drepturi de Autor și

Conexe” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 mai

2019

c o n s t a t ă :

La 17 iulie 2013, A.O. „Asociația Drepturi de Autor și Conexe” din Republica

Moldova s-a adresat în instanța de judecată, cu cerere de chemare în judecată

împotriva S.A. „Moldtelecom” privind încasarea compensației pentru încălcarea

drepturilor de autor și conexe în mărime de 3 867 426,08 lei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivare a invocat că, S.A. „Moldtelecom” este fondatoarea studioului TV

prin cablu „Max TV”.

Conform deciziei sale, Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a

eliberat pârâtului Autorizația de retransmisie seria AB nr. 000091 din 26.01.2010

pentru dreptul de a presta servicii TV multicanal.

Reclamantul a reiterat că, în temeiul art. 18 alin. (1) din Codul audiovizualului

transmisia și retransmisia serviciilor de programe se efectuează cu respectarea

obligatorie a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, în conformitate cu

legislația privind dreptul de autor și drepturile conexe”.

Art. 11 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 139 din 02.07.2010 privind drepturile de

autor și drepturile conexe stabilește că, autorul sau alt titular al dreptului de autor

are dreptul exclusive să efectueze, să permită sau să interzică valorificarea operei,

1

inclusiv prin retransmiterea simultană și fără modificări, prin eter sau prin cablu, a

operei transmise prin eter sau prin cablu.

În ce privește această modalitate de valorificare a creațiilor, Legea 139/2010

art. 37 alin. (1) lit. c), prevede dreptul la remunerație al interpreților și

producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe.

Prevederi similare conținea și Legea nr. 293 din 23.11.1994 privind drepturile

de autor și drepturile conexe, care a acționat până la 31.12.2010, în art.10 alin. (1),

(2) lit. (f), (5) și art.31 alin (1) lit. d).

Retransmisia conform art. 3 al Legii 139/2010, reprezintă difuzarea simultană,

prin eter sau prin cablu de către o organizație de difuziune prin eter sau prin cablu a

emisiunilor unei alte organizații de difuziune prin eter sau prin cablu.

Dreptul de retransmisie prin cablu poate fi exercitat potrivit Legii 293/1994 –

de către titularii de drepturi sau prin intermediul organizației de gestiune colectivă

(OGC) în limitele împuternicirilor care i-au fost delegate de primii prin contractele

încheiate cu aceasta potrivit Legii 139/2010 (art. 11 alin. (5) și alin. (7) – exclusiv

prin intermediul organizației de gestiune colectivă care reprezintă autorii, aceasta

fiind obligată să colecteze remunerația pentru toate categoriile de titulari de drepturi

indicați la alin. (7) și (8) ale art. 11 al Legii 139/2010.

Faptul că, AsDAC reprezenta/reprezintă autorii a fost recunoscut de Agenția

de Stat pentru Proprietatea Intelectuală care prin decizia din 14 decembrie 2010 a

avizat-o pe AsDAC ca unică organizație de gestiune colectivă, cu dreptul de a

elibera licențe și încasa remunerație pentru autori pentru un termen de 2 ani, cu

începere de la 01 august 2010.

Astfel, pentru retransmisia operelor protejate de drepturi de autor și drepturi

conexe, persoana juridică care prestează serviciul respectiv, are obligația să obțină

acordul organizației care gestionează pe principii colective drepturile patrimoniale

ale titularilor de drepturi – prin semnarea unui contract în acest sens și să achite

remunerația de autor corespunzătoare.

Conform art. 31 alin. (1) al Legii 139/20110, contractul de autor trebuie să fie

încheiat în formă scrisă și să prevadă modul de valorificare a operei, termenul de

valabilitate, teritoriul de acțiune al dreptului, cuantumul remunerației sau baza de

calcul a acesteia pentru fiecare tip de valorificare a operei, condițiile și termenul de

plată al remunerației, precum și alte clauze pe care părțile le consideră esențiale.

În conformitate cu art.11 alin.(5) al Legii 139/2010, suma remunerației de

autor pentru dreptul de retransmisie prin cablu se stabilește luând ca bază orice tip

de plăți pe care operatorii rețelei prin cablu le încasează de la membrii publicului

pentru serviciile corespunzătoare, pentru accesul tehnic, precum și pentru

menținerea și deservirea tehnică a echipamentului utilizat pentru realizarea

retransmisiei.

Desfășurarea de S.A. „Moldtelecom” a activității de retransmisie cu încălcarea

dreptului titularilor de drepturi de a permite retransmisia simultană și fără

modificări, prin eter sau cablu, a operei transmise prin eter sau cablu, precum și a

dreptului acestora la remunerație drepturi consacrate în Legea nr. 139 din

02.07.2010 (art. 11 alin (1) lit. (h), art. 37 alin. (1) lit. (c)) este nelegitimă.

2

La 14 noiembrie 2011 prin avertismentul nr. 1-07/382 AsDAC a notificat SA

„Moldtelecom” despre necesitatea obținerii licenței AsDAC, pe care ultima a lăsat-o

fără răspuns.

La 14 noiembrie 2012, AsDAC a expediat în adresa pârâtului o reclamație prin

care a solicitat, ca în termen de 10 zile, să fie prezentate 3 rapoartele financiare ale

SA „Moldtelecom” pentru anii 2010-2011, în temeiul cărora să se calculeze și să se

achite tariful minim aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 641 din 12.07.2001,

despre tarifele minime ale remunerației de autor, însă pârâtul a lăsat solicitarea fără

răspuns.

În temeiul art. 63 al Legii nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor și

drepturile conexe, AsDAC solicită încasarea din contul S.A. „Moldtelecom” a unei

compensații pentru încălcarea drepturilor de autor și conexe în mărime totală de

3 867 426,08 lei,

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 mai 2019, cererea

de chemare în judecată înaintată de Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din

Republica Moldova, s-a respins ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că, prevederile art. 63 alin. (2) lit. (d)

din Legea nr.139 din 02.07.2010, se aplică la stabilirea remunerației minime pentru

valorificarea drepturilor de autor nu și pentru calcularea compensației pentru

încălcarea drepturilor de autor prevăzută de art.63 alin. (2) lit. d) din Legea nr.139

din 02.07.2010.

Calculul remunerației minime conform acestei norme legale invocate de

reclamant, se efectuează reieșind din suma reală încasată de la abonați și nu prin

calcularea acestei sume și aplicare cotei părți procentuale, cum de fapt a procedat

reclamantul.

Instanța a reținut că, nu poate accepta în calitate de probă pertinentă și

concludentă calculul recompensei prezentat de reclamant, având in vedere că pentru

toată perioada pentru care se solicită remunerația (iulie 2010-iulie 2012)

reclamantul operează cu o suma de 87,5 lei, ce constituie după părerea sa prețul

mediu lunar al unui pachet TV, calculat ca media prețurilor abonamentelor

„Premier” de 75lei și „Univers” de 100 lei, după formula – (75lei+100lei)/ 2

abonamente = 87,5 lei costul pachetului TV).

Din ordinele prezentate la materialele dosarului a conchis că, reclamatul a

prestat servicii TV într-o anumită perioadă doar prin intermediu pachetului

„Premier” la prețul de 75 lei, în calcul însă reclamantul a aplicat prețul de 87,5 lei,

iar prețul pachetelor „Premier” și „Univers” în diferite perioade a fost diferit de cel

prezentat în calculul reclamantului.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 22 mai 2019 Asociația Drepturi

de Autor și Conexe din Republica Moldova a declarat apel solicitând casarea

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 mai 2019 și emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2020, a fost respins

apelul declarat de Asociația Drepturi de Autor și Conexe din Republica Moldova și

s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 mai 2019.

La 30 octombrie 2020, Asociația Drepturi de Autor și Conexe din Republica

Moldova, reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe a declarat recurs împotriva

3

deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2020 solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, și emiterea

unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În motivare a invocat că, nu este de acord cu soluția instanței de apel, fiind

neobiectivă și neîntemeiată.

Recurentul a indicat că, nu este de acord cu concluzia instanțele ierarhic

inferioare precum că, în perioada pentru care se solicită încasarea compensației au

fost avizate mai multe organizații de gestiune colectivă a drepturilor de autor și

Asociația Drepturilor de Autor și Conexe urma să demonstreze cota sa parte din

volumul total al creanțelor valorificate de S.A” Moldtelecom”. La emiterea actelor

judecătorești, instanțele a obiectat în privința calculelor conform cererii de chemare

în judecată în mod parțial, însă au respins integral acțiunea.

Critica instanțelor inferioare este neîntemeiată, dat fiind faptul că A.O.

„Asociația Drepturilor Autor și Conexe” a solicitat încasarea sumei cu titlu de

compensație pentru încălcarea drepturilor de autor și conexe, în temeiul art.63

alin.(2) lit. d) din Legea nr.139, ceea ce nu este interzisă.

Constatarea instanțelor investite cu judecarea fondului este neîntemeiată, fiind

rezultatul interpretării eronate a prevederilor Legii nr.139 privind dreptul de autor

și drepturile conexe.

În opinia recurentului, chiar dacă în cadrul examinării cauzei s-a constatat că

numărul de abonați în perioada respectivă nu a fost cel prezentat de reclamant, dar

unul mai mic, acest fapt nu determină netemeinicia acțiunii, însă instanța urma ca să

dea apreciere astfel încât să se constatate mărimea despăgubirii în partea în care

pretenția reclamantului este întemeiată.

Instanțele inferioare nu au invocat argumente suficiente pentru a justifica o

hotărâre de respingere a acțiunii, poziția instanțelor se referă doar la o parte din

suma pretinsă de reclamant nefiind clar în ce măsură suma pretinsă nu este

justificată.

Recurentul a indicat că, la examinarea cauzei instanțele inferioare nu au aplicat

legea care trebuia aplicată și astfel, au emis o hotărâre greșită.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 15

septembrie 2020.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Cererea de recurs a fost declarată la 30 octombrie 2020, respectiv, în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

4

Astfel, la 12 decembrie 2020, instanța de recurs a comunicat intimatului

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la

data primirii scrisorii, fiind recepționat la 16 februarie 2021, potrivit avizului de

recepție (f.d. 75 Vol. IV).

Până la data examinării recursului, intimatul referință nu a depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

5

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Asociația Obștească

„Asociația Drepturi de Autor și Conexe”, reprezentată de avocatul Macovei

Gheorghe, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Asociația Obștească „Asociația

Drepturi de Autor și Conexe”, reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Nicolae Craiu

Victor Burduh

6