3ra-76/21 — cu privire la anularea actelor administrative

Dosarul nr.3ra-76/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – O. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

27 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Denis Isac,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de către Denis Isac împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire

la anularea actelor administrative,

împotriva deciziei din data de 07 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a respins apelul depus de către Denis Isac împotriva hotărârii din data

de 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 04 decembrie 2017 Denis Isac a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat, prin

care a solicitat anularea deciziei nr. 118/1176 din 25 august 2017 asupra cazului de

încălcare a legislației fiscale comisă de către Denis Isac precum și a deciziei nr.

235 din 10 noiembrie 2017 prin care s-a respins cererea prealabilă ca fiind

neîntemeiată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Denis Isac a indicat că organul

fiscal la 11 iulie 2017 a efectuat control prin metoda de verificare camerală cu

privire la corectitudinea calculării, achitării impozitului pe venit pentru perioadele

fiscale 2015-2016 în privința sa, fiind întocmit actul de control nr. 3 – 566741.

Ulterior la 25 august 2017 în baza actului sus menționat a fost emisă decizia

nr.118/1176 cu privire la încălcarea legislației fiscale, prin care s-a încasat

impozitul pe venit pentru anii 2015 și 2016 în sumă de 147 043 lei, s-a aplicat

majorarea de întârziere pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit în sumă

de 16 591 lei, amendă pentru încălcarea legislației fiscale pentru eschivarea de la

calculul și plata impozitului pe venit pentru anul 2016 în mărime de 100 % în sumă

de 147 043 lei, iar pentru neprezentarea declarației cu privire la impozitul pe venit

pentru perioada fiscală 2015 și 2016 în sumă de 2 000 lei.

Reclamantul, nefiind de acord cu decizia nr.118/1176 din 25 august 2017

privind încălcarea legislației fiscale, la 06 octombrie 2017 a depus cerere

prealabilă, care prin decizia nr.235 din 10 noiembrie 2017 a fost respinsă ca

neîntemeiată.

1

Denis Isac a susținut că la emiterea deciziei contestate organul fiscal a

încălcat grav prevederile legislației fiscale, ori contribuabilul are dreptul la apărare,

de care a putut beneficia în situația în care i s-ar fi permis să prezinte organelor cu

atribuții de administrare fiscală și persoanelor cu funcții de răspundere ale acestora

explicații, probe referitoare la calcularea impozitelor și taxelor indicate în decizia

contestată.

În acest context reclamantul a afirmat că nu a fost înștiințat legal pentru a se

prezenta la organul fiscal pentru a da explicații, pentru a prezenta probe, fapt

constatat și menționat în actul de control nr. 3-566741 din 11 iulie 2017.

Reclamantul a menționat că nu i s-a oferit posibilitatea de a prezenta probe ce

ar confirma faptul că pe parcursul a circa 7 ani de zile și anume în perioada anilor

2007 - 2013 a lucrat legal în Italia, achitând impozit pe venit și toate plățile

necesare bugetului, astfel, încât sumele de bani depuse pe conturile menționate în

actul și decizia contestată sunt bani legali, pe care i- a primit în calitate de salariu și

pentru care a achitat deja odată impozit pe venit, fapt pe care îl poate confirma la

moment prin permisele de ședere pe teritoriul Italiei, obținute în baza contractului

de muncă.

În opinia reclamantului impozitul pe venit, amenda, taxele, dobânzile care se

cer a fi achitate din contul său au fost calculate incorect, deoarece actul și decizia

contestată au fost emise în lipsa sa. Mai mult, achitarea impozitului pe venit se

dublează, ori l-a achitat în perioada activității sale în Italia.

Denis Isac a mai menționat că aceste venituri nu sunt impozabile, ori din

conținutul art. 18 din Codul fiscal nu rezultă faptul că câștigurile din pariurile

sportive sunt surse de venit impozabil, iar potrivit art. 20, lit. p1, câștigurile din

pariurile sportive nu sunt surse impozabile.

De asemenea, Serviciul Fiscal de Stat nu a respectat în totalitate prevederile

art. 1291 din Codul fiscal, dat fiind faptul că nu i s-a expediat în mod legal actele

contestate, care au și fost adoptate în lipsa sa.

Prin hotărârea din data de 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către

Denis Isac. (f.d. 43,48-56, vol.II)

La 30 decembrie 2019, în termen, Denis Isac a declarat apel împotriva

hotărârii instanței de fond, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi decizii

privind admiterea acțiunii înaintate.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 07 octombrie 2020 a respins

apelul depus de către Denis Isac împotriva hotărârii din data de 03 decembrie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 81, 82-97, vol.I I)

Instanțele de judecată în temeiul art.12, alin.(4) și (14) (în redacția legii la

momentul constatării încălcării), art.13, alin.(1), lit. b) și alin.(2), art. 14, alin.(1)

lit. b), art.18, lit. o), art.83, alin.(2), lit. a) , art.83, alin. (4) ( în redacția legii în anul

2015 și 2016) din Codul fiscal au concluzionat că cererea de chemare în judecată

este neîntemeiată, deoarece Denis Isac prin lege era obligat să prezinte declarația

cu privire la impozitul pe venit, care conține venitul impozabil atât sub formă de

salariu, cât și din orice alte surse a căror sumă totală depășește sumele menționate

în art.83, alin.(2), lit. b) din Codul fiscal pentru anii 2015-2016. La caz, declarațiile

2

cu privire la impozitul pe venit nu au fost depuse, fapt constatat atât prin actele de

control menționate, cât și prin deciziile emise.

Mai mut, instanțele de judecată au menționat că Denis Isac nu neagă faptul

nedepunerii declarației fiscale privind impozitul pe venit și ca urmare faptul al

neachitării impozitului, însă acesta a susținut că aceste sume obținute din

activitatea jocurilor de noroc nu constituie surse impozabile.

Acest argument a fost respins de instanțele de judecată, deoarece, conform

art.12, pct.14 din Codul fiscal (în redacția legii la momentul comiterii încălcării),

câștiguri sunt veniturile brute obținute de la jocurile de noroc, loterii și de la

campaniile promoționale atât în formă monetară, cât și nemonetară. Deci, câștigul

de la jocurile de noroc realizat în cazinouri sau la automatele de joc reprezintă

valoarea diferenței pozitive dintre suma câștigată și suma mizată, confirmată

documentar. În celelalte cazuri, câștigul reprezintă suma totală câștigată, iar,

potrivit art.455, alin. (l) al Legii nr.285 din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile

de noroc (în vigoare la data controlului), orice venit obținut de jucător în cadrul

participării la unul dintre jocurile de noroc se consideră câștig și se impozitează

conform legislației în vigoare.

În baza normelor de drept menționate, instanțele de judecată au concluzionat

că veniturile obținute din jocurile de noroc sunt supuse impozitării fiscale.

Cu referire la argumentele invocate privind încălcarea de către organul fiscal

a legislației fiscale instanțele de judecată au menționat că aceste argumente sunt

combătute prin materialele dosarului, ori organul fiscal a citat contribuabilul,

expediind citația la domiciliul acestuia și prin publicarea anunțului în Monitorul

Oficial din 29 iulie 2017, de asemenea a remis în adresa lui Denis Isac decizia nr.

235 din 10 noiembrie 2017.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Denis Isac, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare

în judecată.

În motivarea recursului Denis Isac a indicat că la adoptarea hotărârilor

contestate instanțele judecătorești nu au dat o apreciere corectă circumstanțelor de

fapt și de drept ale cauzei, precum și concluziile lor sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

Recurentul a susținut că organul fiscal la adoptarea actelor administrative

contestate a admis încălcarea mai multor norme legale, prin urmare Serviciul

Fiscal de Stat și-a depășit atribuțiile prin întocmirea actului și deciziei sale, care

contravin Codului fiscal.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 07 octombrie 2020.

3

Dispozitivul deciziei a fost notificat avocatului recurentului Ludmila Dațco

prin intermediul poștei electronice la data de 12 octombrie 2020. (f.d. 100, vol.II)

La 04 noiembrie 2020, în termen, Denis Isac, a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei instanței de apel. (f.d.99. vol.II)

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din data de 07 octombrie 2020 a

fost notificată lui Denis Isac prin intermediul oficiului poștal la 03 decembrie

Denis Isac, în termen, la 15 decembrie 2020 a depus la Curtea Supremă de

Justiție recursul motivat. ( f.d.107-109, vol.II)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate,

cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în

condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de

formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

4

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Denis Isac este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, înaintat de către Denis Isac, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

5