2ra-170/21 — partajarea averii comune în devălmăsie

Dosarul nr. 2ra-170/21 (2ra-1836/20)

Prima instanță - (Judecătoria Cahul, sediul central) jud: I. Gorlenco

Instanța de apel - (Curtea de Apel Cahul) jud: G. Vavrin, T. Berdilă, I. Dănăilă

ÎNCHEIERE

20 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Eduard Barbarov,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda

Barbarov împotriva lui Eduard Barbarov cu privire la partajarea averii comune în

devălmășie,

împotriva deciziei din 15 septembrie 2020 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă:

La 25 aprilie 2016, Nadejda Barbarov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Eduard Barbarov (f.d.2-3), solicitând, prin cererea de concretizare din

17 ianuarie 2020 (f.d.73-75): determinarea cuantumului de ½ cotă-parte ce-i

aparține Nadejdei Barbarov asupra bunului imobil constituit din apartamentul nr.

55, nr cadastral xxxxx, amplasat în mun. Cahul, str. xxxxx; Atribuirea întregului

apartament nr. 55, cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 51,2 m2, amplasat în mun.

Cahul, str. xxxxx pârâtului Eduard Barbarov în schimbul unei sulte în cuantum de

½ cotă-parte din prețul apartamentului - 136 000 lei, ce urmează a fi atribuită în

favoarea reclamantei Nadejda Barbarov; încasarea de la pârât în beneficiul

reclamantei a sumei de 7 933 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că s-a aflat în relații de căsătorie

cu pârâtul în perioada 2003-2013.

Pe parcurs, în comun cu pârâtul, au procurat apartamentul nr. 55, nr.

cadastral xxxxx, cu suprafața de 51,2 m2, amplasat în mun. Cahul, str. xxxxx.

Imobilul menționat a fost înregistrat pe numele lui Eduard Barbarov.

În anii de căsătorie, în relațiile lor s-a creat o atmosferă insuportabilă, de

neînțelegere, din care cauză, nu mai locuiesc împreună, iar prin hotărârea

Judecătoriei Cantemir din 23 septembrie 2013, căsătoria a fost desfăcută.

Prin încheierea din 25 mai 2016 a Judecătoriei Cahul, sediul central, s-a

admis dispunerea efectuării expertizei tehnico-judiciare pentru a stabili prețul de

piață al apartamentului amplasat în mun. Cahul, str. xxxxx. (f.d.18-19)

1

Prin încheierea din 18 octombrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central,

s-a respins cererea pârâtului Eduard Barbarov privind acordarea unui termen

pentru mediere judiciară, ca fiind neîntemeiată. (f.d.35-36)

Prin încheierea din 18 octombrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central,

s-a admis dispunerea efectuării expertizei tehnico-judiciare pentru a stabili prețul

de piață al apartamentului amplasat în mun. Cahul, str. xxxxx. (f.d. 37-38)

Prin decizia din 22 august 2016 a Curții de Apel Cahul, s-a respins recursul

declarat de către Eduard Barbarov și s-a menținut încheierea din 25 mai 2016 a

Judecătoriei Cahul, sediul central. (f.d. 37-40)

Prin hotărârea din 20 ianuarie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul central, s-a

admis parțial acțiunea înaintată de Nadejda Barbarov împotriva lui Eduard

Barbarov privind partajul averii comune în devălmășie.

S-a determinat cuantumul de ½ cotă-parte din prețul apartamentului nr. 55,

cu suprafața de 51,2 m2, cu nr. cadastral xxxxx, amplasat în mun. Cahul, str.

xxxxx, în mărime de 136 000 lei.

S-a încetat dreptul de proprietate al Nadejdei Barbarov, asupra ½ cotă-parte

din apartamentul nr. 55, cu suprafața de 51,2 m2, amplasat în mun. Cahul, str.

xxxxx.

S-a atribuit în proprietate exclusivă lui Eduard Barbarov, apartamentul nr.

55, cu suprafața de 51,2 m2, amplasat în mun. Cahul, str. xxxxx.

S-a încasat de la Eduard Barbarov în beneficiul Nadejdei Barbarov suma de

136 000 lei, cu titlul de sultă bănească în contul ½ cotă-parte din apartamentul nr.

55, amplasat în mun. Cahul, str. xxxxx.

S-a încasat de la Eduard Barbarov în beneficiul Nadejdei Barbarov cu titlu

de cheltuieli de judecată: suma de 1 552,88 de lei, cu titlul de taxă de stat și suma

de 5 600 lei, cu titlul de cheltuieli legate cu efectuarea expertizei judiciare, în total

suma de 7 152,88 de lei.

În rest, pretențiile reclamantei în partea ce ține de încasarea cheltuielilor de

judecată, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

La 18 februarie 2020, Eduard Barbarov a declarat apel împotriva hotărârii

din 20 ianuarie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul central, solicitând casarea ei, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei decizii noi.

Prin decizia din 15 septembrie 2020 a Curții de Apel Cahul, s-a respins

apelul declarat de Eduard Barbarov și s-a menținut hotărârea din 20 ianuarie 2020

a Judecătoriei Cahul, sediul central. S-a încasat de la Eduard Barbarov în

beneficiul Nadejdei Barbarov, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistență

juridică, suma de 3 000 lei.

În motivare, instanța de apel a conchis că soluția adoptată de prima instanță

este întemeiată.

Referitor la cuantumul sumelor încasate cu titlu de cheltuieli de judecată,

instanța de apel a menționat că sunt nejustificative argumentele apelantului precum

că, cheltuielile urmau a fi împărțite în jumătate, deoarece acțiunea civilă înaintată

de Nadejda Barbarova a fost admisă integral. Instanța de fond corect a dispus

încasarea cheltuielilor de judecată legate de achitare taxei de stat și a cheltuielilor

privind petrecerea expertizei din contul pârâtului Eduard Barbarov.

2

La 12 noiembrie 2020, prin intermediul poștei (f.d.178), Eduard Barbarov a

declarat recurs împotriva deciziei din 15 septembrie 2020 a Curții de Apel Cahul,

solicitând să fie admis recursul, casată decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, Eduard Barbarov a exprimat dezacordul cu soluția

instanțelor ierarhic inferioare de judecată, invocând că este ilegală.

A menționat că instanța de apel nu a luat în considerare că prima instanță a

examinat superficial probele și înscrisurile anexate la materialele cauzei.

Consideră că deoarece acțiunea reclamantei a fost admisă parțial, acesteia

urmează să i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pârâtului proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată părților la 8 octombrie 2020 (f.d. 163) și a fost recepționată de către

recurentul Eduard Barbarov la 17 octombrie 2020 (f.d. 165).

Din acest motiv, Colegiul consideră că recursul depus prin intermediul

poștei la 12 noiembrie 2020, a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 17 decembrie 2020 în adresa intimatei a fost expediată copia cererii de

recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs.

Însă, până la data examinării admisibilității recursului, intimata nu au depus

referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

3

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Eduard Barbarov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Eduard Barbarov.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

5