2ra-396/21 — revendicare bunului mobil

Dosarul nr.2ra-396/21

Prima instanță - Judecătoria Edineț, sediul Central ( jud. : M. Iftodi )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Bălți (jud. : I. Grosu; A. Garbuz; A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

10 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Grinco Vasile, reprezentat de

avocatul Janu Anatolie,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Grinco Vasile

împotriva Direcției regionale Nord al Inspectoratului Poliției de Frontieră privind

revendicarea bunurilor proprietate privată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2020 prin care s-a

respins apelul declarat de Grinco Vasile, și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Edineț,

sediul Central din 02 martie 2020,

c o n s t a t ă :

La 15 iulie 2019,Grinco Vasile s-a adresat în instanța de judecată, cu cerere de

chemare în judecată împotriva Direcției regionale Nord al Inspectoratului Poliției de

Frontieră privind revendicarea bunurilor proprietate privată.

În motivarea acțiunii a invocat că, din anul 2006 până în 2018 a activat în calitate

de angajat al Direcției regională Nord a Inspectoratului al Poliției de Frontieră Edineț.

Astfel, Direcției regională Nord a Inspectoratului al Poliției de Frontieră Edineț a

înaintat o acțiune de judecată împotriva sa privind încasarea prejudiciului în mărime

de 1885,85 lei.

Acțiunea menționată a fost admisă, fiind recunoscută de pîrît.

În perioada activității a transmis pârâtului un motor electric estimat la prețul de

5375 lei care funcționează și în prezent și 60 metri de cablu estimat la un prețul de

1008 lei, în total 6383 lei

Aceste obiecte, cablu și motorul electric, care le deținea cu drept de proprietate

privată pe care le-a transmis Direcției regională Nord al Inspectoratului Poliției de

Frontieră, deoarece aceste utilaje erau necesare pentru buna funcționare a entității.

Faptul că a transmis pârâtului aceste utilaje se poate dovedi prin declarațiile

martorilor Paladiciuc Vasile și Carcea Vasile.

Reclamantul a solicitat încasarea de la Direcția regională Nord al Inspectoratului

Poliției de Frontieră a sumei de 6383 lei ce constituie costul bunurilor transmis în

folosință și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea judecătoriei Edineț, sediul Central din 02 martie 2020 acțiunea

1

depusă de Grinco Vasile, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, reclamantul nu a prezentat instanței

nici un înscris ce ar confirmă faptul întocmirii unui act de predare-primire în folosință

temporară a bunurilor respective pîrîtului.

Nefiind deacord cu hotărârea instanței de fond, la 03 martie 2020 Grinco Vasile a

contestat-o, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea

să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2020, s-a respins apelul

declarat de Grinco Vasile și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Central

din 02 martie 2020.

La 29 decembrie 2020, Grinco Vasile, reprezentat de avocatul Janu Anatolie, a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2020

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond și emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivare a invocat că, instanțele investite cu judecarea fondului greșit au ajuns

la concluzia de respingere a acțiunii din motivul lipsei probelor și neîntemeiat nu a

ținut cont de declarațiile martorilor.

În opinia recurentului la examinarea cauzei în fond nu au fost stabilite pe deplin

circumstanțele importante pentru judecarea corectă a cauzei, nu a fost determinată

situația de fapt și încadrarea juridică, iar concluziile instanțelor ierarhic inferioare sunt

incorecte și direct prejudiciabile drepturilor și intereselor recurentului.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 08 octombrie 2020.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit avizului de recepție, recurentul a recepționat decizia motivată a instabței

de apel la 18 noiembrie 2020, respectiv cererea de recurs declarată la 29 decembrie

2020, este depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Astfel, la 03 februarie 2021, instanța de recurs a comunicat intimatului recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data

primirii scrisorii, fiind recepționat la 09 februarie 2021, potrivit avizului de recepție

(f.d. 126).

Prin referința depusă la 23 februarie 2021, Direcția regională Nord al

Inspectoratului Poliției de Frontieră a reiterat că, hotărârile instanțelor ierarhic

inferioare corespund prevederilor art.239 Cod de procedură civilă, fiind apreciate

corect toate probele prezentate de părți, toate circumstanțele complet constatate, cauza

fiind examinată cu respectarea normelor de drept material și procesual.

A pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

2

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

3

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Grinco Vasile,

reprezentat de avocatul Janu Anatolie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Grinco Vasile, reprezentat de avocatul

Janu Anatolie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Nicolae Craiu

Victor Burduh

4