2ra-360/21 — repararea prejudiciului material

2ra-360/21 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-360/21

Prima instanță: (Judecătoria Ungheni) M. Stratan

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) I. Secrieru, Iu. Cotruță, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Patlatii Elena,

reprezentată de avocatul Cojocaru Dorin și Calin Andrei, reprezentat de avocatul

Roșca Ivan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Patlatii Elena

împotriva lui Calin Andrei cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat în

urma demolării neautorizate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2020, prin care

s-a admis apelul declarat de Patlatii Elena, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei

Ungheni din 10 decembrie 2019 și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 13 februarie 2015, Patlatii Elena a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Calin Andrei cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat în

urma demolării neautorizate.

În motivarea acțiunii, Patlatii Elena a menționat că este proprietara a 1/3 cotă-

parte din casa de locuit și anume ap. 4 din str. Alexandru cel Bun nr. 14 din

or. Ungheni, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 19 septembrie 2012.

De asemenea, a invocat că 1/5 cotă-parte din casa de locuit menționată,

aparține lui Calin Adnrei și anume apartamentul nr.3, apartamentele fiind în

vecinătate, la același nivel, având podul și acoperișul comun.

Reclamanta a specificat că în anul 2012, Calin Andrei a demolat apartamentul

său (nr.3), a tăiat bârnele podului comun și a scos acoperișul comun în lipsa

autorizației respective, iar în rezultat s-a prăbușit podul din apartamentul nr. 4,

acesta fiind imposibil de a fi exploatat.

Prin raportul de expertiză tehnică din 03 septembrie 2013, efectuat de

Serviciul de Stat pentru Verificarea și Expertizarea Proiectelor și construcțiilor, s-a

1

stabilit că structura de rezistență a apartamentului la momentul examinării era

într-o stare tehnică nesatisfăcătoare, apropiată de cea avariată, iar exploatarea

normală a acestuia în starea tehnică depistată în timpul examinării este imposibilă.

Reclamanta a reiterat că s-a adresat lui Calin Andrei în vederea recuperării

prejudiciului cauzat, însă pârâtul a refuzat să recupereze prejudiciul benevol, fiind

astfel nevoită să se adreseze Procuraturii raionului Ungheni, care a constatat că

lucrările de demolare s-au efectuat cu încălcarea prevederilor Legii privind

autorizația lucrărilor în construcție.

Reclamanta Patlatii Elena a solicitat încasarea de la Calin Andrei a sumei de

100 000 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat în urma demolării neautorizate a

podului și acoperișului.

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 10 decembrie 2019, s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de Patlatii Elena.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2020, s-a admis apelul

declarat de Patlatii Elena, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Ungheni din

10 decembrie 2019 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Patlatii Elena.

S-a încasat de la Calin Andrei în beneficiul Elenei Patlatii suma de 56 072,20

de lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 1 612,16 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată pentru achitarea taxei de stat în instanța de fond și suma de 1 216,62 de lei

cu titlu de cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat în instanța de apel.

În rest, pretențiile au fost respinse.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că, în cadrul examinării cauzei civile, la cererea reclamantei, la 30 ianuarie

2018 a fost efectuată Expertiza judiciară, din care rezultă că prejudiciul cauzat

reclamantei în urma demolării apartamentului 3, efectuată de Calin Andrei în

scopul remedierii bunului imobil, constituie 296 538,76 de lei.

Totodată, instanța de apel a conchis că există legătura cauzală, dintre căderea

tavanului apartamentului nr. 4, ce s-a produs în luna aprilie - mai 2013 și

demolarea apartamentului nr. 3 - proprietatea lui Calin Andrei, care a avut loc în

noiembrie 2012 în lipsa demarării lucrărilor de consolidare și susținere a structurii

comune a acoperișului.

Analizând concluziile raportului de expertiză din 23 septembrie 2019, prin

care s-a efectuat Expertiza judiciară repetată, instanța de apel a reținut că, legătură

cauzală între tăierea grinzilor podului comun și prejudiciul cauzat proprietarului

imobilului - apartamentul nr. 4 putea avea loc și anume prin faptul că proprietarul

apartamentului nr. 3 - Calin Andrei, a demolat imobilul adiacent în noiembrie

2012, în lipsa autorizației de desființare, acordului vecinilor și expertizei tehnice,

acțiuni ce au influențat asupra stării tehnice a apartamentului cu nr. 4 ce aparține

Elenei Patlatii, în raport cu starea tehnică a acestuia de până la demolare, în

proporții de circa 20%.

Astfel, la înrăutățirea (degradarea în continuare) a stării tehnice a bunului

imobil cu nr. 4 au contribuit și alți factori de ordin obiectiv - influenta condițiilor

climaterice, acțiunile seismice, etc., care au provocat în timp uzura fizică egală cu

minimum 60%; de ordin subiectiv - construcția ulterioară a unei anexe locative

2

neautorizate cu 2 nivele, resistematizarea ap. nr. 4 partea veche (inițială/existentă),

spargerea unor goluri noi pentru blocuri de ușă, neexecutarea la timp (cel puțin) a

reparației acoperișului și învelitorii lui.

Corespunzător, analizând concluziile menționate în Rapoartele de expertiză,

instanța de apel a concluzionat că, starea tehnică a imobilului ce aparține Elenei

Patlatii a fost afectată ca urmare a lucrărilor de demolare efectuate neautorizat de

către Calin Andrei.

Totodată, instanța de apel a reținut și starea deplorabilă a imobilelor atât

proprietate a Elenei Patlatii, cât și a lui Calin Andrei, vârsta imobilelor, cât și alți

factori care au influențat prăbușirea podului casei reclamantei, însă aceste

circumstanțe nu pot tolera și accepta acțiunile terților în vederea afectării dreptului

de proprietate.

Cu referire la cuantumul prejudiciului solicitat de Patlatii Elena, instanța de

apel a conchis că urmează a fi încasat de la Calin Andrei prejudiciul material în

mărime de 56 072,20 de lei, stabilit în Raportul de Expertiza Judiciară repetată

nr. 169, prin care s-a constatat că valoarea prejudiciului material cauzat în

rezultatul prăbușirii porțiunii de tavan a bunului imobil nr. 4, constituie 56 072,20

de lei, or, s-a constatat și existența altor factori care au contribuit la cauzarea

prejudiciului, și anume: starea deplorabilă a imobilelor atât proprietate a Elenei

Patlatii, cât și a lui Calin Andrei, vârsta imobilelor, la aceasta au influențat mai

mulți factori printre care influența condițiilor climaterice, acțiunile seismice,

construcția ulterioară a unei anexe locative neautorizate cu 2 nivele, spargerea unor

goluri noi pentru blocuri de ușă, neexecutarea la timp a reparației acoperișului și

învelitorii ei etc.

În ceea ce privește concluziile Raportului de Expertiza Judiciară din

30 ianuarie 2018, prin care s-a constatat că prejudiciul material cauzat în rezultatul

prăbușirii porțiunii de tavan a bunului imobil nr. 4, constituie suma de 296 538,76

de lei, instanța de apel a menționat că încasarea sumei indicate în raportul dat este

inadmisibilă, dat fiind faptul că în cererea de concretizare a acțiunii reclamanta a

solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 100 000 lei.

La 11 ianuarie 2021, Patlatii Elena, reprezentată de avocatul Cojocaru Dorin,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei decizii,

prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Recurenta Patlatii Elena, în motivarea recursului a invocat că aprecierea

probelor de către instanța de apel a fost arbitrară.

Astfel, a menționat că rapoartele de expertiză denotă faptul că starea tehnică a

imobilului său a fost afectată ca urmare a lucrărilor de demolare efectuate

neautorizat de către intimat, iar circumstanța invocată de instanța de apel cu

referire la faptul că la baza admiterii parțiale a acțiunii a fost vârsta imobilului, nu

poate tolera și accepta acțiunile terților în vederea afectării evidente a dreptului de

proprietate.

Deci, recurenta a specificat că a fost lezată în drepturi, invocând în acest sens

art. 1 Protocol la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

3

Libertăților Fundamentale, or, prejudiciul solicitat a fost calculat reieșind din faptul

că i-a fost îngrădit dreptul de a se folosi de bunul imobil pe o perioadă de 8 ani.

La 27 ianuarie 2021, Calin Andrei, reprezentat de avocatul Roșca Ivan, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

Recurentul Calin Andrei, în motivarea recursului a invocat că concluzia

expertului judiciar Achimov Anatolie cu referire la faptul că la deteriorarea

apartamentului nr. 4, pe lîngă factorii climaterici a fost parțial și vina pârâtului, nu

poate fi reținută, deoarece acesta a fost în imposibilitate de a se expune clar asupra

volumului și întinderii răspunderii materiale, astfel rămânând a fi neelucidată

principala problemă în justa soluționare a litigiului.

Prin urmare, a specificat că expertul nu a răspuns clar la toate întrebările

ordonate și deci concluziile Raportului de expertiză din 30 ianuarie 2018 nu au

relevanță la caz și astfel nu pot fi puse la baza concluziilor instanței de apel.

În consecință, recurentul a reiterat că nu există posibilitate de stabilire certă,

temeinică și obiectivă atât a legăturii cauzale dintre acțiunile sale și pretinsele

consecințe negative survenite, cât și a întinderii prejudiciului material cauzat.

La 28 ianuarie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursurilor, fiind recepționat de către Patlatii Elena la 02 februarie 2021, iar de

către Calin Andrei la 03 februarie 2021, conform avizelor de recepție (f.d. 140-142

Vol. II).

La 01 martie 2021, Calin Andrei a depus cerere de recurs suplimentară, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu restituirea

cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Suplimentar, Calin Andrei a invocat că la examinarea cauzei în instanța de

apel, au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept procedural.

În acest sens, a reiterat că la examinarea cauzei, nu au fost atrași în proces toți

coproprietarii, deoarece bunul imobil în litigiu este proprietate comună pe cote-

părți ce aparține lui: Calin Andrei Mihail, Peșco Alexandra, Patlatii Elena și Calin

Andrei Andrei.

Astfel, a menționat că instanța a soluționat problema drepturilor unor

persoane care nu au fost implicate în proces și anume a coproprietarilor bunului

imobil.

La 01 martie 2021, Calin Andrei a depus referință la recursul declarat de

Patlatii Elena, prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

La 01 martie 2021, Patlatii Elena a depus referință la recursul declarat de

Calin Andrei, prin care a solicitat să fie considerat inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

10 noiembrie 2020, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei

motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

4

restabilit.

Recursurile au fost declarat la 11 ianuarie 2021 de către Patlatii Elena și la

27 ianuarie 2021 de către Calin Andrei, respectiv se consideră depuse în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursurilor completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

5

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Patlatii Elena,

reprezentată de avocatul Cojocaru Dorin și Calin Andrei, reprezentat de avocatul

Roșca Ivan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibile recursurile înaintate de Patlatii Elena, reprezentată de

avocatul Cojocaru Dorin și Calin Andrei, reprezentat de avocatul Roșca Ivan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

6