2rac-45/21 — repararea prejudiciului material

2rac-45/21 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-45/21

Prima instanță: (Judecătoria Cahul, sediul Central) D. Bosîi

Instanța de apel: (Curtea de Apel Cahul) G. Vavrin, I. Dănăilă. T. Berdilă

Î N C H E I E R E

20 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către lichidatorul Societății

cu Răspundere Limitată ”Asetorin-Agro”, Rusu Petru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Corten-Vin Companie” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată ”Asetorin-Agro”, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere

Limitată ”Gedeonplus” și Societatea cu Răspundere Limitată ”Vest-Resurs” cu

privire la restituirea mărfii, repararea prejudiciului material și constatarea stingerii

prin compensare a obligației pecuniare,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 25 august 2020, prin care s-a

respins apelul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată ”Asetorin-

Agro”, Rusu Petru și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din

21 mai 2019,

c o n s t a t ă :

La 12 aprilie 2017, SRL ”Corten-Vin Companie” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva SRL ”Asetorin-Agro” cu privire la restituirea mărfii,

repararea prejudiciului material și constatarea stingerii prin compensare a obligației

pecuniare.

În motivarea acțiunii, SRL ”Corten-Vin Companie” a menționat că la

01 octombrie 2014 a încheiat cu SRL ”Asetorin-Agro” contractul de depozitare a

vinului (materie primă de soiuri albe) în cantitate de 51 979,2 dal.

La 02 martie 2016, în scopul verificării stării vinului păstrat, a fost creată o

comisie de inventariere, care a stabilit că la păstrare se află 51 397,3 dal de vin

materie primă.

Concomitent, în Actul de verificare a calității vinului materie primă din

02 martie 2016, s-a stabilit că în urma încălcării condițiilor de depozitare a vinului,

calitatea materiei prime a scăzut semnificativ, iar ca urmare vinul materie primă în

1

cantitate de 41 438,4 dal nu poate fi utilizată pentru producerea vinului sec, desert

sau alcoolizat.

Astfel, în temeiul Actului de verificare, la 02 aprilie 2016 SRL ”Corten-Vin

Companie” a încheiat cu SRL ”Gedeonplus” contractul de vânzare-cumpărare a

50 000 dal de vin, care pot fi utilizate fără prelucrare suplimentară doar pentru

distilare, fapt pentru care a fost stabilit prețul scăzut de 7 lei pentru un litru.

Conform pct. 4.1 din contractul de vânzare-cumpărare, primirea-predarea

mărfii urma să fie efectuată în locul păstrării vinului materie primă la fabrica de

vinuri a SRL ”Asetorin-Agro”, situată în s. Valea Perjei, r. Taraclia, însă pârâtul a

refuzat eliberarea materiei prime.

Reclamantul a specificat că numai după începerea urmăririi penale și

recunoașterii în calitate de parte vătămată, la 24 martie 2017 o parte din vinul

păstrat în volum de 34 726,70 dal și la 08 aprilie 2017 în volum de 5 293,2 dal a

fost eliberat de către pârât.

Totodată, a reiterat că în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din

02 aprilie 2016, livrarea vinului urma să fie efectuată în adresa SRL ”Gedeonplus”

în luna aprilie 2016, însă din cauza neeliberării vinului de către pârât, reclamantul a

fost privat de posibilitatea de a executa contractul în termen.

Astfel prin reclamația din 03 noiembrie 2016, SRL ”Gedeonplus” a

rezoluționat contractul și a solicitat clauza penală conform pct. 7.3 și 7.4 din

contract în sumă de 2 590 000 lei, însă în rezultatul negocierilor, penalitatea a fost

micșorată până la suma de 1 500 000 lei prin tranzacția extrajudiciară din

25 noiembrie 2016.

Ulterior, prin contractul de cesiune a creanței din 10 martie 2017,

SRL ”Gedeonplus” a cedat dreptul de creanță SRL ”Vest-Resurs”.

La data de 30 martie 2017, în contul SRL ”Vest-Resurs” a fost achitată

datoria în sumă de 1 515 000 lei (inclusiv suma de 15 000 lei onorariul

mediatorului).

Prin urmare, reclamantul a menționat că prejudiciul cauzat prin neeliberarea

vinului materie primă a constituit suma de 1 515 000 lei, iar deoarece suma

serviciilor de păstrare până în luna martie 2017 a constituit suma de 594 417 lei,

aceasta urmează să fie stinsă prin compensare, în final prejudiciul constituind suma

de 920 582,4 lei.

SRL ”Corten-Vin Companie” a solicitat obligarea SRL ”Asetorin-Agro” să

restituie cantitatea de 11 374,4 dal vin materie primă predate ultimei la păstrare,

încasarea de la SRL ”Asetorin-Agro” a prejudiciului cauzat în sumă de 594 417,60

de lei și recunoașterea stingerii prin compensare a obligațiilor pecuniare reciproce

în sumă de 594 417,60 de lei.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 16 aprilie 2019, au fost

atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii de partea reclamantului

SRL ”Gedeonplus” și SRL ”Vest-Resurs” (f.d. 159-160 Vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 21 mai 2019, s-a admis

acțiunea depusă de SRL ”Corten-Vin Companie”.

S-a încasat de la SRL ”Asetorin-Agro” în beneficiul SRL ”Corten-Vin

Companie” suma de 920 582,40 de lei cu titlu de prejudiciu material.

2

S-a recunoscut faptul stingerii prin compensație a obligațiilor pecuniare a

SRL ”Corten-Vin Companie” față de SRL ”Asetorin-Agro” în sumă de 594 417,60

de lei.

S-a încasat de la SRL ”Asetorin-Agro” în beneficiul SRL ”Corten-Vin

Companie” suma de 45 450 de lei cu titlu de taxă de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că potrivit contractului de depozitare a vinului din 01 octombrie 2014,

SRL ”Corten-Vin Companie” a lăsat la păstrare la SRL ”Asetorin-Agro” vin în

materie primă de soiuri albe în cantitate de 51 979,2 dal, iar în temeiul pct.3 din

contractul de depozit, deponentul SRL „Corten-Vin Companie” s-a obligat să

achite 0,50 lei pentru fiecare dal lunar depozitarului SRL „Asetorin-Agro”.

Potrivit p.4 din contractul de depozit, deponentul SRL ”Corten-Vin

Companie” are dreptul să efectueze controlul păstrării bunului depozitat la

depozitarul SRL ”Asetorin-Agro”.

La fel, prima instanță a stabilit că prin Actul de verificare a calității vinului

materie primă din 02 martie 2016, s-a constatat că în urma încălcărilor condițiilor

de depozitare a vinului, calitatea vinului materie primă a scăzut semnificativ, iar ca

urmare, vinul materie primă în calitate de 41 438,4 dal nu poate fi utilizat pentru

producerea vinului sec, desert sau alcoolizat.

La 02 aprilie 2016, SRL ”Corten-Vin Companie” a încheiat cu

SRL ”Gedeonplus” contractul de vânzare-cumpărare a 50 000 dal de vin, care pot

fi utilizate fără prelucrare suplimentară doar pentru distilare, fapt pentru care a fost

stabilit prețul scăzut de 7 lei pentru un litru, iar conform pct. 4.1 din contractul de

vânzare-cumpărare, primirea-predarea mărfii urma să fie efectuată în locul păstrării

vinului materie primă la fabrica de vinuri a SRL ”Asetorin-Agro”, situată în

s. Valea Perjei, r. Taraclia, însă pârâtul a refuzat eliberarea materiei prime.

Instanța de judecată a constatat că la 25 noiembrie 2016 SRL, ”Corten-Vin

Companie” a încheiat cu SRL „Gedeonplus” tanzacția privind soluționarea

extrajudiciară a litigiului, prin care suma penalității a fost micșorată de la

2 500 000 lei până la 1 500 000 lei, fiind stabilită și obligația reclamantului de a

achita onorariul mediatorului în suma de 15 000 lei.

De asemenea, instanța de fond a specificat că la data de 10 martie 2017, a fost

încheiat contractul de cesiune a dreptului de creanță, prin care SRL „Gedeonplus”

a cedat dreptul de creanță conform tranzacției pentru suma integrală SRL „Vest-

Resurs”, iar la 30 martie 2017, reclamantul a executat tranzacția și contractul de

cesiune a dreptului de creanță și a achitat datoria de 1 515 000 lei în adresa

SRL „Vest-Resurs”.

Prin urmare, instanța de judecată a reținut ca relevante argumentele

reclamantului cu referire la faptul că prețul scăzut pentru vin materie primă de 7 lei

pentru un litru, inclusiv TVA se datorează faptului păstrării necorespunzătoare de

către SRL „Asetorin-Agro”, astfel fiind întemeiată instituirea clauzei penale

conform pct.7.3.- 7.4. al contractului în suma de 1 500 000 lei.

În consecință, instanța a constat că în rezultatul neexecutării de către

SRL „Asetorin-Agro” a obligației contractuale de eliberare a vinului materie

primă păstrat, SRL „Corten-Vin Companie” a fost lipsită de posibilitatea de a

3

executa contractul de vânzare-cumpărare din 02 aprilie 2016, încheiat cu

SRL „Gedeonplus”, fiind astfel nevoită să achite ultimei pentru neexecutarea

acestui contract prejudiciul în sumă de 1 515 000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 25 august 2020, s-a respins apelul

declarat de lichidatorul SRL ”Asetorin-Agro”, Rusu Petru și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Cahul, sediul Central din 21 mai 2019.

La 13 noiembrie 2020, către lichidatorul SRL ”Asetorin-Agro”, Rusu Petru, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie respinsă.

Recurentul în motivarea recursului, a invocat că contractul de păstrare a

vinului materie primă din 01 octombrie 2014 a fost încheiat pe un termen de până

la 31 decembrie 2014, iar pretenții față de condițiile de păstrare nu au fost

înaintate.

Totodată, a menționat că Actul de control nu a fost întocmit la data semnării,

iar solicitarea întocmirii unui asemenea act a fost motivată de problemele apărute

la realizarea vinului materie primă în Republica Moldova, din cauza păstrării

îndelungate, schimbarea calității vinului materie primă și pentru posibilitatea

adoptării unei decizii privind prelucrarea acestuia.

Afirmația în cauză nu a fost negată de către intimat, iar argumentele în acest

sens nu au fost luate în considerație și au rămas fără apreciere.

La fel, recurentul a reiterat că la fabrica de vin din s. Valea Perjei, r. Taraclia

se efectua periodic inventarierea vinului materie primă, iar ultimul Act de

inventariere complet a fost întocmit la 01 decembrie 2015, ce constituie o probă

importantă.

Mai mult ca atât, Actul de control din 02 martie 2016 nu este un act de sine

stătător și unic, întocmit pentru perioada 01 octombrie 2014 - 25 februarie 2016,

din care ar putea concluziona despre cantitatea și calitatea vinului materie primă

inventariat, or, Actul nu conține nici un indicator al calității.

Prin urmare, în opinia recurentului, SRL ”Corten-Vin Companie” are creanță

de plată pentru depozitarea vinului materie primă în mărime de 925 118,39 de lei

conform contractului încheiat, iar toate pretențiile înaintate referitor la prejudiciul

cauzat nu au tangență cu executarea obligațiilor de depozitare și reprezintă o

încercare de a evita răspunderea sa directă, legată de obligațiile asumate.

La 17 decembrie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților

copia recursului, fiind recepționat de către SRL ”Corten-Vin Companie”,

SRL ”Gedeonplus” și SRL ”Vest-Resurs” la 21 decembrie 2020, conform avizelor

de recepție (f.d. 192-194 Vol. II).

La 15 ianuarie 2021, SRL ”Corten-Vin Companie” a depus referință la

recursul declarat de lichidatorul SRL ”Asetorin-Agro”, Rusu Petru, prin care a

solicitat să fie considerat inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Cahul a emis dispozitivul deciziei la 25 august

2020, iar la 25 septembrie 2020, decizia motivată a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților (f.d. 157 Vol. II).

4

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 13 noiembrie 2020, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

5

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de lichidatorul

SRL ”Asetorin-Agro”, Rusu Petru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de lichidatorul Societății cu

Răspundere Limitată ”Asetorin-Agro”, Rusu Petru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

6