3ra-160/21 — contestarea actului administrativ

3ra-160/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-160/21

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul central – V. Potlog

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat – Șt. Starciuc, L. Caraianu, D. Fujenco

ÎNCHEIERE

03 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului depus de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de către Victor Țaranu împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Basarabeasca cu privire la

contestarea actului administrativ, obligarea recalculării și achitării pensiei,

împotriva deciziei din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel Comrat, prin care

s-a admis cererea de apel depusă de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

s-a casat integral hotărârea din 03 iulie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul

central și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a admis acțiunea depusă de către

Victor Țaranu,

constată:

La 06 septembrie 2018, Victor Țaranu a depus cerere de chemare în judecată

în procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Basarabeasca cu privire la

contestarea actului administrativ, obligarea recalculării și achitării pensiei (f.d. 2,

19 recto-verso).

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că a activat în organele

afacerilor interne, iar la 10 august 2012 a fost pensionat în baza Legii asigurării

cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, fără a se lua în calcul

perioada de activitate cu înlesniri conform Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21

februarie 1994, și anume activitate în izolatorul de detenție provizorie.

Astfel, la 04 mai 2018, s-a adresat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Basarabeasca cu cerere, prin care a solicitat recalcularea pensiei în conformitate

cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și ordinul MAI

nr. 96 din 20 martie 2018.

Prin răspunsul nr. 372 din 15 mai 2018, Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Basarabeasca a refuzat recalcularea pensiei, fără a face trimitere și aplica

prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

1

Respectiv, la 18 mai 208, a depus la Casa Națională de Asigurări Sociale

cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea răspunsului Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Basarabeasca nr. 372 din 15 mai 2018 și recalcularea pensiei.

Însă, cererea prealabilă nu a fost examinată și nu a primit niciun răspuns.

Totodată, prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. T-859/18 din

24 mai 2018 i s-a adus la cunoștință că pentru recalcularea pensiei sale nu există

temei legal.

Reclamantul Victor Țaranu a solicitat anularea răspunsului Casei Naționale

de Asigurări Sociale nr. T-859/18 din 24 mai 2018 privind refuzul de a efectua

recalcularea pensiei și obligarea recalculării pensiei, conform Hotărârii

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și ordinului MAI nr. 96 din 20 martie

2018.

Prin hotărârea din 03 iulie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central s-a

admis acțiunea depusă de către Victor Țaranu.

S-a recunoscut ilegal refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Basarabeasca nr. T-859/18 din 24 mai 2018.

S-a obligat Casa Teritorială de Asigurări Sociale Basarabeasca să

recalculeze pensia pentru perioada activității reclamantului Victor Țaranu în

cadrul izolatorului de detenție provizorie în cadrul Comisariatului de Poliție

Basarabeasca (f.d. 74-75, 90-98).

Prin decizia din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel Comrat s-a admis

cererea de apel depusă de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

S-a casat integral hotărârea din 03 iulie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul

central și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a admis acțiunea depusă de către

Victor Țaranu.

S-a anulat în tot refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Basarabeasca

nr. T-859 din 24 mai 2018 privind refuzul de a efectua recalcularea pensiei lui

Victor Țaranu.

S-a obligat Casa Teritorială de Asigurări Sociale Basarabeasca să

recalculeze pensia pentru perioada activității reclamantului Victor Țaranu în

cadrul izolatorului de detenție provizorie în cadrul Comisariatului de Poliție

Basarabeasca (f.d. 157, 158-164 recto-verso).

În consolidarea soluției instanța de apel a reținut că prima instanță a aplicat

în exclusivitate normele Legii contenciosului administrativ, în special ce

reglementează procedura de examinare și pronunțare a hotărârii, deși la

momentul emiterii hotărârii din 03 iulie 2019 a intrat în vigoare Codul

administrativ. Respectiv, prima instanță urma să aplice prevederile articolelor

noului Cod administrativ, motiv pentru care instanța de apel a conchis necesitatea

casării hotărârii primei instanțe pronunțării unei hotărâri noi.

Totodată, instanța de apel a constatat că reclamantul Victor Țaranu a activat

în organele afacerilor interne, deținând diferite funcții, inclusiv legate de paza,

escortarea și deținerea persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire

penală (izolatoarele de detenție provizorie) în perioada 01 octombrie 1990 – 10

august 2012.

Curtea de Apel Comrat a notat că, prin prisma prevederilor Hotărârii

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și a ordinului IGP al MAI al RM nr. 96

din 20 martie 2018, Victor Țaranu dispune de înlesniri pentru calcularea vechimii

de muncă, și anume două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, pentru

toată perioada activității în funcții legate de paza, escortarea și deținerea

2

persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoarele de

detenție provizorie).

La fel, instanța de apel a observat că, potrivit certificatului nr. 44/10-Ț-

253/18 din 23 aprilie 2018 emis de șeful secției resurse umane a Direcției

management instituțional a Ministerului Afacerilor Interne, la 03 august 2018,

vechimea în muncă a lui Victor Țaranu pentru stabilirea pensiei în conformitate

cu art. 13 lit. a) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 a constituit 22 de ani 06

luni și 01 zi.

Prin urmare, în baza calculelor vechimii în muncă a lui Victor Țaranu, făcute

de angajator conform certificatului din 23 aprilie 2018, autoritatea publică

competentă avea obligația de a efectua recalcularea pensiei stabilite anterior lui

Victor Țaranu.

La 09 decembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus la

Curtea de Apel Comrat, prin intermediul oficiului poștal, recurs motivat

împotriva deciziei din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel Comrat (f.d. 170-174,

175).

Argumentele recursului în esență se rezumă la faptul că instanța de apel nu a

ținut cont de faptul că Victor Țaranu este beneficiar de pensie de dizabilitate,

stabilită conform art. 19, 21 lit. b) și 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1544 din 23

iunie 1993, dar nu în baza art. 13 lit. a) din această lege.

Recurenta a notat că pensia de dizabilitate în conformitate cu normele art.19,

21 lit. b) și 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 se stabilește

indiferent de vechimea în muncă a beneficiarului.

Respectiv, în cazul intimatului pensia a fost stabilită indiferent de vechimea

în muncă obținută de către acesta, iar mărimea pensiei fiind interdependentă de

gradul de dizabilitate.

Astfel, recurenta a menționat că instanța de apel trebuia să țină cont de

faptul că în cazul în care intimatul la momentul eliberării din serviciu avea

vechimea în muncă necesară, conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 1544 din 23

iunie 1993, acestuia urma să i se stabilească pensie pentru vechime în muncă în

condițiile art. 14 lit. a) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993.

De asemenea, judecând cauza, nu s-a ținut cont de faptul că la momentul

eliberării din serviciu intimatul nu întrunea condițiile art. 13 lit. a) din Legea nr.

1544 din 23 iunie 1993, și anume să aibă vechimea în muncă minimă de 21 de

ani, or, conform calculului vechimii în muncă din 10 august 2012 Victor Țaranu

avea vechimea în muncă totală de 19 ani 6 luni și 24 de zile.

În această consecvență, recurenta a conchis că organul abilitat la acel

moment corect a stabilit intimatului pensie de dizabilitate. Prin urmare, instanța

de apel a identificat greșit obiectul litigiului, iar normele pe care Victor Țaranu își

bazează acțiunea sunt străine procedurii de stabilire sau recalculare a pensiilor

stabilite conform Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 și se referă doar la aspecte ce

țin de calcul vechimii în muncă a colaboratorilor instituțiilor de forță.

Succesiv, Casa Națională de Asigurări Sociale a considerat că instanța de

apel a interpretat în mod eronat normele materiale ce țin de calcularea vechimii în

muncă cu înlesniri pentru perioada activității intimatului Victor Țaranu în cadrul

izolatorului de detenție provizorie, în special prevederile pct. 8 lit. d) din

Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994. Or, această normă enumeră

exhaustiv instituțiile funcționarii cărora beneficiază de înlesniri la calcularea

vechimii în muncă.

3

Prin urmare, perioada de activitate a intimatului în cadrul Izolatorului de

detenție provizorie nu poate fi atribuită sau recunoscută ca vechime în muncă cu

înlesniri, deoarece pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie

1994 reglementează doar dreptul colaboratorilor instituțiilor penitenciare la

calcularea vechimii în muncă cu avantaje care activează nemijlocit în instituțiile

penitenciare.

La fel, recurenta a considerat că instanța de apel neîntemeiat a dat apreciere

și a aplicat prevederile ordinului MAI nr. 96 din 20 martie 2018, deoarece acesta

depășește prevederile actului normativ în temeiul căruia a fost emis, și anume

Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

Respectiv, actul emise în baza ordinului MAI nr. 96 din 20 martie 2018, în

concret calculul vechimii în muncă a lui Victor Țaranu urmează a fi considerat

nul din oficiu.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a solicitat prin cererea de

recurs admiterea recursului, casarea deciziei din 12 octombrie 2020 a Curții de

Apel Comrat și emiterea unei decizii noi.

La 22 decembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție i-a notificat intimatului

Victor Țaranu și reprezentantului acestuia, avocatului Harlampii Cîrboba copia

recursului motivat depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, explicându-le

dreptul de a depune referințe asupra criticilor formulate în recurs (f.d. 178).

Prin referința depusă la 04 ianuarie 2021, intimatul Victor Țaranu a solicitat

respingerea recursului Casei Naționale de Asigurări Sociale împotriva deciziei

din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel Comrat.

Conform articolul 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel

transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul

judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Comrat a fost adoptată la 12 octombrie 2020

(f.d. 157). Conform avizului de recepție a corespondenței DS3805141035AS,

decizia motivată din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel Comrat a fost notificată

recurentei la 17 noiembrie 2020 (f.d. 168). La 09 decembrie 2020, Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus prin poștă recursul motivat (f.d. 170-174, 175).

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că recurenta s-a

conformat prevederilor legale stipulate la art. 245 din Codul administrativ privind

termenul de depunere a recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2)

din art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

4

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate

sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme

care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă a statuat că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

5

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurentă este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

6