2ra-6/21 — Recunoașterea dreptului de proprietate, evacuarea, înlăturarea obstacolelor

2ra-6/21 — Recunoașterea dreptului de proprietate, evacuarea, înlăturarea obstacolelor (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-6/21

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul central (jud.: V. Craveț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud.: S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

D E C I Z I E

24 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Dumitru Mardari

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând recursurile declarate de către Olga Rusu și de către Elena Perju,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Elena Perju împotriva Olgăi Rusu cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate și partajarea în natură a bunului imobil și,

cererea reconvențională depusă de către Olga Rusu împotriva Elenei Perju cu

privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului și evacuarea din imobil,

fără acordarea altui spațiu locativ,

împotriva deciziei din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

admis apelul declarat de către Elena Perju și s-a casat parțial hotărârea din 17

decembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul central, fiind pronunțată o nouă

hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 11 ianuarie 2017, Elena Perju (Beltiucova) a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Olgăi Rusu cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate

și partajarea în natură a bunului imobil.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că în anul 2006 a hotărât să

cumpere o gospodărie în s. Mîndîc, r-l Drochia, ce aparținea lui Viorel Rusu, la un

preț de 3000 dolari SUA. În anul 2006 i-a transferat bani surorii sale Olga Rusu, cu

care s-a înțeles că ea din numele său să cumpere gospodăria de la Viorel Rusu, însă

pârâta a încheiat contractual de vânzare-cumpărare cu Viorel Rusu și a indicat că

ea este cumpărătorul gospodăriei.

1

Elena Perju a relatat că revenind în țară a intrat cu domiciliul în gospodăria

litigioasă, unde a început reconstrucția și reparația gospodăriei, însă sora sa a

ascuns faptul că ea este proprietară. În gospodăria dată a domiciliat cu

consimțământul pârâtei, fiind de acord cu lucrările de reparație și reconstrucție a

casei. Din anul 2006 până în anul 2012 a efectuat reparația capitală, fiind reparată

casa de locuit, saraiul și acareturile, iar toate materialele de construcție folosite la

reconstrucție și reparație au fost procurate de ea, pe mijloacele bănești personale.

Reclamanta a notat că lucrul meșterilor, la fel a fost achitat de ea, iar o parte

din lucrările de construcție au fost efectuate de ea personal. Valoarea aproximativă

a gospodăriei constituie 100000 lei, iar luând în considerare investirea mijloacelor

bănești și muncii proprii în construcția gospodăriei ea a căpătat dreptul de

proprietate asupra acestui bun imobil. Gospodăria data este proprietate comună a

ei și a pârâtei Olga Rusu, iar partea care îi revine constituie ½ și dorește să-i fie

adjudecată în natură.

Elena Perju a mai relatat că în prezent, pârâta neagă faptul participării la

procurarea, reconstrucția gospodăriei și dreptului său la cota-parte din imobil. În

anul 2012 s-a adresat în instanța de judecată cu acțiunea privind anularea

contractului de vânzare–cumpărare, cât și încasarea sumelor de 3000 dolari SUA

și 90755 lei, însă a fost respinsă din motivul omiterii termenului de prescripție. La

încercările sale de a rezolva conflictul apărut pe cale amiabilă a primit răspuns

negativ și a fost nevoită să se adreseze în instanța de judecată cu acțiunea

nominalizată.

Reclamanta a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului

imobil situat în r-nul Drochia, s. Mîndîc, cu partajarea bunului imobil, fiindu-i

atribuită ½ cotă-parte ei și ½ cotă parte Olgăi Rusu.

În cadrul examinării cauzei, Olga Rusu a depus cerere reconvențională

împotriva Elenei Perju, solicitând evacuarea pârâtei din bunul imobil, fără

acordarea altui spațiu locativ și obligarea acesteia să nu-i creeze obstacole în

folosirea bunului imobil.

În motivarea cererii reclamanta a notat că, la 22 mai 2012, pârâta a depus

cerere de chemare în judecată privind anularea contractului de vânzare-cumpărare

a imobilului, revendicarea averii din posesie străină și repararea prejudiciului

material. Pe parcursul examinării cauzei, la 26 noiembrie 2012, printr-o cerere

suplimentară aceasta și-a modificat pretențiile, renunțând la pretenția cu privire la

anularea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului și a solicitat revendicarea

animalului domestic (vită), din posesia Olgăi Rusu și încasarea sumelor de 3000

dolari SUA și 90755 lei.

Olga Rusu a mai relatat că, la 09 iulie 2013, prin hotărârea Judecătoriei

Drochia pretențiile înaintate de Elena Perju (Beltiucova) au fost respinse din

motivul omiterii termenului de prescripție și ca nefondate. Ulterior, Elena Perju

(Beltiucova) a înaintat apel împotriva hotărârii menționate, iar prin decizia Curții

de Apel Bălți din 31 octombrie 2013, cererea de apel a fost respinsă ca fiind

nefondată. Ulterior, prin încheierea Curții Supreme de Justiție s-a considerat că

recursul declarat de Elena Perju, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.

432 Cod de procedură civilă, fiind declarat inadmisibil.

Reclamanta a precizat că a încercat să-și revindece dreptul de proprietate pe

2

cale amiabilă și a cerut pârâtei eliberarea imobilului, însă fără niciun rezultat,

deoarece Elena Perju a alungat-o din casă și până în prezent ocupă în mod ilegal

acest imobil și nu are posibilitatea de a se folosi de el. Pârâta nu are drept de

proprietate asupra imobilului și niciodată n-a avut viză de domiciliu în acest imobil.

Prin urmare, ultima posedă nelegitim și cu rea credință proprietatea sa și nu se poate

folosi de acest bun imobil.

Prin hotărârea din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Central

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Elena Perju (Beltiucova) și s-a

admis acțiunea reconvențională înaintată de Olga Rusu.

S-a dispus evacuarea forțată a Elenei Perju (Beltiucova) din imobilul amplasat

în r-nul Drochia, s. Mîndîc, ce-i aparține Olgăi Rusu cu drept de proprietate, fără

acordarea altui spațiu locativ.

S-a obligat Elena Perju (Beltiucova) să nu-i creeze Olgăi Rusu impedimente

în folosirea bunului imobil, ce-i aparține cu drept de proprietate.

S-a încasat din contul Elenei Perju (Beltiucova) în beneficiul Olgăi Rusu a

cheltuielilor de judecată în sumă de 2100 lei.

La 10 ianuarie 2019, Elena Perju a depus cerere de apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea cererii, casarea hotărârii din 17 decembrie

2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii înaintate de ea și respingerea acțiunii reconvenționale înaintate

de Olga Rusu.

Prin decizia din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de Elena Perju și s-a casat parțial hotărârea din 17 decembrie 2018 a

Judecătoriei Drochia, sediul central, fiind pronunțată o nouă hotărâre de respingere

a acțiunii reconvenționale depusă de Olga Rusu. În rest, hotărârea s-a menținut fără

modificări.

La 13 mai 2020, prin intermediul oficiului poștal, Elena Perju a declarat recurs

împotriva deciziei din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și a hotărârii din 17 decembrie 2018 a

Judecătoriei Drochia, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere

a acțiunii cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și partajarea în natură

a bunului imobil și respingerea acțiunii reconvenționale înaintate de Olga Perju.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că instanțele de judecată nu au luat

în considerare ceea ce a comunicat ea și au concluzionat în contradictoriu față de

circumstanțele cauzei, deoarece la materialele dosarului sunt anexate probe ce

confirmă că a achitat pentru materialele de construcție. Astfel, instanțele ierarhic

inferioare au aplicat eronat normele de drept material cu referire la circumstanțele

cauzei.

Mai mult, Elena Perju a relatat că pentru a stabili că pretențiile sale sunt

neîntemeiate, instanțele urmau să administreze probe pertinente și concludente

privind contribuția sa la achiziționarea bunului imobil.

La 19 mai 2020, Olga Rusu a depus cerere de recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea deciziei contestate, în partea respingerii cererii

reconvenționale, cu menținerea în partea enunțată a hotărârii din 17 decembrie

2018 a primei instanțe.

În motivarea cererii, recurenta a indicat că instanța de apel nu a elucidat și

3

constatat pe deplin circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea cauzei,

astfel încălcând și aplicând greșit normele de drept material și procedural.

Olga Rusu a notat că prima instanță a dat o apreciere corectă circumstanțelor

cauzei, iar soluția instanței de apel este una contradictorie, deoarece inițial a

constatat că este proprietar al bunului imobil, iar ulterior a indicat contrariul.

Totodată, recurenta a precizat că este în contradicție și concluzia instanței de

apel despre faptul că nu a prezentat probe că intimata a domiciliat în imobil,

deoarece în cadrul ședinței de judecată din prima instanță Elena Perju singură a

recunoscut că locuiește în gospodărie și nu dorește să o părăsească.

La 20 iulie 2020, în adresa intimatei Elena Perju a fost expediată copia cererii

de recurs depusă de Olga Rusu, iar la 29 iulie 2020 Olgăi Rusu i-a fost expediată

copia cererii de recurs depusă de către Elena Perju, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisorile de însoțire

anexate la materialele dosarului (vol. II, f.d. 44, 60).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursurilor, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Elena Perju și Olga Rusu să-și expună poziția față de temeiurile recursurilor

declarate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, prin scrisoarea de însoțire nr. 5697 din

16 martie 2020, Curtea de Apel Bălți a expediat participanților la proces copia

deciziei motivate (vol. II, f.d. 30), fiind recepționată de către Olga Rusu și Elena

Perju la 19 martie 2020 (vol. II, f.d. 31-32).

Astfel, luând în considerare Dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei

pentru Situații Excepționale, prin care au fost suspendate termenele de atac pe

perioada stării de urgență, instituită prin Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17

martie 2020, instanța de recurs constată că recurentele s-au conformat prevederilor

legale și au depus cererile de recurs în termen.

Prin încheierea din 07 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, cererile

deduse judecății au fost considerate admisibile pentru a fi examinare în fond.

Verificând decizia din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Bălți și cererile de

recurs, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune respingerea cererii de recurs depusă de Elena Perju și

respingerea recursului declarat de Olga Rusu, cu menținerea deciziei instanței de

apel.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și

încheierile atacate cu recurs.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) Cod de procedură civilă oferă instanței

de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu și a

temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

4

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

Din materialele cauzei rezultă că, la 11 ianuarie 2017, Elena Perju

(Beltiucova) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Olgăi Rusu cu privire

la recunoașterea dreptului de proprietate și partajarea în natură a bunului imobil.

Ulterior, Olga Rusu a depus cerere reconvențională împotriva Elenei Perju,

solicitând evacuarea pârâtei din bunul imobil, fără acordarea altui spațiu locativ și

obligarea acesteia să nu-i creeze obstacole în folosirea bunului imobil.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, prin hotărârea din 17 decembrie

2018, instanța de fond a respins acțiunea înaintată de Elena Perju și a admis cererea

reconvențională depusă de Olga Rusu, dispunând evacuarea forțată a Elenei Perju

(Beltiucova) din imobilul amplasat în r-nul Drochia, s. Mîndîc, ce aparține cu drept

de proprietate Olgăi Rusu, fără acordarea altui spațiu locativ cu obligarea Elenei

Perju (Beltiucova) de a nu-i crea Olgăi Rusu impedimente în folosirea bunului

imobil, ce-i aparține cu drept de proprietate (vol. I, f.d. 158, 163-169).

Examinând cererea de apel depusă de către Elena Perju, Curtea de Apel Bălți,

prin decizia din 11 februarie 2020 a decis admiterea acestuia, casarea hotărârii din

17 decembrie 2018 a Judecătoriei Drochia sediul Central, în partea admiterii cererii

reconvenționale depusă de Olga Rusu, cu pronunțarea în această parte a unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii înaintate de Olga Rusu (vol. II, f.d. 23-27).

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că probele prezentate de

către reclamanta-apelanta Elena Perju în susținerea poziției sale, nu servesc temei

de admitere a pretențiilor privind recunoașterea dreptului de proprietate comună pe

cote părți și partajarea în natură a bunului a câte ½ cotă-parte fiecăruia. Or, bonurile

de plată anexate la materialele cauzei, nu confirmă faptul că apelanta Elena Perju a

efectuat lucrări de reparație și reconstrucție anume la bunul imobil litigios situat în

s. Mîndîc, r-l Drochia.

Totodată, instanța de apel a notat că nu poate reține ca întemeiate argumentele

intimatei Olga Rusu pe motiv că nu a prezentat probe și înscrisuri justificative care

ar confirma faptul că apelanta Elena Perju domiciliază și îi îngrădește accesul la

bunul imobil situat în s. Mîndîc, r-l Drochia, ce-i îi aparține cu drept de proprietate.

Mai mult, la materialele cauzei nu se regăsesc probe care ar confirma faptul

că de la momentul înaintării acțiunii reconvenționale și până în prezent, intimata

Olga Rusu deține în continuare dreptul de proprietate asupra bunului imobil

litigios.

Examinând cauza în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că

instanța de apel a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin.

Probelor prezentate le-a fost dată o apreciere completă, obiectivă și sub toate

aspectele, iar decizia instanței de apel este legală și întemeiată, adoptată cu

respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Conform art. 315 alin. (1) Cod civil, în vigoare până la 1 martie 2019,

proprietarul are drept de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului.

Conform art. 316 alin. (1) și alin. (2) Cod civil, în vigoare până la 1 martie

5

2019, proprietatea este, în condițiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este

garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză

de utilitate publică pentru o dreaptă și prealabilă despăgubire. Exproprierea se

efectuează în condițiile legii.

Conform art. 320 alin. (1) Cod civil, în vigoare până la 1 martie 2019, dreptul

de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană pentru sine se dobândește

de către aceasta dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Conform art. 321 alin. (2) Cod civil, în vigoare până la 1 martie 2019, în cazul

bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește la data înscrierii în registrul

bunurilor imobile, cu excepțiile prevăzute de lege.

Conform art. 376 alin. (1) Cod civil, în vigoare până la 1 martie 2019, dacă

dreptul proprietarului este încălcat în alt mod decât prin uzurpare sau privare ilicită

de posesiune, proprietarul poate cere autorului încetarea încălcării. El poate cere,

de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Pot fi solicitate despăgubiri și

în cazul în care nu se cere încetarea încălcării sau executarea acestei cerințe este

imposibilă. Dacă există temei de a presupune că se vor face încălcări ulterioare,

proprietarul poate intenta o acțiune negatorie.

Astfel, Elena Perju în acțiunea sa a relatat că în anul 2006, la înțelegerea

părților, fiind peste hotarele Republicii Moldova a transferat surorii sale Olga Rusu

prin transfer bancar suma de 3 000 dolari SUA, iar aceasta urma, din numele Elenei

Perju urma să procure de la Viorel Rusu bunul imobil - casă de locuit situată în s.

Mîndîc, r. Drochia. Însă, contrar înțelegerii, Olga Rusu a perfectat actele și a

înregistrat în baza contractului de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate a

bunului imobil procurat pe numele său, fără a comunica despre acest fapt surorii

sale Elena Perju.

După revenirea în țară a domiciliat în casa situată în s. Mîndîc, r. Drochia, în

care a efectuat lucrări de reparație și reconstrucție a casei, fapt ce servește temei de

recunoaștere a dreptului de proprietate comună pe cote-părți și partajarea în natură

a bunului a câte ½ cotă-parte.

În acest sens a prezentat instanței drept probe bonurile de plată a materialelor

de construcție, certificatul eliberat de Banca „Сбербанк России” privind

confirmarea transferurilor bancare efectuate de apelantă pe numele intimatei și

copia buletinului de identitate a apelantei, potrivit căruia Elena Perju are viza de

reședință în s. Mîndîc, r-l Drochia.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată ca fiind corectă aprecierea instanței de apel precum

probele prezentate de către Elena Perju în susținerea poziției sale nu pot constitui

temei de admitere a acțiunii privind recunoașterea dreptului de proprietate comună

pe cote părți și partajarea în natură a bunului a câte ½ cote-părți.

Or, nu există o legătură cauzală dintre probele prezentate de către Elena Perju

și bunul imobil asupra căruia a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate

asupra ½ cotă-parte. Bonurile de plată nu confirmă efectuarea lucrărilor de

reparație și reconstrucție a bunului imobil litigios situat în s. Mîndîc, r. Drochia, iar

bonurile privind transferurile bancare efectuate în mărime de 3 000 de dolari SUA

pe numele Olgăi Rusu, nu denotă faptul procurării acestui bun imobil.

Plus la aceasta, se atestă faptul că anterior în anul 2012, Elena Perju a înaintat

6

o acțiune în judecată împotriva lui Viorel Rusu și Olga Rusu prin care a solicitat

anularea contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil nr. 5712 din 24 iulie

2006 încheiat între Viorel Rusu și Olga Rusu, revindecarea animalului domestic și

încasarea sumelor de 3 000 de dolari SUA și 90 755 de lei. Ulterior, Elena Perju a

renunțat la cerința privind anularea contractului de vânzare-cumpărare a bunului

imobil, iar acțiunea în partea încasării sumei de 3 000 de dolari SUA a fost respinsă

prin hotărârea din 9 iulie 2013 a Judecătoriei Drochia din motivul omiterii

termenului de prescripție, iar celelalte pretenții au fost respinse ca neîntemeiate.

Această hotărâre a fost menținută prin decizia din 31 octombrie 2013 a Curții de

Apel Bălți și încheierea nr. 2ra-766/14 din 5 martie 2014 Curții Supreme de

Justiție(f.d.56-63).

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei Elena Perju cu referire la faptul

că instanța de apel eronat a concluzionat asupra respingerii acțiunii sale, or,

instanțele au apreciat toate probele administrate în cauză, au stabilit circumstanțele

faptice ale raportului juridic litigios și au făcut concluzii juste în corespundere cu

prevederile normelor de drept material.

Ce ține de alegația acesteia că instanțele urmau să administreze probe

pertinente și concludente cu privire la contribuția sa la procurarea imobilului,

instanța de recurs atestă că Elena Perju nu a prezentat instanței probe, care urmau

a fi administrate, iar potrivit art. 121 Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care

confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau

inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.

Cu referire la acțiunea reconvențională depusă de către Olga Rusu împotriva

Elenei Perju cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului și

evacuarea din imobil, fără acordarea altui spațiu locativ, instanța de recurs notează

că, instanța de apel corect a constatat că Olga Rusu nu a demonstrat și nu a prezentat

instanței de judecată probe ce ar demonstra deținerea dreptului de proprietate

asupra bunului imobil, casa de locuit din s. Mîndîc, r. Drochia. Or, la materialele

cauzei lipsesc careva acte confirmative precum că la moment aceasta deține dreptul

de proprietate asupra bunului imobil.

Mai mult ca atît, la materialele nu au fost prezentate și anexate nici careva

probe precum că Elena Perju locuiește în casa în care se prezumă că îi aparține cu

drept de proprietate Olgăi Rusu și îi îngrădește ultimei dreptul de posesie și

folosință.

În asemenea circumstanțe și reieșind din cele relatate, instanța de recurs

consideră ca fiind neîntemeiate argumentele recurentelor Elena Perju și Olga Rusu

în cererile de recurs privind netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Totodată, instanța de recurs reține că în cadrul judecării cauzei, instanța de

apel a creat participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru

exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în

asigurarea părților dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6

CEDO.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat de

către Olga Rusu și de către Elena Perju și va menține decizia din 11 februarie 2020

7

a Curții de Apel Bălți.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se resping recursurile declarate de către Olga Rusu și de către Elena Perju.

Se menține decizia din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Elena Perju împotriva

Olgăi Rusu cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și partajarea în

natură a bunului imobil și, cererea reconvențională depusă de către Olga Rusu

împotriva Elenei Perju cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului

și evacuarea din imobil, fără acordarea altui spațiu locativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

8