2ra-314/21 — încasarea cheltuielilor pentru instruire profesională

Dosarul nr. 2ra-314/21

Prima instanță - (Judecătoria Bălți, sediul central) jud: V. Schibin

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) jud: D. Corolevschi, D. Stănilă, E. Bejenaru

ÎNCHEIERE

3 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Nicolae Luța,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul de

Excelență în Securitatea Frontierei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova împotriva lui Nicolae Luța cu privire la încasarea cheltuielilor de instruire

și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 8 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 20 august 2019, Centrul de Excelență în Securitatea Frontierei a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Luța solicitând încasarea sumei

de 7 449,09 lei cu titlu de cheltuieli pentru instruire, a sumei de 1 299,70 de lei cu

titlu de valoare restantă a uniformei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la 31 iulie 2018 Nicolae Luța a înaintat

conducerii Centrului de Excelență în Securitatea Frontierei cerere privind

participarea la concursul de admitere la studii, iar la 10 august 2018, prin ordinul

Directorului Centrului de Excelență în Securitatea Frontierei nr. 1/ev, pârâtul a fost

admis la studii în instituția de învățământ.

La 3 septembrie 2018 Nicolae Luța a semnat contractul nr. 1861 privind

realizarea studiilor în cadrul Centrului de Excelență în Securitatea Frontierei în

grupele cu finanțare bugetară și plasarea tinerilor specialiști în câmpul muncii, iar la

13 noiembrie 2018, pârâtul a înaintat Directorului Centrului de Excelență în

Securitatea Frontierei cerere prin care a solicitat să fie exmatriculat din cadrul

instituției de învățământ din proprie inițiativă.

La 13 noiembrie 2018, prin ordinul Directorului Centrului de Excelență în

Securitatea Frontierei nr. 31/ev, pârâtul a fost exmatriculat în conformitate cu

prevederile pct. 83 lit. a) din Regulamentul cadru de organizare și funcționare a

instituțiilor de învățământ profesional tehnic postsecundar și postsecundar

nonterțiar, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației nr. 550 din 10 iunie 2015.

1

Acțiunea s-a întemeiat pe prevederile pct. 3.3. lit. e) al Contractului nr. 1861

din 3 septembrie 2018, potrivit căruia, pârâtul și-a asumat obligația de plată pentru

echipament și instruire în cazul exmatriculării.

Iar, conform certificatului-calcul nr. 75/2018 pentru instruirea pârâtului în

perioada 3 septembrie 2018-13 noiembrie 2018, reclamantul a suportat cheltuieli în

mărime de 7 449,09 lei.

Totodată, conform prevederilor anexei nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 434

din 19 iunie 2012 cu privire la Poliția de Frontieră, pârâtul urmează să compenseze

cheltuielile pentru uniformă în sumă de 1 299,70 de lei.

Reclamantul a menționat că încercările de soluționare amiabilă a litigiului nu

s-au soldat cu vreun rezultat.

Prin hotărârea din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central, s-a

admis integral cererea de chemare în judecată înaintată de Centrul de Excelență în

Securitatea Frontierei împotriva lui Nicolae Luța.

S-a încasat de la Nicolae Luța în beneficiul Centrului de Excelență în

Securitatea Frontierei suma de 7 449, 09 lei cu titlu de despăgubire a cheltuielilor de

întreținere în cadrul procesului de instruire și suma de 1 299, 70 lei cu titlu de

despăgubire a valorii restante a uniformei, iar în total suma de 8 748, 79 lei.

S-a încasat de la Nicolae Luța în beneficiul Statului suma de 270 de lei cu titlu

de plată a taxei de stat.

La 27 noiembrie 2019, Nicolae Luța a depus cerere de apel nemotivat împotriva

hotărârii, iar la 8 aprilie 2020 a depus cerere de apel cu indicarea motivelor de fapt

și de drept, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii și pronunțarea unei

soluții noi prin care acțiunea înaintată să fie respinsă.

Prin decizia din 8 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Nicolae Luța și s-a menținut hotărârea din 29 octombrie 2019 a

Judecătoriei Bălți, sediul central.

În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că la situația din 3 septembrie

2018, momentul încheierii Contractului nr. 1861, pârâtul Luța Nicolai, în

accepțiunea art. 51 alin. (1) din Codul Familiei, avea vârsta majoratului.

Astfel, pârâtul Nicolae Luța, fiind persoană cu deplină capacitate de exercițiu,

fiind matur, la încheierea Contractului privind realizarea studiilor în cadrul Centrului

de Excelență în Securitatea Frontierei în grupele cu finanțare bugetară și plasarea

tinerilor specialiști în câmpul muncii nr. 1861 din 03.09.2018 și-a asumat obligații

civile, iar ca rezultat al neexecutării corespunzătoare a obligațiilor asumate, îi revin

consecințele juridice pe care și le-a asumat la încheierea contractului.

Fiind întrunit temeiul contractual privind obligația de plată în cazul

exmatriculării pârâtului din cadrul instituției reclamantului, prevăzută în contract

competența reclamantului de evaluare a cheltuielilor, fiind efectuate calcule detaliate

a cheltuielilor suportate de către reclamant în cadrul instruirii pârâtului,

corectitudinea cărora nu a fost combătută, fiind apreciate ca corecte, Colegiul

instanței de apel a constatat întrunirea temeiului legal privind încasarea de la pârât

în contul reclamantului a cheltuielilor suportate în cadrul procesului de instruire

profesională în sumă de 7 449,09 lei și pentru uniformă în sumă de 1 299,70 de lei.

La 30 decembrie 2020, prin intermediul poștei (f.d. 104), Nicolai Luța a

declarat recurs împotriva deciziei din 8 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți,

2

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, cu referire la prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. a)

b), c) din Codul de procedură civilă, recurentul a invocat că decizia contestată este

neîntemeiată și ilegală.

A menționat că instanța de apel n-a ținut cont de prevederile articolelor 21 alin.

(1), (2) și 22 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 140 din 14 iunie 2013 și art. 7 din Legea

nr. 315 din 23 decembrie 2016.

Recurentul consideră că soluția instanței de apel este eronată, deoarece

concluziile ei sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, contractul nr. 1861 nu

conține prevederi privind condiții de instruire pentru elevii ce cad sub incidența art.

4 alin. (6) din Legea nr. 315 din 23 decembrie 2016 privind prestațiile sociale pentru

copii, fiind încălcate normele de drept, prin neaplicarea acestora, precum și instanța

a refuzat să constate circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei.

A menționat că concluzia instanței privind netemeinicia obiecțiilor sale privind

calcularea diferenței de calcul dintre cuantumul indemnizației neachitate și plata

prejudiciului admisibil, este eronată, deoarece prevederile Hotărârii de Guvern

nr.870 din 28 iulie 2004, pertinente cauzei, prevăd acordarea ajutorului statal pentru

elevii orfani, din categoria cărora face parte inclusiv și el, indiferent de vârsta

deținută la acel moment.

În acest sens, a menționat că potrivit Dispoziției nr. 06 din 20 ianuarie 2014 cu

privire la statutul de copil rămas fără ocrotirea părintească, el a fost recunoscut copil

orfan rămas fără ocrotirea părintească.

Prin urmare, consideră că legea îi acordă dreptul la indemnizațiile lunare de

care nu a beneficiat din motivul neexecutării obligațiilor stabilite prin lege de către

Centrul de Excelență în Securitatea Frontierei și acest drept poate fi exercitat în

procesul prezentului litigiu civil prin invocarea obiecțiilor de a respinge acțiunea

reclamantului.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 12 noiembrie 2020 (f.d. 87) și a fost recepționată

de către recurent la 16 noiembrie 2020 (f.d. 88).

Din acest considerent, Colegiul consideră că recursul din 30 decembrie 2020

este declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

3

Prin referința din 22 februarie 2021, reprezentantul intimatului, a solicitat

declararea inadmisibilității recursului depus de Nicolai Luța, conform art. 433 lit. a)

din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

4

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Nicolai

Luța nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Nicolai Luța.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

5