2r-120/21 — revendicarea imobiliară prin evaacuare

Dosarul nr. 2r-120/21

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) A. Ojoga

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) I. Secrieru, I. Cotruță, V. Mihaila

D E C I Z I E

24 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de avocatul Adela Frunză în interesele Liudmilei

Negară și Alionei Oriol,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae

Tolici și Tatiana Tolici împotriva lui Ivan Negară, Liudmila Negară și Aliona Oriol

cu privire la revendicarea imobiliară prin evacuare, încasarea sumei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a restituit, ca fiind depusă în afara termenului legal, cererea de apel depusă de Ivan

Negară, Liudmila Negară și Aliona Oriol și avocatul Adela Frunză în interesele lui

Ivan Negară, împotriva hotărârii din 10 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă:

La 7 iunie 2018, Nicolae Tolici și Tatiana Tolici au depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Ivan Negară cu privire la revendicarea imobiliară prin

evacuare, încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 15 mai 2019 reclamanții Nicolae Tolici și Tatiana Tolici au depus cerere de

modificare a acțiunii, prin care a indicat în calitate de pârâți pe lui Ivan Negară,

Liudmila Negară și Aliona Oriol.

Prin hotărârea din 10 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată s-a admis parțial.

S-a evacuat Ivan Negară, Liudmila Negară și Aliona Oriol, împreună cu

bunurile sale, din imobilele: ½ cotă parte de pe terenul din construcțiile cu nr.

cadastrale xxxxx; xxxxx; xxxxx, situate în mun. xxxxx, str. xxxxx.

S-a încasat în mod solidar de la Ivan Negară, Liudmila Negară și Aliona Oriol

în beneficiul lui Nicolae Tolici suma de 100 lei cu titlu de taxă de stat și suma de 292

de lei cu titlu de cheltuieli pentru citare.

În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii din 10 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, la

11 septembrie 2020, Negară Ivan, Liudmila Negară, Aliona Oriol și avocatul Adela

Frunză au declarat apel.

1

Prin încheierea din 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit,

ca fiind depusă în afara termenului legal, cererea de apel depusă de Ivan Negară,

Liudmila Negară și Aliona Oriol și avocatul Adela Frunză în interesele lui Ivan

Negară, împotriva hotărârii din 10 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

La 28 decembrie 2020, avocatul Adela Frunză, în interesele Liudmilei Negară și

Alionei Oriol, a declarat recurs împotriva încheierii din 10 decembrie 2020 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând să fie admis recursul, casată încheierea și restituită

cauza la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu încheierea contestată,

invocând că este ilegală și neîntemeiată, fiind pasibilă casării.

A indicat că în apelul nemotivat recurenții au indicat că motivele cererii vor fi

incluse într-o cerere de apel suplimentară depusa după întocmirea hotărârii integrale.

Însă instanța de apel a ignorat prevederile art. 386 din Codul de procedură civilă

și nu a acordat apelanților un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Din acest motiv, consideră că instanța de apel a admis o încălcare procedurală

care încalcă dreptul apelanților de a avea acces liber la justiție.

La fel, a indicat că instanța de apel a ignorat prevederile art. 362 alin. (2) din

Codul de procedură civilă.

Mai mult, instanța de apel a emis încheierea de restituire în lipsa probatoriului

care ar fi convins instanța că recurenții într-adevăr au fost citați legal, au fost la

pronunțarea dispozitivului hotărârii judecătorești, au primit dispozitivul în mod

legala sau a fost recepționată hotărârea motivată cât și aceștia au fost prezenți sau nu

la pronunțarea actelor judecătorești.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Referitor la termenul de declarare a recursului Colegiul reține următoarele.

Copia încheierii contestate a fost expediată participanților la proces, prin

intermediul poștei, la 14 decembrie 2020 (vol. I, f.d. 245). Dovada legală de

recepționare a încheierii de către recurenți și reprezentantul lor lipsește la materialele

dosarului. Din acest motiv, Colegiul consideră că recursul din 28 decembrie 2020

este declarat în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și

a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează a

fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.

Conform art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea

nu prevede altfel.

În corespundere cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

2

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură or să încheie un

ansamblu de acte.

Art. 111 alin. (1-3) din Codul de procedură civilă prevede că, actele de

procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit

prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.

Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment

viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în

decursul întregii perioade.

Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului.

În conformitate cu art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua

actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege or

stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea

din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Conform art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de apel

restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal,

iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

La caz, din actele dosarului rezultă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru a fost pronunțat la 10 martie 2020.

Deci, în speță, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la 11

martie 2020, ziua imediat următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii primei

instanțe.

Cererea de apel nemotivată împotriva hotărârii din 10 martie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost depusă de Negară Ivan, Liudmila Negară,

Aliona Oriol și avocatul Adela Frunză doar la 11 septembrie 2020, fapt ce denotă

depunerea apelului cu încălcarea termenului de declarare, or, apelanții prin lege erau

obligați să respecte termenul de contestare cu apel de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, condiție ce nu se atestă la caz.

Colegiul remarcă că totuși, în caz de omiterea a termenului de îndeplinire a unui

act de procedură, legiuitorul a prevăzut instituția repunerii în termen, conform art.

116 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, care stipulează că, persoanele care,

din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi

repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen se depune la

instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în

ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței.

Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen.

La caz însă este de observat că apelanții și reprezentantul acestora, în cererea de

apel nemotivată nu au solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, iar

instanța de apel a considerat necesar să aplice sancțiunea procedurală sub forma

restituirii cererii de apel, în corespundere cu art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de

procedură civilă.

3

În astfel de circumstanțe, având în vedere constatarea celor două condiții de la

art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, și anume, depunerea apelului în

afara termenului legal și omisiunea apelantului de a solicita repunerea în termen,

Colegiul conchide că instanța de apel întemeiat a restituit cererea de apel ca fiind

depusă cu omiterea termenului de declarare.

În această privință, Colegiul menționează că cererea de repunere în termen a

instrumentului de atac, în orice caz trebuie să fie exprimată din inițiativa

participanților la proces, instanța nefiind îndreptățită, în lipsa unor dispoziții legale

exprese, să efectueze din oficiu repunerea în termen, chiar dacă din ansamblul

materialului probator administrat la dosar ar rezulta că participanții la proces au avut

motive întemeiate de a nu îndeplini în termen actul de procedură.

Deci, în speță este indubitabil că apelanții nu au solicitat repunerea în termen a

apelului printr-o cerere formulată în condițiile art. 116 din Codul de procedură civilă,

cu indicarea motivelor și probelor, în confirmarea imposibilității depunerii apelului

în termenul legal.

Iar, din aceste motive, Colegiul consideră neîntemeiate argumentele invocate în

recurs, din motiv că cererea de apel a fost depusă în afară termenului legal, iar

apelanții nu au solicitat repunerea în termen.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție a concluzionat de a respinge recursul declarat de avocatul Adela

Frunză în interesele Liudmilei Negară și Alionei Oriol și de a menține încheierea din

10 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de avocatul Adela Frunză în interesele Liudmilei

Negară și Alionei Oriol.

Se menține încheierea din 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Tolici și

Tatiana Tolici împotriva lui Ivan Negară, Liudmila Negară și Aliona Oriol cu privire

la revendicarea imobiliară prin evacuare, încasarea sumei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

4