3ra-206/21 — anularea deciziilor de regularizare

Dosarul nr. 3ra-206/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. E. Balan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. E. Bejenaru, A. Garbuz, A. Toderaș)

Î N C H E I E R E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Vamilagro-Top”

în cauza de contencios administrativ Societatea cu Răspundere Limitată

,,Vamilagro-Top” împotriva Biroului Vamal Nord, Serviciului Vamal și

inspectorului vamal Puntea Tatiana privind anularea deciziilor de regularizare

nr.379, nr.380, nr.381 din 18 decembrie 2019 și obligarea aplicării metodei

determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției

împotriva deciziei din 01 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 20 februarie 2020, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vamilagro-Top”

s-a adresat în instanța de contencios administrativ împotriva Biroului Vamal

Nord, Serviciului Vamal și inspectorului vamal Puntea Tatiana privind

anularea deciziilor de regularizare nr.379, nr.380, nr.381 din 18 decembrie

2019 și obligarea aplicării metodei determinării valorii în vamă a mărfii în

baza valorii tranzacției.

În motivarea acțiunii, indică reclamanta că, în baza contractului de vânzare-

cumpărare nr.1 din 01 septembrie 2019, aceasta a procurat de la Dutca Dmitrii

(Ucraina), containere în valoare totală de xxxxxx Euro. La executarea operațiunii

de import a mărfurilor contractate, brokerul vamal Societatea cu Răspundere

Limitată „Azur Translogistic” a perfectat o serie de declarații vamale

electronice: la 19 octombrie 2019 declarația vamală nr.xxxxxxxxxxxx, la 24

octombrie 2019 declarația vamală nr.xxxxxxxxxxxx, la 30 octombrie 2019

declarația vamală nr.xxxxxxxxxxxx.

Prin scrisoarea nr.27167 din 19 decembrie 2019, organul vamal a

comunicat reclamantei că a fost încheiată procedura de amânare a determinării

valorii în vamă, fiind emise decizii de regularizare, decizii prin care, susține

reclamanta, a fost majorată neîntemeiat valoarea mărfurilor.

Astfel, la 25 decembrie 2019, a recepționat Deciziile de regularizare

contestate, pe care le-a contestat la 26 decembrie 2019 cu cerere prealabilă

1

adresată Serviciului Vamal. La 28 ianuarie 2020, reclamanta a primit refuz

în satisfacerea cerințelor indicate în cererea prealabilă, pe care îl apreciază drept

neîntemeiat, deoarece acesta nu se bazează pe analiza circumstanțelor concrete

de risc la alegerea și aplicarea de către inspectorul vamal a metodei corecte

de determinare a valorii mărfurilor în vamă.

Susține reclamanta că deciziile contestate nu corespund normelor legale

aplicabile la caz, fiind afectate de viciu grav, deoarece nu au fost

examinate circumstanțele și documentele confirmative care justifică aplicarea

metodei determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției, în baza

prețului efectiv plătit sau de plătit.

Solicită anularea deciziilor de regularizare nr.381, nr.380 și nr.379 din 18

decembrie 2019, obligarea Biroului Vamal Nord la aplicărea metodei determinării

valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției, respectiv în baza prețului de

plătit sau efectiv plătit pentru declarațiile vamale nr.xxxxxxxxxxxx,

nr.xxxxxxxxxxxx și nr.xxxxxxxxxxxx.

Prin hotărârea din 05 iunie 2020 a Judecătoriei Bălti, sediul central, a

fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Vamilagro-Top” împotriva Biroului Vamal Nord,

Serviciului Vamal și inspectorului vamal Puntea Tatiana privind anularea

deciziilor de regularizare nr.379, nr.380, nr.381 din 18 decembrie 2019 și

obligarea aplicării metodei determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii

tranzacției (f.d.174, 186-192, vol. I).

La 17 iunie 2020, în termenul prevăzut de art. 232 alin. (1) Cod administrativ,

Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vamilagro-Top” a declarat apel împotriva

hotărîrii Judecătoriei Bălti, sediul central din 05 iunie 2020, solicitând casarea

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă (f.d.177-

178 vol. I). Ulterior, la 29 iulie 2020, cu respectarea termenului prevăzut de art.

232 alin. (2) Cod administrativ, a prezentat motivarea apelului (f.d.195-199, vol.

I).

Prin decizia din 01 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost respins

apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vamilagro-Top” împotriva

hotărârii Judecătoriei Bălti, sediul central, din 05 iunie 2020.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu

circumstanțele cauzei, a reținut ca fiind justă concluzia primei instanțe referitoare

la netemeinicia acțiunii, dat fiind faptul că divergențele dintre datele din

Declarația vamală I xxxxxx și Decizia de Regularizare nr. 380 din 18 decembrie

2019 nu reprezintă un temei suficient pentru anularea Deciziei de Regularizare

nr. 380 din 18 decembrie 2019, deoarece în aceasta este indicată corect metoda

utilizată la determinarea valorii mărfurilor în vamă. Mai mult decît atât,

intimatul în instanța de apel a prezentat Declarația vamală I xxxxxx, în care la

rubrica 43, se indică metoda 6 de determinare a valorii mărfurilor în vamă,

reprezentantul intimatului menționând că metoda aplicată a fost indicată în baza

deciziei de regularizare.

La 28 decembrie 2020, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vamilagro-

Top” a declarat recurs împotriva deciziei din 01 decembrie 2020 a Curții de Apel

Bălți.

2

La 01 februarie 2021, recurenta a prezentat motivarea recursului împotriva

deciziei din 01 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți.

În susținerea recursului, a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că instanța de apel nu a aplicat

legea care trebuia aplicată și a admis nereguli procedurale, manifestate prin

admiterea, în procedură de apel, a probelor suplimentare, contrar normei de la art.

372 alin. (1) Cod procedură civilă.

În drept, și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 430 lit. a), art. 432 alin.

(2), lit. a) Cod de procedură civilă.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului

se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 01 decembrie 2020,

fiind notificată recurentei în data de 21 decembrie 2020, fapt ce se confirmă prin

avizul de recepție DS3100106839AS (f.d.24). Astfel, recursul depus la 28

decembrie 2020 și motivarea acestuia, depusă la 01 februarie 2021, sînt în termen.

La 20 ianuarie 2021, în adresa intimaților Serviciul Vamal și Biroul Vamal

Nord, a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței, însă, pînă la momentul pronunțării prezentei încheieri, aceștia

nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv.

Examinând temeiurile invocate în recurs, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin.

(2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

3

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Cît privește neregulile procedurale invocate, ce constau în admiterea, în

procedură de apel, a probelor suplimentare sub forma declarației vamale nr. I

xxxxxx în care se indică la rubrica 43 metoda 6 de determinare a valorii în vamă,

Colegiul relevă rolul activ al instanței de judecată în procedura contenciosului

administrativ, în virtutea căruia, instanțele de judecată competente cercetează

starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sînt

legate nici de expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a

probelor. În conformitate cu prevederile art. 238 alin. (2) Cod administrativ,

instanța de apel este în drept să solicite și din oficiu probe noi, în măsura în care

le consideră necesare pentru justa soluționare a cauzei.

Într-adevăr, art. 372 alin. (1) Cod procedură civilă prevede că părțile și alți

participanți la proces au dreptul să prezinte noi probe dacă acestea respectă

prevederile art. 1191 alin. (2), dacă acestea nu au fost reclamate de către prima

instanță la cererea participanților la proces sau dacă au fost restituite în mod

nejustificat de către prima instanță. Însă, la caz, instanța constată neaplicabilitatea

acestor prevederi procedurale tocmai în virtutea caracterului excepțional al

normelor precitate din Codul administrativ, cu referire la prezentarea probelor în

instanța de apel, ce au aplicabilitate prioritară. Or, conform art. 195 Cod

administrativ, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară

conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu exceptia art. 169–171. Așadar,

normele Codului de procedură civilă se aplică doar suplimentar celor din Codul

administrativ, și doar în măsura în care nu contravin acestora.

Față de cele ce preced, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ conchide netemeinicia argumentelor invocate în recurs

referitoare la administrarea abuzivă a probei în ordine de apel și notează că, pentru

a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

4

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând

de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

,,Vamilagro-Top”.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vamilagro-Top” se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

5